Nume | Prenume | Rol | Instituție |
---|---|---|---|
Boghian | Dumitru | responsabil | Muzeul Bucovinei, Suceava |
Budui | Vasile | Universitatea "Ştefan cel Mare", Suceava | |
Buzdugan | Cătălina | Oficiul pentru Studii Pedologice şi Agrochimice, Suceava | |
Ignătescu | Sorin | responsabil sector | Universitatea "Ştefan cel Mare", Suceava |
Mareş | Ion | Muzeul Bucovinei, Suceava | |
Niculică | Bogdan Petru | Muzeul Bucovinei, Suceava |
În perioada 8 iulie – 30 septembrie 2002, colectivul de cercetare (sus amintit) a continuat investigarea sistematică a necropolei de tip Costişa-Komarov de la Adâncata. În intervalul iulie-august, săpăturile s-au desfăşurat în cadrul organizat al unui şantier-şcoală, la care au participat studenţi practicanţi ai Facultăţii de Istorie şi Geografie (UŞtcM Suceava), specializările Istorie-Geografie, Istorie-Englez...ă, Istorie-Filozofie şi Istorie-Franceză, iar în luna septembrie cu studenţi, membri ai Cercului de Istorie Veche şi Arheologie (UŞtcM Suceava) şi lucrători angajaţi temporar din satul Feteşti (com. Adâncata). Buna desfăşurare a lucrărilor a fost posibilă datorită faptului că Primăria Adâncata, prin d-l primar Filaret Galan şi d-l viceprimar Dorel Filip, a organizat o bază de studiu, cazarea studenţilor şi specialiştilor şi a pus la dispoziţie terenul necesar cercetării. În ceea ce priveşte metoda de lucru, a fost urmat sistemul utilizat în anul precedent, cu martorii centrali (trasaţi N - S şi E - V) având lăţimea de 0,50 m şi secţiuni orientate N - S, cu lăţimea de 2 m, cu martori de 0,50 m între ele. Au fost prelevate în continuare probe osteologice şi pedologice. În prezent se efectuează un studiu geomorfologic şi pedologic amănunţit al zonei în care este amplasată necropola tumulară. Obiectivele cercetării au constat în conturarea unei imagini mai complete asupra detaliilor de rit şi ritual funerar, în continuarea studiilor interdisciplinare şi în formarea unei echipe de studenţi care să deprindă metodele şi tehnicile de lucru specifice unei necropole tumulare. În cursul campaniei din anul 2002 au fost investigaţi exhaustiv trei tumuli: T 3/2002, T 4/2002, T 5/2002 şi parţial T 6/2002. T 3/2002 Movila este amplasată pe partea dreaptă a drumului comunal Adâncata – Feteşti, are înălţimea de 0,65/0,75 m şi diametrul aproximativ de 7,60 m. Au fost deschise următoarele secţiuni orientate N - S, cu lăţimea de 2 m şi martori de 0,50 m, incluşi: S I, II, III SE şi SV (5,00 m) şi S I, II, III NE şi NV (6 m). Stratigrafia T3/2002: - până la –0,10/–0,15 m, sol vegetal, cenuşiu deschis; - de la –0,10/–0,15 m până la –0,30/–0,40 m, strat de pământ nisipo-argilos, de culoare cenuşie (sol de pădure evoluat); - mantaua T 3 se extinde între –0,30/–0,40 m şi solul antic de călcare aflat la –0,60/–0,75 m, fiind alcătuită dintr-un strat de pământ dur, de culoare brun-cenuşiu închis, uneori cu mici impregnaţii de cărbune; - de la –0,70/–0,75 m apare solul brun-gălbui, steril din punct de vedere arheologic. În S II NV (m 0,90, –0,38 m, la 0,42 m de profilul E), au fost descoperite fragmente ceramice disparate, provenind de la un vas de dimensiuni medii, cu buză teşită, dreaptă. Pasta este friabilă, cu silicolit şi cioburi pisate, are culoarea cenuşiu-deschisă la exterior şi negricioasă la interior. În S II NV, –0,40 m, la m 2,60, la 0,54 m de profilul E, a fost descoperit un fragment de lamă din silex cenuşiu, cu două muchii mediane. În S I SE, la –0,60 m, a fost observat în grund conturul unei gropi circulare, cu diametrul aproximativ de un metru, care se continua în profilul V al secţiunii, între metrii 0,25 şi 1,25. La această