În perioada septembrie – noiembrie 2002 s-au derulat o serie de lucrări edilitare în perimetrul bisericii de rit ortodoxe "Sf. Ioan Botezătorul" din municipiul Botoşani. Datorită calităţii sale de monument istoric (cod LMI 07B0082), lucrările de intervenţie în sol au necesitat supravegherea arheologică1, prilej cu care s-a observat că excavările afectează complexe arheologice de vârstă medievală. Menţionăm fapt...ul că în perimetrul acestui edificiu nu s-au desfăşurat niciodată cercetări arheologice sistematice sau cu caracter de salvare, deşi s-au făcut numeroase intervenţii în sol cu prilejul punerii în valoare a monumentului. Obiectivele cercetării: Scopurile principale ale investigaţiei arheologice au fost identificarea situaţiei stratigrafice şi planimetrice a celui mai semnificativ complex afectat prin excavarea mecanică a solului, încadrarea tipologică şi cronologică a obiectivului arheologic şi recoltarea materialului arheologic. La acestea s-a adăugat şi necesitatea obţinerii unor informaţii arheologice care să completeze textele medievale relative la evoluţia oraşului Botoşani ştiut fiind faptul că, până în momentul de faţă, în Botoşani, nu s-au derulat vreodată cercetări arheologice semnificative. Importanţa deosebită a obiectivului asupra căruia s-au concentrat eforturile de salvare a fost dată de recoltarea, din solul excavat prin mijloace mecanice, a 4 monede precum şi a unei apreciabile cantităţi de material ceramic, la care s-au adăugat şi observaţiile stratigrafice ce indicau existenţa în locul respectiv a unei locuinţe medievale. Rezultate şi interpretări: I. Stratigrafie Caracterul de săpătură de salvare nu a permis dezvoltarea investigaţiilor astfel încât să poată fi efectuate suficiente observaţii de detaliu asupra stratigrafiei sitului. Cu toate rezervele necesare, putem spune că în zona din apropierea bisericii Sfântul Ioan există doar un singur nivel de cultură, corespunzător veacului al XV-lea. Datarea este sprijinită mai ales de materialul numismatic descoperit în pământul de umplutură al locuinţei (dar în poziţie secundară), a cărui perioadă de emisiune se încadrează între sfârşitul veacului XV şi începutul celui următor. Un al doilea element este materialul ceramic specific, în ansamblu, secolului al XV-lea, care se apropie şi de datarea oferită de monedele descoperite. În fine, trebuie menţionat că din punct de vedere stratigrafic nu a mai fost semnalat nici un alt nivel de cultură în afara celui menţionat anterior. Baza săpăturii este dată de pământul viu (sterilul arheologic) de culoare galbenă, identificat la aproximativ -0,50 -0,60 m. Urmează apoi nivelul de cultură medievală de secol XV, surprins la adâncimea cuprinsă între 0,60 - 0,25 m de la baza săpăturii, pentru ca ultimul strat (de jos în sus) să fie dat de depunerile recente, strat cu o grosime de aproximativ 0,25 m. Trebuie menţionat că solul galben, steril din punct de vedere arheologic, a fost întrerupt, în zona cercetată de noi, doar de intervenţiile efectuate în vechime pentru gropile de bordeie, care coboară până la -1,50 m de la nivelul actual de călcare, sau pentru o serie de amenajări necesare locuinţelor medievale. Stratul de cultură este constituit dintr-un pământ grăunţos/zgrunţuros , de culoare cenuşie închisă şi uniformă. În groapa locuinţei, care coboară până la -1,50 -1,60 m, în jumătatea inferioară a acesteia, stratul de depuneri este amestecat, în mod uniform, cu un pământ galben cenuşiu de aceeaşi consistenţă zgrunţuroasă precum şi cu numeroase fragmente de cărbune de lemn ars şi pigmenţi de cărbune. La baza pământului de umplutură din groapa bordeiului şi pe lângă pereţii gropii a fost sesizată o lentilă relativ consistentă şi continuă de cărbune de lemn ars. Din pământul de umplutură al bordeielor provin toate materialele arheologice recoltate în timpul cercetărilor, pe baza acestor materiale, nivelul de locuire fiind datat în veacul al XV-lea. Observaţiile efectuate asupra stratigrafiei generale au relevat faptul că nivelul de cultură nu pare a avea o consistenţă egală pe întreaga suprafaţă a sitului din preajma bisericii, el fiind semnificativ (20-30 cm) doar în apropierea locuinţelor. Această situaţie a fost, de altfel, semnalată şi în alte cazuri2. II. Locuinţe Aproape fără excepţie, locuinţele identificate în perimetrul zonei afectate de lucrările edilitare iniţiate la biserica Sfântul Ioan Botezătorul din Botoşani, fac parte din categoria bordeielor. Incertitudinea clasificării cu exactitate este dată de imposibilitatea cercetării în detaliu a tuturor urmelor de cultură identificate în urma excavaţiilor mecanice. 