În 1997-1998 s-au continuat cercetările arheologice în aşezarea din epoca bronzului Zoltan. în această perioadă s-a lucrat în secţiunea B, deschisă în 1996. Prin extinderea săpăturilor suprafaţa secţiunii a ajuns la 874 mp. Au fost descoperite urme de locuire din: eneolitic - cultura Ariuşd-Cucuteni (fragmente ceramice izolate) din perioada de tranziţie la epoca bronzului (fragmente ceramice răzleţe cu scoică ...pisată în pastă), din faza finală a epocii bronzului timpuriu - grupul lernut, din bronz mijlociu cu elemente Costişa (majoritatea), Wietenberg, Monteoru şi Tei (?), bronz târziu - cultura Noua; sec XVIII (fragmente ceramice sporadice). Grupului lernut îi aparţine un complex al cărui caracter în stadiul actual al cercetărilor, nu poate fi definit. El constă dintr-o groapă, cu pereţii în pantă, de dimensiuni neobişnuit de mari (cel puţin 26 x 9 m, adâncimea maximă 2 m) săpată într-un sol nisipos, orientată N-S (în direcţia pantei), înconjurată în jumătatea sa de nord de urme de la o construcţie de piatră, în imediată apropriere de groapă, la nord de ea, au fost surprinse 2 şiruri de gropiţe de pari dispuse perpendicular unul faţă de celălalt. De-a lungul laturii de est a gropii au fost descoperite şi câteva gropi de stâlp. Materialul arheologic bogat descoperit în acest complex, prin cantitatea şi varietatea sa, depăşeşte toate descoperirile aparţinând acestui grup cultural din Transilvania: unelte de silex, os şi lut ars, precum si peste 5.000 de fragmente ceramice. În stratul de cultură a fost descoperit un fragment ceramic de tip Glina ornamentat sub buza cu aşa numitele găuri-butoi. Nu se poate aprecia deocamdată dacă acest element reprezintă dovada unei datări mai timpurii ale aspectului lernut de la Zoltan sau dacă el atestă o locuire mai veche încă nesurprinsă. Materialele din bronzul mijlociu provin, în marea lor majoritatea, dintr-o depunere care suprapune direct umplutura complexului din bronzul timpuriu şi este direct suprapusă de o "vatră" (3 x 4 m) amenajată de purtătorii culturii Noua. în secţiune depunerea are forma unei lentile uniconvexe îndreptată cu vârful jos. Grosimea maximă a depunerii nu depăşeşte 0,4 m. Datorită focului puternic practicat pe "vatra" culturii Noua materialul ceramic aflat în depunere prezintă urme de ardere secundară; de mai multe ori s-a reuşit lipirea fragmentelor ceramice de culoarea galbenă (se pare culoarea iniţială) cu cele de culoarea neagră. Acestei depuneri îi aparţin mai multe fragmente de vase-cuptoare, numeroase fragmente ceramice grosiere ornamentate cu brâu în relief, precum şi ceramica fină şi semifină bogat ornamentată prin caneluri, incizii, împunsături succesive, deseori încrustată cu pastă albă. Printre motivele ornamentale caracteristice întâlnite mai ales pe ceramică fină remarcăm canelurile oblice sau verticale "brăduţul" adeseori asociate cu benzile formate din două linii paralele între care se află un şir de puncte, triunghiuri sau romburi haşurate, toate găsind analogii în culturile Costişa, mai puţin Wietenberg, Monteoru şi Tei. Din acelaşi context stratigrafie provin şi două fragmente ceramice fine negre lustruite, ornamentate cu motive solare prin alveole circulare înconjurate de împunsături. Acest din urmă ornament, pentru prima dată întâlnit într-un asemenea context, cunoscut, în principal, în culturile din partea vestică a României şi din Europa Centrală, din bronzul mijlociu evoluat şi bronzul târziu, ne determină, contrar afirmaţiilor noastre anterioare, să admitem posibilitatea coborârii încadrării depunerii în discuţie spre finalul bronzului mijlociu. Pentru aceeaşi încadrare poate pleda şi un fragment de la o toartă supraînălţată cu creastă triunghiulară în secţiune, element caracteristic mai ales culturii Noua. Totodată, având în vedere faptul ca depunerea în discuţie nu este un complex închis, însă sigur ulterior grupului Iernut şi anterior culturii Noua, nu