adâncime dimensiunile sale erau de 1,10 m N - S şi 0,90 m E - V. În zona gropii mormântului, amplasată în centrul movilei, în S I SE, au apărut următoarele materiale arheologice: - la -0,45 m, la 0,50 m de profilul estic, la m 1,40 m, a fost identificat un fragment ceramic de culoare cărămizie, cu miez negricios, perisabil, cu silicolit pisat în compoziţie; - la –0,52 m, lângă profilul vestic, la 1,30 m, a apărut un fragment de aşchie din silex cenuşiu; - la –0,52 m, în profilul vestic, la m 1,10, au fost observate mai multe fragmente ceramice, cărămizi la suprafaţă şi negricioase în spărtură, poziţionate la partea superioară a mantalei. În această zonă apar mici impregnaţii de cărbune; - la –0,65 m, la m 1,05, la 0,90 m de profilul estic, a fost identificat un fragment ceramic puternic corodat, de culoare cenuşie; - la –0,70 m, în profilul vestic al secţiunii, la m 0,30, a apărut un fragment de aşchie de silex cenuşiu-negricios, cu talon. La punerea în evidenţă a gropii mormântului s-a constatat că aceasta a avut pereţii drepţi şi fundul plat (păstrând dimensiunile din grundul de la –0,60 m); pe fundul acesteia, la –1,48 m, au fost depuse oase umane incinerate, de mici dimensiuni, o aşchie din silex negricios şi o piatră plată (gresie). Deasupra acestei gropi, la partea inferioară a mantalei, între –0,50/–0,60 m de la suprafaţa tumulului, au fost descoperite următoarele materiale arheologice în martorul central N - S: un vas de dimensiuni medii (notat 2), aşezat în poziţie verticală (nu a fost deocamdată restaurat); la 0,55 m sud de acest vas, a fost identificat un complex alcătuit dintr-un vas de mici dimensiuni (notat 1), aşezat cu gura în jos, umplut cu material poros şi uşor, fragmente ceramice provenind de la un vas friabil (nu a mai putut fi întregit), pietre de râu de mici dimensiuni şi două roţi de car miniaturale, de lut ars, dintre care una întreagă şi una fragmentară (sunt restaurate). Reţinem faptul că umplutura din vasul miniatural a fost prelevată, aflându-se în studiu la Laboratorul Zonal de Restaurare şi Conservare a CMB Suceava. T 4/2002 Acest tumul, de dimensiuni reduse, se află pe partea stângă a drumului comunal Adâncata – Feteşti, în vecinătatea T 3/2002, la aproximativ 20 m nord de aceasta. Înălţimea sa este de 0,65/0,75 m iar diametrul de 8,00 m. Au fost trasate următoarele secţiuni orientate N-S, cu lăţimea de 2 m şi martori de 0,50 m, incluşi: S I NE, NV şi S I SE, SV (6 m). Stratigrafia T 4/2002: - până la –0,10/–0,15 m, sol vegetal, cenuşiu deschis; - de la –0,10/–0,15 m până la –0,30/–0,40 m, strat de pământ nisipo-argilos, de culoare cenuşie (sol de pădure evoluat); - mantaua T 4, identică în privinţa structurii cu cea a T 3/2002, este cuprinsă între –0,30/–0,40 m şi solul antic de călcare aflat la –0,70/–0,75 m, fiind alcătuită dintr-un strat de pământ dur, de culoare brun-cenuşiu închis, cu impregnaţii de cărbune pe alocuri; - de la –0,70/–0,75 m începe solul brun-gălbui, steril din punct de vedere arheologic. În S I SV, la –0,80 m, în martorul central E-V, a fost identificată o groapă (notată G 1) cu conturul oval, observat în grundul din capătul nordic al secţiunii. În S I NV, la aceeaşi adâncime (–0,80 m), a fost reperat conturul unei alte gropi, de formă rectangulară (notată G 2) care taie secţiunea pe direcţia E - V, între metrii 0,57 (E) şi 0,80 (V). În ceea ce priveşte această construcţie, remarcăm faptul că groapa din S I SV, cât şi cea rectangulară din S I NV sunt adiacente, diferenţa dintre ele fiind dată de caracterul umpluturii lor, mai închisă şi compactă în cazul G 1 şi eterogen în cazul G 2. Dimensiunile gropilor