În perioada februarie - octombrie 2002 au fost executate cercetări arheologice pentru descărcare de sarcină arheologică pe diferite terenuri proprietate personală, situate de-a lungul străzii arhim. Iuliu Hossu şi Izvorului din Alba Iulia, unde au fost construite diverse imobile pentru care s-au solicitat avizele de rigoare, conform prevederilor legale. În acest perimetru larg, delimitat de traseele celor două... străzi amintite, mai fuseseră puse în evidenţă, cu prilejul unor săpături arheologice având acelaşi caracter, urmele unei întinse aşezări romane, denumită convenţional Apulum II, situată la sud de castrul Legiunii a XIII-a Gemina, spre a o deosebi de cealaltă aşezare, descoperită în cartierul Partoş, denumită Apulum I. Rezultatele înregistrate în urma cercetărilor anterioare au permis conturarea unei imagini generale asupra aşezării în cauză, cunoaşterea limitelor sale pe două laturi, de vest şi de sud, precum şi orientarea tramei stradale, diferită de cea din interiorul castrului, însă relativ asemănătoare cu cea descoperită în cadrul aşezării de la Partoş, adică Apulum I. Cercetările actuale au nuanţat aceste rezultate permiţând o cunoaştere mai detaliată a fazelor constructive ale aşezării, precum şi transformările înregistrate de aceasta de-a lungul timpului. Pentru urmărirea optimă a relaţiilor dintre complexele descoperite recent şi corelarea acestora cu cele cunoscute deja, caroiajul şi orientarea secţiunilor s-a făcut având în vedere cercetările anterioare. În primul punct cercetat, acum situat pe strada arhim. Iuliu Hossu, s-au deschis un număr de 4 secţiuni (S 1 şi S 2, de 15,50 x 1 m, S 3 de 6,50 x 1 m şi S 4 de 8 x 1 m), toate orientate pe direcţia E - V, şi au fost puse în evidenţă o serie de vestigii slab conservate, toate de epocă romană. În cadrul primelor două secţiuni a fost descoperită o locuinţă cu pereţi de piatră de râu ce suprapune, în cadrul aceluiaşi perimetru, urmele alteia, dar care avea pereţi de lut, orientată în conformitate cu o tramă stradală evidenţiată anterior în zonă şi care a rămas practic neschimbată în cursul epocii romane. Din păcate, lipsesc aici elemente cronologice precise care să permită o datare nuanţată a celor două locuinţe, altfel decât în cadrul larg acceptat al secolului al III-lea p. Chr., având în vedere rezultatele cercetărilor anterioare din zonă. În cadrul ultimei secţiuni deschise în acest punct a fost pusă în evidenţă o situaţie interesantă întrucât pe aliniamentul acesteia se semnalaseră, pe terenurile învecinate din zonă şi cercetate anterior, elementele de fortificaţie ale oraşului roman, în special agger-ul, zidul de incintă, berma şi şanţul de apărare. Există şi aici nivelul de locuire anterior amenajărilor în discuţie, însă acestea din urmă au fost distruse în cea mai mare parte de o locuinţă cu pereţi de lut, de epocă romană, din cadrul căreia se păstrau relativ bine urmele unor pari. Această locuinţă modestă se afla dispusă chiar pe traseul zidului de incintă al oraşului, descoperit anterior, distrugând o parte din agger şi berma exterioară. Situaţia din acest punct ne îndreptăţeşte să presupunem că incinta oraşului roman "Apulum II" a fost dezafectată către sfârşitul epocii romane, probabil cu puţin timp înainte de părăsirea Daciei, nucleul acestuia regrupându-se pe vechile aliniamente din Dealul Furcilor. Inventarul ceramic, relativ modest, provine exclusiv de la vase de uz comun. Un al doilea punct cercetat se situa în partea dreaptă a străzii Izvor, şi se situa la aproximativ 800 de m est, faţă de primul. Terenul în chestiune se află pe partea dreaptă a drumului ce leagă oraşul actual de Întreprinderea de porţelanuri "Apulum SA", la aproximativ 150 de m de monumentul ridicat în memoria Răscoalei de la 1784, punct de reper deseori evocat în cadrul cercetărilor anterioare. În cadrul perimetrului ce urma a fi afectat de ridicarea unei locuinţe unifamiliale au fost deschise, pe direcţia E - V, două secţiuni paralele, de 10 x 3 m şi respectiv 6 x 3 m, aflate la 5 m distanţă una de cealaltă. În cadrul primei secţiunii au fost descoperite urmele unei locuinţe de tip bordei, datând din perioada feudal timpurie, secolele IX-X. Ceea ce este interesant de remarcat este faptul că bordeiul avea o orientare riguros asemănătoare cu vestigiile romane şi postromane semnalate în zonă, adică ESE - VNV. El este asemănător cu alte câteva descoperite în zona învecinată dar care nu constituiau o prezenţă omogenă ci mai degrabă alcătuiau enclave disparate în cadrul perimetrului fostului oraş roman Apulum II. Constatările acestea ne îndreptăţesc să presupunem că trama urbană a oraşului roman Apulum II şi a aşezării feudale timpurii a rămas practic neschimbată de-a lungul timpului. Pereţii bordeiului, de aproximativ 0,30 m grosime, erau din lut negru bătătorit, iar în două locuri au fost observate urmele unor pari circulari de 10 cm diametru. Din bordei au fost degajate două încăperi, dintre care una avea o vatră circulară şi o podină de mortar foarte subţire şi de proastă calitate. Platforma vetrei era parţial distrusă de amenajări ulterioare ale terenului, ca şi podina de altfel. La fundaţia pereţilor de lut