Sectorul repartizat INMI este situat pe versanţii sud-estici ai văii Sălişte. Culmea înaltă a versanţilor reprezintă şi cumpăna apelor dintre valea Roşiei şi valea Cornei. Cel puţin din zona tăului Ţapului către vest, culmea Săliştei, separă zona exploatărilor miniere de epocă romană şi medievală de aşezările ce vor fi existat la Abrud în perioada romană pe lângă fortificaţia cu val de pământ sau de-a lungul dr...umului dinspre Abrud spre aşezările din zona Hăbadului sau valea Nanului. Lista perimetrelor arheologice cercetate de colectivul INMI în anul 2002 este următoarea: - secţiunea 020151001, proprietatea Botar Maria: Crăciun Cristina; - secţiunea 020152001, proprietatea Guran Ana: Crăciun Cristina; - secţiunile 020153001, 020153002, 020153003, proprietatea Budugan Cornel: Crăciun Cristina; - secţiunea 020154001, proprietatea Nariţa Remus: Crăciun Cristina; - secţiunile 020103001, 020103002, 020103003 proprietatea Budugan Cornel: Craciun Cristina; - secţiunile 020103004, 020103005, 020103006, 020103007, 020103008, 020103009, proprietatea Budugan Cornel, şi Pleşa Ramona: Sergiu şi Raluca Iosipescu; - secţiunile 020104001, 020104002, 020105001, 020105002, 020105003,. 020105004, proprietatea Boncuţ Aurel: Sergiu şi Raluca Iosipescu; - secţiunile 020106001, 020106002, 020106003, 020106004, proprietatea Cioara Maria: Sergiu şi Raluca Iosipescu; - secţiunile 020107001, 020107002, proprietatea Cristea Virginia: Sergiu şi Raluca Iosipescu; - secţiunea 020106005 şi următoarele (tumul), proprietatea Cioara Maria: (Sergiu şi Raluca Iosipescu/Cristina Crăciun/Emil Lupu/Anişoara Sion) Din punct de vedere istoric, prezintă importanţă următoarele descoperiri: 02 01 03 005: s-au găsit mai multe fragmente ceramice de epocă romană precum şi cantităţi mari de cărbune. La adâncimi variind între -0,50 şi -0,65 m s-au găsit patru fragmente de bârne carbonizate, orientate NE-SV, situate la o distanţă de cca. 0,20 m între ele şi părând a continua în profilul estic al secţiunii. 02 01 03 006: s-au descoperit fragmente de fier corodat (posibil căldare). 02 01 03 008 şi 02 01 03 009: în stratul vegetal şi imediat sub el au apărut fragmente ceramice moderne, medievale târzii (sec. XVII-XVIII), un minuscul fragment roman şi bucăţi de cărămidă 02 01 06 001, orientare E - V, 10 x 1 m, 02 01 06 002, E - V , 13 x 1 m şi 02 01 06 003, E - V, 11 x 1 m, situate pe o culme de deal (altitudine 972 m), dispuse paralel, cu martori de 0,50 m între ele; sub stratul vegetal se află un nivel de locuire cu fragmente de zidărie de piatră legată cu pământ. Zidurile par a avea o orientare NE-SV. Nu este exclus să ne aflăm în faţa a două locuinţe situate pe această culme. Materialul ceramic cuprinde fragmente din secolele XVI-XVII, fragmente de epocă romană şi printre pietre un fragment cu decor incizat aparţinând cu probabilitate epocii bronzului. 02 01 06 004, E - V, 10 x 1 m. S-a practicat pe movila din colţul nordic al proprietăţii Cioară, în apropierea stâlpului de înaltă tensiune. În grund se remarcă solul argilos cu lamele de rocă cenuşie degradată şi pete gălbui. Spre partea de E a secţiunii, în carourile 1 şi 2 o aglomerare de pietre într-un strat ce începe imediat sub stratul vegetal la -0,20 spre a se continua până Ia -0,45/-0,60 m adâncime. În carourile 4, 5, 6,7 şi 8 se află un strat de pământ lutos gălbui, urme de rocă cenuşie degradată sub nivelul vegetal şi până la adâncimea de -1,25 m. Se pare că în această movilă pământul a fost umblat până la adâncimea maximă săpată. Pietrele nu conturează prezenţa unei construcţii; sub stratul de pământ vegetal s-a găsit o monedă măruntă austriacă datată 1885. Cercetările arheologice din zona tumulului (secţiunile 020106005 şi următoarele) situat pe proprietatea Cioară Maria, s-au desfăşurat în perioada iulie - octombrie 2002, cu participarea întregului colectiv. Secţiuni: S I, orientată N-S, L=28,50 m, l=1,00 m; S II E, L=7,5 m, l =1,00 m; S II V, L=10,7 m, l =1,00 m. În timpul cercetării, secţiunile S II E şi S II V au fost lărgite prin practicarea casetelor C1 - C4, de dimensiuni variabile, asigurându-se cercetarea întregii suprafeţe a tumulului, cu menţinerea unui profil-martor stratigrafic pe direcţia E-V. Adâncimea maximă a săpăturii se plasează între valorile de 1,40-1,80 m; cea mai mare adâncime atinsă de sondajul arheologic are valoarea de 2,25 m (în partea de SE a tumulului). După îndepărtarea stratului de humus (cu grosimea de 0,15 - 0,22 m) s-a pus în evidenţă mantaua din piatră a tumulului, pentru delimitarea planimetrică