sunt următoarele: pentru G 1, 0,85 m N - S, 0,70 m E - V; pentru G 2, între 0,60/0,80 m N - S (la extremităţi), 0,70 m în zona de contact cu G 1 şi 1,80 m E - V. Fundul ambelor gropi se află la –1,50/-1,55 m. Pereţii lor au fost săpaţi uşor oblic, iar fundul, în ambele cazuri, este plan. La demontarea martorului central E-V, la şpăcluirea şi epuizarea în întregime a complexului de gropi au fost descoperite oase umane calcinate depuse doar pe fundul G 1. În rest, în T 4/2002 nu au fost identificate alte materiale arheologice. T5 2002 Este situat la 15 m sud de T 1/2001, pe partea dreaptă a drumului comunal Adâncata – Feteşti, în apropierea unei borne kilometrice distruse. O bună parte a zonei sale nordice este afectată de traseul unui drum de care, fapt care a şi impietat asupra cercetării noastre. Are înălţimea de 0,50/0,60 m şi diametrul de 12 m N - S. Au fost trasate următoarele secţiuni, orientate N - S, toate cu lăţimea de 2 m, având martori incluşi de 0,50 m: S I SE, SV (10 m), ulterior prelungită cu 1,50 m, S II SE (3,50 m), S I NV, NE şi S II NE (3 m). Stratigrafia T5/2002: - până la –0,10/–0,15 m, sol vegetal, cenuşiu deschis; - de la –0,10/–0,15 m până la –0,30/–0,40 m, strat de pământ nisipo-argilos, de culoare cenuşie (sol de pădure evoluat); - între –0,30/–0,40 m şi solul antic de călcare aflat la –0,55/–0,65 m, se desfăşoară mantaua T 5/2002, alcătuită dintr-un strat de pământ dur, de culoare brun-cenuşiu închis, cu rare impregnaţii de cărbune; - de la –0,55/–0,65 m se dezvoltă solul brun-gălbui, steril din punct de vedere arheologic. În S II SE, la –0,25 m, în capătul de sud al secţiunii, a fost identificat un fragment ceramic atipic, brun-cenuşiu, cu nisip cu bobul mare ca degresant. În S I SV (–0,70 m, la 0,10 m de profilul estic, în martorul central E - V), a fost descoperit un fragment de os calcinat. În S I NE (–0,83 m, la 0,86 m de profilul nordic, la 0,64 m de profilul estic), au fost observate oase calcinate fragmentare, antrenate în lungul unei galerii de rozător. În S I SV (4,50, –0,40 m), în profilul estic, în manta, a apărut un fragment ceramic cărămiziu, care, după consistenţă, ar putea aparţine culturii Cucuteni. În legătură cu această plauzibilă atribuire, facem precizarea că în T 2/2001 au fost găsite, la diverse adâncimi, în manta, fragmente ceramice tipice acestei culturi. Este posibil ca pământul care constituie mantaua T 5/2002 să fie adus din aceeaşi zonă, unde a existat în vechime o locuire cucuteniană. În S I SV, SE, S II SE şi S I NV, S I NE, între adâncimile de –0,55/–0,70 m, la efectuarea unei "raderi" a podelei acestor secţiuni, atunci când cercetarea părea a nu avea rezultatele aşteptate, a fost observat un şanţ circular cu diametrul de 6,00 m, adânc de 0,35/0,45 m, având lăţimea cuprinsă între 0,25/0,30 m. Datorită structurii mantalei şanţul a fost observat mai întâi în grund, ulterior şi pe profilele secţiunilor. Această construcţie a surprins colectivul de cercetare, fiind vorba de o descoperire cu caracter de unicat pe teritoriul ţării noastre, în ceea ce priveşte complexul cultural Costişa-Komarov. Şanţul de faţă a avut, putem presupune, un rol de delimitare a zonei centrale a T 5/2002 (rol cultic, ritual?). La şpăcluirea atentă a acestuia s-a constatat că pereţii erau tăiaţi aproximativ drept, fundul era plat, singurul material arheologic din şanţ constând în mici fragmente de cărbune descoperite în S I SE. La demontarea martorului central E - V au fost observate fragmente de oase calcinate, grupate în două zone, situate în extremitatea nordică a S I SE, una la 0,25 m în zona de vest, cealaltă la 0,30 m, în partea