şi a vetrei fuseseră dispuse pe alocuri, pentru consolidare, pietre de râu şi fragmente de cărămizi romane. Unghiul de închidere al celor doi pereţi, ca şi traseul acestora, era vizibil, ceea ce a permis observarea orientării exacte a lor, în conformitate cu trama stradală antică, pusă anterior în evidenţă. Materialul arheologic recuperat este modest şi de slabă calitate, fiind alcătuit în totalitate din ceramică şi oase de animale. Ar fi de semnalat, în acest context, fragmente de vase ceramice globulare, cu pereţi negri, având pe umăr ornamente din striuri meandrice, cu buza uşor evazată. Tot din perimetrul bordeiului au fost recuperate şi câteva fragmente ceramice romane, cu pereţi de culoare cenuşie şi ocru, de la vase de uz comun. Pe câteva fragmente ceramice din această categorie s-au observat urme de angobă roşie. În cadrul celei de-a doua secţiuni, nu s-au semnalat urme de locuire, iar materialul ceramic, doar de epocă romană, este deosebit de sărac. Următoarele puncte în care au fost efectuate cercetări se situează în vecinătatea străzii Izvor însă nu chiar pe traseul acesteia, ci în zone ce urmează a suferi transformări în cadrul planului urbanistic prin deschiderea, într-un viitor mai mult sau mai puţin apropiat, a unor străzi noi. Pe traseul uneia dintre acestea, dispusă perpendicular pe actuala stradă Izvor, săpăturile au pus în evidenţă urme de locuire, de epocă romană şi feudal timpurie, însă mult mai modeste decât cele semnalate înainte. S-au descoperit în stratul de cultură aparţinând perioadei romane, având în teren o culoare brună închisă, câteva fragmente ceramice romane, fără elemente de decor, provenind de la vase de uz comun. Numeroase asemenea fragmente se găseau şi pe suprafaţa terenului, rezultate în urma deselor lucrări agricole efectuate anterior aici. S-au descoperit urmele unei locuinţe cu pereţi de lut distrusă în mare parte, de unde au fost recuperate fragmente ceramice de uz comun, fără elemente de decor. Această locuinţă, notată convenţional L 1, suprapune de fapt altele două, L 2 şi L 3, de acelaşi tip, din care prima, în ordine cronologică, deci L 3, a fost probabil distrusă de un incendiu. Spre aceste concluzii ne îndreaptă situaţia stratigrafică constată aici. La suprafaţă, adică la –0,30 m faţă de nivelul solului actual a fost descoperit un strat de dărâmături, în special ţigle, provenind de la acoperişul locuinţei L 1. Sub acest strat de dărâmături exista o peliculă de aproximativ 0,03 m de mortar provenind de la pardoseala acesteia. Sub nivelul corespunzător locuinţei L 1 s-a descoperit un alt nivel de locuire, conturat de o groapă configurând locuinţa L 2, anterioară, din punct de vedere cronologic. Sub aceasta din urmă exista un strat de arsură, de pus în legătură cu o altă locuinţă, anterioară la rândul ei, notată L 3. Tot în această zonă, în urma cercetărilor arheologice, a fost descoperită o groapă menajeră din perioada feudal timpurie cu un material relativ bogat dar de slabă calitate. Nu s-au semnalat urme de locuire aparţinând epocii romane chiar dacă stratul de cultură specific exista şi aici. Un ultim punct cercetat se situează în stânga străzii Izvor, la aproximativ 30 de m de traseul acesteia. Au fost deschise două secţiuni paralele între ele şi perpendiculare pe traseul străzii amintite, având fiecare 18,60 x 1,50 m. În cadrul primei secţiuni a fost deschisă o groapă menajeră acoperită cu un strat masiv de bucăţi de var, sub care se aflau mai multe straturi de depuneri, ceea ce ne face să presupunem că groapa a fost utilizată în cursul unei perioade de timp relativ întinse, la sfârşit fiind folosită ca groapă de var. Ceramica descoperită aici aparţine, în marea majoritate, epocii romane, însă din stratul superior, corespunzător capacului din bucăţi de var, au fost recuperate câteva fragmente ceramice medievale. La o observaţie preliminară a materialului se remarcă relativa abundenţă a fragmentelor de ceramică cenuşie, specifică mai ales secolului al III-lea p. Chr. şi a fragmentelor de ceramică neagră, cu pereţi subţiri şi decor meandric pe umăr, caracteristice ceramicii feudale de secol XI. A fost descoperită, de asemenea, şi o platformă de var, groasă de 5 cm, ce configurează pardoseala unei locuinţe romane dezafectate. Sub aceasta s-au remarcat două straturi de lut provenind probabil de la refaceri anterioare. Ceramica recuperată este tot de culoare cenuşie, în marea majoritate, provenind de la vase de uz comun, fără elemente de decor. În concluzia cercetărilor de acum reiese tot mai limpede caracterul omogen al locuirii romane în această zonă şi relativele enclave sporadice aparţinând perioadei feudale. În al doilea rând se remarca un alt fapt demn de interes, anume distrugerea parţială a unui segment din incita vestică a oraşului roman, probabil în anii imediat premergători retragerii romane din Dacia. Începând cu acest moment locuirea nu mai este omogenă şi se restrânge la zone din ce în ce mai reduse ca întindere. Lucrul apare firesc în măsura în care fortificaţiile castrului Legiunii a XIII-a Gemina, refăcute ulterior în mai multe rânduri, ofereau locuitorilor o protecţie mai sigură în calea atacurilor.