1. Locuinţa B 1/2002 A apărut la adâncimea de -0,25 -0,30 m de la nivelul actual al solului, fiind săpat de la baza stratului medieval până la adâncimea de -1,50 –1,60 m. Observaţiile planimetrice conduc către concluzia că bordeiul a avut o formă aproximativ dreptunghiulară cu colţurile rotunjite, cu lungimea de 4 metri şi lăţimea de 1,70 m. Laturile lungi ale bordeiului au fost orientate aproximativ pe direcţia N – S. Nu s-au păstrat, în zona investigată, elemente certe care să sugereze detalii constructive, nu au fost identificate cu precizie gropile de pari şi nu au fost identificate deloc resturi ale bârnelor, dar existenţa în pământul de umplutură a numeroase fragmente de cărbune de lemn ars şi a unei mici adâncituri în podeaua locuinţei (la adâncimea de -1,50 m în partea opusă vetrei) conduc către ipoteza, plauzibilă, că acest bordei a avut o elevaţie din lemn. Podeaua bordeiului nu a avut vreo amenajare specială, ci era reprezentată direct de pământul viu şi pare a fi avut peste tot acelaşi nivel, ori cel puţin aceasta a fost situaţia în zona cercetată de către noi. Singura amenajare surprinsă în cadrul bordeiului o constituie instalaţia de încălzit, de tipul vetrei deschise, aşezată direct pe podea, în colţul de sud-vest al bordeiului. Vatra, vizibilă în profilul secţiunii efectuată de către constructori, se prezenta ca o masă compactă de cenuşă de lemn, de culoare cenuşie cu accente cărămizii, cu lungimea de 40 – 50 cm, lăţimea de 20 – 25 cm şi grosimea de 10 – 12 cm. Culoarea solului pe care a fost amplasată vatra, nu indică însă o folosire de lungă durată a acesteia. Prezenţa unui os carbonizat, la suprafaţa stratului de cenuşă, elimină, în opinia noastră, orice îndoială asupra destinaţiei şi semnificaţiei acestui loc în cadrul locuinţei. Mai trebuie precizat faptul că din jumătatea inferioară a stratului consistent de cenuşă şi din imediata apropiere a acestuia, au fost recoltate fragmente ceramice, câteva de dimensiuni semnificative, îndeosebi funduri de vase şi fragmente care aparţin ceramicii roşii, specifică veacului XV. Materiale arheologice3: Cercetările au prilejuit recoltarea unui material extrem de bogat, atât ceramică, monede cât şi obiecte de podoabă, uz casnic şi de cult. Cele mai semnificative materiale arheologice au fost furnizate de bordeiul B 1/2002: o cantitate impresionantă de ceramică la care se adaugă 5 monede aflate în stadiu diferit de degradare, trei mărunte aplici din os şi o cruciuliţă din cupru. a) Monede Patru dintre acestea au fost depistate în urma verificării solului excavat mecanic, neevacuat în momentul sosirii noastre. A cincea piesă a fost descoperită în interiorul gropii bordeiului, în pământul de umplutură al acestuia, la aproximativ -1,20 m de la nivelul actual de călcare şi la 20 – 30 cm de podeaua locuinţei. În stadiul actual al prelucrării datelor şi materialelor, putem preciza doar ca trei dintre piese sunt emisiuni ungureşti (Matei Corvin şi Vladislav al II-lea), una emisiune monetară otomană (foarte probabil un Baiazid al II-lea), iar ultima dintre monede, emisiune monetară moldovenească (Bogdan al III-lea sau Ştefăniţă vodă). Până la sistematizarea tuturor datelor, aceste interpretări au un caracter provizoriu, starea slabă de conservare a pieselor monetare nepermiţând încheieri categorice. b) Ceramică Materialul ceramic se încadrează în cele două mari grupe, a ceramicii cenuşii respectiv a ceramicii roşii, cu o uşoara preponderenţă cantitativă a celei de a doua grupe. Situaţii similare au fost înregistrate şi în alte centre urbane medievale cum ar fi Baia şi Suceava din a doua jumătate a veacului XV sau Iaşii primei jumătăţi a veacului amintit. Trebuie menţionat că, cu foarte puţine excepţii, ceramica descoperită