excludem posibilitatea ca depunerea să fie formată pe parcursul a mai multor faze ale bronzului mijlociu. Nivelului Noua îi aparţine un strat de cultură, aflat în partea de sus a umpluturii gropii complexului din bronz timpuriu şi acolo unde panta terenului se accentuează. Stratul, pe măsura coborârii pantei, creşte în grosime (grosimea maximă a stratului atinge 3 m) şi constă din cenuşă în amestec cu fragmente ceramice, oase, piese de piatră, lut ars, os şi bronz, în partea de sud, dinspre pantă, au fost surprinse urmele unui zid (?) de piatră, care delimita stratul de cenuşă si a împiedicat alunecarea lui. Sub acest strat de cenuşă, fie pe solul steril (în partea de sud unde panta se accentuează) fie peste depunerea din bronz mijlociu, au fost sesizate câteva "vetre" de lut de dimensiuni mari (2 x 3; 3 x 4 m). După observaţiile stratigrafice, în cadrul stratului Noua s-au constatat cel puţin 12 depuneri succesive care, uneori, sunt despărţite de niveluri subţiri de arsură. Depunerile inferioare ale stratului sunt formate din mâl (?) în amestec cu cenuşă. Materialul arheologic şi osteologic descoperit în depunerile "mâloase" prezintă urme puternice de ardere, printre care, şi un număr redus de fragmente de oase de animale calcinate având, probabil, datorită oxidului de cupru, culoarea verzuie. Printre miile de fragmente de oase animale au fost depistate şi câteva fragmente de oase umane ce aparţin unor copii cu vârsta cuprinsă între câteva luni şi 2-4 ani. Materialul arheologic descoperit în depunerile de cenuşă de cele mai multe ori este foarte fragmentat şi constă din zeci de mii de fragmente ceramice, oase de animale, precum şi de unelte de bronz, os şi piatră. La nord-est, mai sus de zona stratului cenuşos, în imediată sa apropierea, pe o suprafaţă de cca 150 m2 au fost descoperite peste 30 de gropi "menajere". Contrar densităţii gropilor, stratul de cultură în această parte a sitului este extrem de sărac, aproape inexistent, în acelaşi timp gropile sunt bogate în material arheologic şi osteologic. Pe fundul uneia dintre gropi, sub umplutura cenuşoasă s-a găsit un schelet de copil în poziţia chircită. Contrastul în ceea ce priveşte consistenţa stratului de cultură, numai în parte, se datorează alunecării solului pe pantă, în acest sens trebuie avute în vedere "vetrele" descoperite la baza stratului de cenuşă, inclusiv acolo unde panta este foarte accentuată, precum şi arsurile surprinse între depunerile de cenuşă. Observaţiile făcute în timpul cercetării constituie un prilej pentru reluarea discuţiei vechi privind destinaţia "cenuşarelor". Se pare că, cel puţin unele dintre ele, reprezintă urme ale unor practici rituale ce constau în arderea repetată pe acelaşi loc a reziduurilor locuirii. în general, materialul arheologic din bronz târziu descoperit la Zoltan se înscrie în repertoriul tipologic al culturii Noua. Sunt relativ numeroase piese de bronz: diverse tipuri de ace (simple circulare sau pătrate în secţiune cu ambele capete ascuţite, ace de cusut cu urechiuşă, ace cu cap rulat, un ac cu patru protuberante) ş.a. Piese de os sunt reprezentate de mai multe exemplare de omoplaţi crestaţi, fragmente de coaste cu capetele crestate, discuri perforate, vârfuri de săgeată, diverse străpungătoare şi ace. Din piatră sunt confecţionate numeroasele percutoare şi frecătoare sferice. Piese din lut ars sunt reprezentate din "globuleţe". Fragmentele ceramice în general numeroase sunt caracteristice pentru faza Noua II. În condiţii stratigrafice incerte, alături de materiale Noua şi niciodată în depunerea din bronz mijlociu, au mai fost descoperite fragmente ceramice izolate caracteristice fazelor târzii ale culturilor Wietenberg şi Monteoru, precum şi un număr de "capete de beţe". Este greu de stabilit dacă aceste materiale aparţin nivelului de locuire din bronzul mijlociu sau târziu al aşezării, sau dacă ele aparţin unei locuiri încă neidentificate.