de est a secţiunii. S-a observat faptul că oasele (câteva fragmente extrem de friabile) erau aşezate direct pe solul antic de călcare. T6/2002 Movila, de dimensiuni apreciabile, este amplasată la aproximativ 30 m nord-vest de T 2/2001, pe partea stângă a drumului comunal Adâncata – Feteşti. Are un diametru aproximativ de 18 m şi înălţimea de 1 m. Au fost deschise următoarele secţiuni, orientate N - S, cu lăţimea de 2 m şi martori incluşi de 0,50 m: S I SV (10 m), S I NV (9 m), S I SE (5,50 m) şi S I NE (4 m). Stratigrafia T6/2002: - până la –0,10/–0,15 m, sol vegetal, cenuşiu deschis; - de la –0,10/–0,15 m până la –0,30/–0,40 m, strat de pământ nisipo-argilos, de culoare cenuşie (sol de pădure evoluat); - mantaua T 6/2002, se dezvoltă între –0,30/–0,40 m şi solul antic de călcare aflat la –0,90/–1,00 m şi este alcătuită dintr-un strat de pământ dur, de culoare brun-cenuşiu închis, cu unele impregnaţii de cărbune; - de la –0,90/–1,00 m se dezvoltă solul brun-gălbui, steril din punct de vedere arheologic. În T 6/2002 au fost descoperite următoarele materiale arheologice, dintre care amintim: - în S I NV (2,07, –0,42 m, 0,60 m de profilul estic), vas întregibil (notat 5); - în S I SE (1,10, –0,81 m, în profilul estic), vârf de săgeată din silex cenuşiu cu baza concavă; - în S I NV (3,04, –0,40 m, în profilul estic), a fost descoperit un vas întregibil (notat 6); - în S I NV (0,85, –0,64 m), vas întregibil (notat 3). Prezintă silicolit în compoziţie, pasta este neagră, sfărâmicioasă; - în S I NV (1,72, –0,76 m, la 0,22 m de profilul vestic), a fost descoperită o podoabă sferică din bronz (cercel?). Analiza în raze ? a piesei (puternic corodată), a evidenţiat faptul că este goală la interior, fiind lucrată dintr-o tablă de bronz subţire. Pe una din laturile sale se observă un punct de sudură de coroziune, însă piesa de care a fost lipită nu s-a mai păstrat. - în S I NV (m. 1,50, –0,74m, 0,34 m de profilul vestic), vas de mici dimensiuni (notat 4); - în S I NV (m. 1,60, –0,70/0,78 m), în apropierea podoabei de bronz sus amintite, vas întregibil (notat 2); - în S I NV (m. 1,26, –0,70 m, în profilul vestic) vas mici dimensiuni (notat 1), decorat cu benzi din puncte incizate, paralele; - în S I NE (între m. 1,35-1,65, –0,40/0,50 m), grupare de vase fragmentare (notate 1-4). Vasele 1 şi 4, ceşti cu câte o toartă supraînălţată, au fost identificate în martorul central. Toate aceste materiale au fost descoperite în structura mantalei, la adâncimi variind între –0,40 m (partea superioară) şi –0,81 m (la baza movilei). În suprafaţa cercetată, care traversează movila în lung, nu a fost identificată zona mormântului şi nu au fost descoperite, deocamdată, fragmente de oase calcinate. În acest stadiu al cercetării suntem de părere că nu se poate vorbi despre un mormânt în groapă; dacă totuşi acesta există, nu se află în zona centrală a T 6/2002. Rezultatele obţinute în vara anului 2002 sunt notabile. Au fost puse în evidenţă, pe lângă ceramică, silex şi primele piese de bronz, detalii de rit funerar deocamdată unice pe teritoriul ţării noastre în mediul complexului Costişa-Komarov. Au fost prelevate probe osteologice, antracologice şi pedologice, în vederea studiului interdisciplinar. Urmează ca în cursul anului 2003 să fie investigate ultimele două movile de pe teritoriul imaşului sătesc, restul (opt la număr) aflându-se în pădurea Adâncata. Sperăm ca investigarea acestora în anii ce urmează să fie facilă, astfel încât numărul tumulilor cercetaţi să fie cât mai mare, pentru a permite crearea unei baze de date pertinente, necesară în vederea întocmirii unei monografii de sit.