la Sf. Ioan Botoşani se prezintă în stare fragmentară, neîntregibilă sau întregibilă parţial. Caracteristicile pastei sunt cele specifice olăriei veacului XV: de foarte bună calitate, degresată cu nisip fin, omogenă şi aspră în spărtură ca şi pe suprafeţele vaselor. De asemenea este de remarcat prezenţa in pastă a unor mărunte fragmente de calcar, în proporţii diferite de la un vas la altul. Din investigaţiile de până acum doar un singur fragment, atipic, poate fi catalogat ca aparţinând unei a treia categorii ale cărei trăsături definitorii sunt folosirea nisipului cu bobul mare şi pietricele repartizate uniform în masa lutului. Forma de vas preponderentă este vasul borcan cu buza scunda, îngroşată şi rotunjită la exterior, prevăzută cu şănţuire interioară pentru capac. Cele mai multe fragmente prezintă urme vizibile de întrebuinţare îndelungată – o pojghiţă consistentă de arsura, îndeosebi în cazul fragmentelor din partea superioară a vaselor. Decorul frecvent întâlnit este banda de caneluri şi linii incizate, orizontale sau dispuse în val, amplasat pe umărul vaselor, de altfel un decor specific în olăria din Moldova secolului al XV-lea. De observat că inciziile şi canelurile sunt trasate cu mare exactitate, respectându-se mereu aceleaşi grosimi şi adâncimi, spaţiile dintre acestea fiind egale şi paralele. Remarcăm că, aproape fără excepţii, ceramica descoperită în locuinţa B 1/2002, prezintă toate caracteristicile tehnice şi calitative specifice olăriei din mediul urban. Trebuie să mai semnalăm, însă, fie şi cu titlul de ipoteză de lucru, că o serie de fragmente ceramice prezintă caracteristici specifice primei jumătăţi de veac XV, acestea fiind mai uşor sesizabile la nivelul decorului, aspect ce face oarecum dificilă operaţiunea de încadrare cronologică riguroasă a perioadei de funcţionare a locuinţei. c) Obiecte de uz casnic din metal În cadrul acestei categorii se înscrie un fragment de sfeşnic din fier lucrat prin forjare având corpul obţinut dintr-o singură bară, rectangulară în secţiune, ascuţită la capătul inferior, iar la partea superioară prelucrat în foaie cu capetele petrecute unul peste altul pentru obţinerea unui corp cilindric în care să poată fi fixată o lumânare. Acest obiect se înscrie ca tipologie, în seria sfeşnicelor caracteristice veacului XV, având evidente analogii în descoperiri făcute şi în alte aşezări urbane din Moldova perioadei menţionate. În cadrul acestei categorii amintim şi descoperirea unui fragment de lamă de cuţit, aflat într-o stare slabă de conservare, datorată uzurii şi mediului de zacere, parţial distrus în timpul recuperării sale. d) Obiecte de podoabă Acestei categorii îi aparţin un număr de 3 aplici de os, de foarte mici dimensiuni, din care două au fost recuperate din pământul de umplutură al locuinţei, în zona care a putut fi investigată. Singura analogie, în stadiul actual al cercetărilor, a fost identificată în materialul arheologic recuperat în urma cercetărilor desfăşurate la Hudum, jud. Botoşani. Deşi în studiul prin care s-au comunicat rezultatele cercetării, piesa în discuţie nu a stat în atenţia cercetătorilor, ea a fost inclusă în expoziţia Muzeului Judeţean Botoşani în lotul materialelor descoperite în cadrul investigaţiei arheologice din localitatea menţionată, fiind datată – în funcţie şi de datarea oferită de restul inventarului arheologic – "în ultimul sfert al secolului al XIV-lea, … primele decenii ale secolului al XV-lea "4. Cu rezervele de rigoare, menţinem şi noi aceeaşi datare, un aspect care contribuie la această posibilă încadrare cronologică fiind dat şi de prezenţa unor materiale ceramice care păstrează elemente de decor de factură arhaică (prima jumătate a secolului XV), în raport cu restul inventarului B 1/2002 care se încadrează în a doua jumătate a secolului XV. e) Obiecte de cult În această ultimă categorie am inclus o mică cruciuliţă din cupru, recuperată din pământul de umplutură al bordeiului, de la adâncimea de -0,30 –0,45 m de la nivelul actual de călcare, aproximativ din partea superioară a stratului de cultură. Analiza acestui obiect nefiind finalizată, ne limităm doar in a semnala câteva detalii tehnice: dimensiunea/deschiderea braţelor scurte este de 2,3 cm, iar a braţelor lungi de 4 cm cu tot cu veriga de prindere (diam. exterior al verigii este de 0,5 cm). Obiectul este decorat, pe ambele feţe, cu texte şi simboluri, probabil religioase, ale căror semnificaţii urmează a fi precizate în etapele definitivării analizei întregului lot de materiale. 