În perioada 13 martie - 30 aprilie 2002, un colectiv mixt, format din specialişti de la MNUAI şi DJCCPCN Alba au întreprins cercetări arheologice de salvare în vederea descărcării de sarcină arheologică pe terenul concesionat de Consiliul Local Alba Iulia către OMV Mineraloil România. Terenul situat în parcarea din faţa Stadionului Municipal "Cetate" a fost concesionat pentru realizarea obiectivului "staţie dis...tribuţie carburanţi". Cercetările s-au realizat, conform legii 378/2001 şi în baza autorizaţiei de săpătură nr. 35/2002. Suprafaţa cercetată a fost de cca. 2000 m2 şi pentru că aprox. 1100 m2 din totalul suprafeţei erau acoperiţi cu asfalt, s-a permis decopertarea mecanizată a acesteia, toată operaţiunea derulându-se sub supraveghere arheologică. De la început trebuie menţionat faptul că tot perimetrul ce urma să fie supus activităţii de cercetare arheologică exhaustivă a suferit o importantă activitate de sistematizare în anii ’80, când s-au realizat lucrările de ridicare a stadionului municipal "Cetate", ce au afectat considerabil situl arheologic. Acesta era cunoscut încă de la sfârşitul anilor ’70, când s-au realizat săpăturile la necropola romană şi medieval-timpurie la "Staţia de salvare". Deoarece limita de nord a necropolei se plasa în zona Bazinului Olimpic, respectiv limita de est era în zona stadionului, suprafaţa afectată de obiectivul sus-amintit este inclusă în aria necropolei. Modalitatea de abordare a cercetării arheologice a constat în deschiderea de secţiuni şi suprafeţe de dimensiuni variabile, cu martor între ele în funcţie de realitatea arheologică dată (0,20 - 1 m). Datorită coordonatelor ariei supusă cercetării şi condiţiilor bune oferite în ce priveşte forţa de muncă, abordarea sitului a fost concomitentă din două puncte – secţiunile fiind deschise succesiv de pe limitele de vest şi est, iar denumirile unităţilor de săpătură, aşa cum rezultă din planul general anexat, arată ordinea cronologică de cercetare ştiinţifică. S-au realizat astfel 14 unităţi de cercetare arheologică cu ajutorul cărora a fost surprinsă întreaga suprafaţă a obiectivului. Prezentarea stratigrafiei generale a zonei. În urma cercetării arheologice se poate realiza şi prezentarea succintă a stratigrafiei generale, care are în linii mari aceleaşi caracteristici în toate unităţile de săpătură, ceea ce diferă este doar numărul nivelurilor de umplutură din anii ’80. Astfel, sub un strat vegetal de 0,15 – 0,20 m (acesta lipsind în zonele acoperite cu asfalt – n.n.), începe un foarte puternic strat de umplutură a cărui grosime variază între 0,80-1,20 m. Acest strat cuprinde mai multe nivele de umplutură succesive: balast, pământ negru bătătorit, nivel de culoare cenuşie, altul gălbui-argilos, nivel brun-gălbui, ori argilos de culoare ocru. Urmează nivelul de cultură de culoare maro închis cu pigmenţi, surprins pe întreaga suprafaţă cercetată, în care se conturează gropile mormintelor. Grosimea actuală a nivelului de cultură nu depăşeşte 0,40 m, iar aici trebuie menţionat faptul că sistematizarea pe verticală din anii ’80 a distrus mult din acesta, la multe din morminte nemaiputând fi surprinse decât partea inferioară a gropilor de mormânt. Sub nivelul de cultură urmează sterilul arheologic, o argilă de culoare galbenă. Consideraţii preliminare. La stadiul actual al cercetărilor, putem avansa câteva consideraţii privind obiectivul investigat. În perimetrul care face obiectul acestui raport, s-au identificat 192 de morminte, din care aproximativ 90% sunt romane, restul aparţinând evului mediu timpuriu. Epoca romană. Au fost descoperite următoarele tipuri de morminte: incineraţie primară în groapă, incineraţie secundară cu resturile depuse în groapă simplă sau în urnă; inhumaţie în groapă simplă şi în cistă de cărămidă. Marea majoritate a mormintelor din această perioadă, au un inventar destul de modest. Palierul cronologic este destul de larg (monedă emisă de Antoninus Pius, fibulă din prima jumătate a secolului al III-lea), înregistrându-se şi situaţii frecvente de înmormântări succesive. Zona cercetată se află la periferia estică a necropolei, existând totuşi un semn de întrebare în acest sens, dat de lucrările antropice, efectuate aici în anii ’80 care au afectat substanţial situl. Analiza sumară a inventarului funerar, indică o plasare cronologică a mormintelor din această perioadă, în secolele II-III p. Chr. Epoca medieval timpurie. Toate mormintele sunt de inhumaţie, majoritatea în gropi simple, de formă rectangulară cu colţurile rotunjite, dar există şi cazuri în care defunctul a fost depus în sarcofag realizat din cărămidă romană refolosită. În multe cazuri, scheletele au fost deranjate. Inventarul funerar, în ansamblul său este destul de modest (obiecte casnice, piese de podoabă). S-a surprins un şir de morminte, orientate pe axul E-V. Comparativ cu mormintele de factură romană, proporţia celor medievale este foarte mică, aşa cu am arătat mai sus, de cca. 10%, spre deosebire de situaţia de la "Staţia de Salvare", ce aparţine aceluiaşi cimitir, unde mormintele medievale ocupă cca. 70% din totalul înmormântărilor. Acest procentaj, cât şi situaţia reală din teren, conduc la concluzia că ne aflăm la marginea estică a cimitirului medieval. După cum bănuiam, zona necropolei se extinde spre nord şi nord-est, fapt demonstrat de cercetările de salvare ulterioare din punctul Alba Iulia - "Profi" (vezi raportul de cercetare din prezentul volum)