a complexului arheologic: sub mantaua de piatră au fost sesizate arheologic două suprafeţe succesive, definite prin urme compacte şi continue de arsură, lemn carbonizat, cenuşă şi pământ ars până la roşu, denumite convenţional N1 şi N2. Diferenţa de nivel între cele două suprafeţe diferă, fiind de 0,20 m până la 0,60 m (în zona centrala a tumulului). Umplutura dintre nivelele N1 şi N2 este compusă dintr-un strat de pământ "armat" cu pietre de dimensiuni medii. Cercetarea complexelor arheologice sesizate în casetele C1 - C4, susţinută de o înregistrare metrică adecvată, permite următoarele observaţii privind cronologia relativă a tumulului antic: - în prima etapă se amenajează, printr-o decapare parţială a pantei line a dealului, platforma N.1: acestei etape îi corespunde mormântul de incineraţie - CPL 4 şi groapa CPL 3. - mormântul de incineraţie - CPL 4 are dimensiunile gropii de incineraţie de 2,20 x 1,10 m şi o adâncime de 0,40 0,60 m. Conţinutul gropii a fost cercetat integral ca urmare a îndepărtării profilului dintre S I şi C3: în interiorul gropii a fost evidenţiat un strat de pământ galben-cenuşiu afânat, cu pietre mici dispuse întâmplător, puternic pigmentat cu cenuşă, fragmente de cărbune şi fragmente dintr-o crustă de pământ ars la roşu pe o grosime de 1 cm. A fost descoperit un singur fragment ceramic atipic, de cca. 5 cm2, din pastă grăunţoasă roşie, arsă imperfect, ce pare a proveni de la un vas de mici dimensiuni (roman?). - groapa CPL 3, descoperită în C1 are dimensiunea maximă de 4,80 m pe direcţia E - V şi adâncimea maximă de 1,50 m: în interiorul gropii apare pământ negru cu urme intense de cărbune. Nu au fost descoperite urme de inventar mobil. Mantaua tumulului acoperă parţial zona de nord a gropii. Într-o etapă cronologică ulterioară, platforma N1 este supraînălţată. Diferenţa de nivel între partea superioară a celor două suprafeţe diferă, fiind cuprinsă între 0,20 - 0,60 m, mai mare în zona centrală a tumulului şi mai redusă spre poalele movilei. Pe nivelul N2, caracterizat de aceleaşi urme de arsură în suprafaţă, au fost sesizate gropile de incineraţie ale altor două morminte: CPL 5 si CPL 2. CPL 5, descoperit în dreptul profilului despărţitor dintre C 3 şi C 4, carou 5 - 6: groapa mormântului are dimensiunile de 0,95/1,00 x 2,10/2,20 m, iar adâncimea este de 0,30 m faţă de nivelul N2. Mormântul a fost căpăcuit de penultimul strat al tumulului, format din pământ galben închis, granulos, amestecat cu pietre şi aflat imediat sub mantaua de piatră. Lângă piatra care marchează limita sudică a gropii s-au descoperit, pe nivelul N2, în arsură, două fragmente ceramice lucrate la roată, de culoare roşie, foarte mici, dintr-o pastă grăunţoasă, cu nisip alb cuarţos în compoziţie, asemănătoare pastei fragmentului ceramic descoperit în CPL 5. CPL 2, sesizat în S I, pe profilul dinspre C 1 şi cercetat în S 1, C1 şi C 3, se prezintă tot ca groapa unui mormânt de incineraţie, cu dimensiunile de 2,10 x 1,10 m şi o adâncime maximă de 0,30 m. Groapa prezintă aceleaşi caracteristici cu cele ale CPL 5. Deasupra platformei N 2 şi a gropilor de morminte CLP 5 si CPL 2 se amenajează mantaua de piatră a tumulului. În partea de est a tumului a fost sesizată practicarea unei gropi care deranjează mantaua de piatră (posibil o înmormântare secundară). În acest loc mantaua tumulului este parţial refăcută. Folosirea platformei N1 ca platformă de incinerare, ustrinum, alături de groapa CPL 3 (ca loc de depunere a resturilor cinerare) este o ipoteză de lucru, verificabilă prin cercetarea arheologică a celorlalte două movile aflate în imediata vecinătate. Lipsa inventarului în mormintele de incineraţie de epoca romană este cunoscută în Dalmaţia, pentru complexele tumulare atribuite Pirustilor. Un pinten de fier, aproape întreg, dar foarte corodat s-a găsit la aproximativ 1,65 m distanţă de rândul ultim al ringului de pietre, în pământul negru. În imediata apropiere se afla un fragment de cataramă de fier, posibil chiar de la acesta şi un fragment de toartă dintr-o pastă de bună calitate, ce poate fi datată în secolele I - III p. Chr. S-a remarcat şi prezenţa unor aşchii precum şi a unui nucleu de jasp la care măcar una din faţete pare a fi rezultatul unei prelucrări intenţionate (descoperiri Sergiu şi Raluca Iosipescu). Din perspectiva topografiei generale a aşezărilor de epocă romană de la Roşia Montană, tumulul cercetat, alături de celelalte două, pare a fi în relaţie cu complexul arheologic cercetat de colectivul MNIR la Tăul Ţapului, în anul 2001.