2. Locuinţa B 2/2002 Groapa acesteia a fost surprinsă în profilul secţiunii executate de constructori, la aproximativ -2 -2,50 m pe direcţia nord-est faţă de bordeiul B 1/2002. Nu a putut fi cercetat, dar au fost recoltate din profil fragmente ceramice aparţinând speciei ceramicii roşii, caracteristice veacului XV. Distanţa mică între bordeiul 1 şi bordeiul 2, precum şi dimensiunile mici ale primului ne determină să avansăm ipoteza apartenenţei ambelor obiective la acelaşi complex, ambele formând o singură locuinţă medievală. În pământul de umplutură al gropii, la fel ca în cazul locuinţei B 1/2002, a fost sesizată, în pământul de umplutură care are o aceeaşi consistenţă şi culoare ca în cazul precedent, o cantitate sporită de pigmenţi de cărbune de lemn, probabil de la structura de lemn a bordeiului, care şi-a încetat funcţionarea în urma unui incendiu. Groapa acestui bordei străpunge sterilul arheologic până la adâncimea de aproximativ -1,30 -1,40 m, faţă de nivelul actual de călcare. 3.Locuinţa B 3/2002 A fost identificată în zona de nord-vest a secţiunii executate de constructori. A fost secţionată transversal, forma sa fiind, în profil, a unei gropi conice, cu fundul drept, una din laturile gropii fiind oarecum profilată în forma unei trepte. Nu a putut fi cercetată datorită imediatei vecinătăţi cu gardul incintei bisericii "Sf. Ioan Botezătorul". Din profilul obţinut în urma lucrărilor edilitare am reuşit să recoltăm câteva fragmente ceramice, cele mai semnificative, parţial întregibile, aparţinând categoriei ceramicii arse reducător. Nu se poate preciza, în stadiul cercetărilor actuale, dacă aici a funcţionat un bordei sau o amenajare adiacentă unei astfel de locuinţe. Mai trebuie menţionat şi faptul că groapa bordeiului 3 coboară până la aproximativ 1,30 – 1,40 m faţă de nivelul actual de călcare. Deşi l-am clasificat drept bordei este posibil să nu fi avut totuşi această destinaţie în vechime. III. Concluzii: În stadiul actual al investigaţiilor, este prematură încheierea unor concluzii definitive. Totuşi, putem spune, cu prudenţa necesară, că rezultatele obţinute indică un nivel de locuire încadrabil, în linii mari, în secolul XV. O serie de elemente de cultură materială, îndeosebi ceramică şi obiecte de podoabă, sugerează că în zonă (în cazul locuinţei B 1/2002) etapa de locuire s-ar putea situa încă din prima parte a veacului XV, dar concluziile definitive ni le rezervăm pentru momentul definitivării studiului materialelor. IV. Tehnici de cercetare: Inventarul arheologic, aflat în colecţia Muzeului Judeţean Botoşani, este în faza prelucrărilor statistice şi analizelor comparative, urmând să facă obiectul unor studii detaliate ulterioare. V. Obiectivele cercetării viitoare: În cazul unor cercetări viitoare, investigaţia arheologică trebuie să se concentreze asupra zonei cimitirului medieval, situat pe partea sud-estică a edificiului actual. Aceasta deoarece celelalte laturi ale incintei interioare au fost grav afectate prin diferite lucrări edilitare, in decursul timpului. O cercetare aprofundată a necropolei poate oferi elemente de încadrare cronologică riguroasă a întregului sit şi, mai ales, poate aduce elemente arheologice fundamentale relative la istoria oraşului Botoşani. VI. Propuneri de conservare: Date fiind informaţiile obţinute în anul 2002, propunem sistarea oricăror lucrări care ar mai putea afecta straturile de interes arheologic din preajma monumentului de arhitectură Biserica "Sf. Ioan Botezătorul" din municipiul Botoşani. În ceea ce priveşte materialul arheologic recoltat, el face obiectul procesului restaurare-conservare în vederea valorificării sale publice şi ştiinţifice. O parte din aceste materiale, după încheierea procesului de restaurare şi analiză ştiinţifică va fi returnată bisericii, pentru expunere intr-un pavilion expoziţional.