Ca şi în anii precedenţi, şi în anul 2002,ne-am propus cercetarea acelei suprafeţe de teren supusă agresiunilor contemporane. Suprafaţa totală cercetată, în această ultimă campanie, a fost de cca. 270 m2, cele şase secţiuni trasate având orientarea N - S, perpendiculare pe marginea terasei râului Ialomiţa, dimensiuni variabile, în funcţie de configuraţia actuală a terenului. Stratigrafia Comun pentru toate s...ecţiunile trasate, a fost prezenţa unui strat format în ultimul deceniu, compus din deşeuri menajere şi a unor gropi săpate în ultimii ani de sătenii care au excavat pământ pentru nevoile din gospodării, fie manual, fie mecanic. Evacuările mecanice ale deşeurilor menajere care se produc periodic au ca rezultat răzuirea şi distrugerea stratului de cultură, uneori până la dispariţie. Astăzi configuraţia terenului este mult modificată faţă de cum se prezenta în urmă cu câteva decenii. După acest strat care uneori depăşeşte un metru grosime, urmează un strat de pământ cenuşiu, compact, cu o grosime de 0,10 – 0,20 m care se păstrează mai mult spre capetele nordice ale secţiunilor. Următorul strat, format din pământ cenuşiu-negricios, granulat, cu o grosime variind între 0,10 - 0,40 m are în componenţă fragmente ceramice, chirpic, oase de animale. Suprapune, la rândul lui, un strat de pământ cenuşiu-gălbui amestecat cu cenuşă, chirpic şi fragmente ceramice, grosimea sa nedepăşind 0,25 m. Baza lui se sprijină pe pământul galben-lutos, steril din punct de vedere arheologic. Dacă stratigrafia a fost serios afectată în ultima perioadă de timp, complexele arheologice, dată fiind cota la care se află, au fost mai protejate. Aşezarea hallstattiană timpurie A fost descoperită o singură locuinţă de tipul bordei, de formă rectangulară cu orientarea E - V şi dimensiunile laturilor de 3,45 x 3,35 m. Se păstrează podeaua din pământ cenuşiu bine bătut care prezintă o uşoară alveolare în partea sa centrală. Nu au fost descoperite resturi de vatră, dar ca şi în cazul locuinţelor descoperite în anii anteriori, în umplutura gropii s-au găsit fragmente de vatră. În cursul campaniei arheologice din 2002 a fost descoperită o groapă tronconică cu gura ovală (2,50 x 2 m) care se adâncea de la baza stratului de cultură cu cca. 2 m, diametrul fundului atingând cca. 3 m. Umplutura din gura gropii era formată din pământ cenuşiu-gălbui amestecat cu lipitură nearsă, de o consistenţă deosebită. Spre bază, un strat de pământ negricios, era de asemenea, de o duritate asemănătoare podelelor. Pe fundul gropii, ocupând aproape toată suprafaţa, a fost descoperit un strat de pământ ars la roşu. În aşezarea hallstattiană de la Bucu este a treia groapă de acest tip, una din cele două gropi anterioare avea în asociere cu pământul roşu, două exemplare din categoria "suine sus domesticus", (conform Adrian Bălăşescu, cercetător ştiinţific la MNIR-CNCP).Toate cele trei complexe arheologice au avut ca inventar bucăţi de vetre demolate, chirpic, oase de animale, material ceramic fragmentar. Au mai fost descoperite câteva gropi menajere, cu inventar ceramic fragmentar şi destul de sărăcăcios. Inventarul arheologic descoperit în anul 2002 conţine, în primul rând, material ceramic fragmentar. Categoriile ceramice şi formele de vase documentate sunt cele cunoscute din campaniile anterioare: vase de uz comun lucrate din pastă cu cioburi pisate în compoziţie, tronconice sau cu profil arcuit, arse oxidant incomplet, decorate cu brâu alveolat şi apucători, străchini cu marginea arcuită interior decorat cu caneluri oblice sub bază, cu suprafaţa exterioară de culoare neagră sau gălbuie, lustruită, vase bitronconice cu gâtul înalt şi gura evazată, de culoare neagră la exterior, de asemenea, lustruite, căni de formă bitronconică cu o toartă supraînălţată, cenuşiu-lustruite la exterior, toate lucrate dintr-o pastă de o calitate mai bună. Din pastă fină, numai cu nisip fin în compoziţie au fost descoperite fragmente de ceşti cu torţi supraînălţate. Au mai fost descoperite un fragment de vas tip strecurătoare, o fusaiolă bitronconică şi una de formă elipsoidală şi ,deocamdată cu caracter de unicat, un lustruitor din piatră şi un vârf de săgeată din os. Aşezarea getică ( sec. IV-III a. Chr.): Au fost descoperite şi cercetate integral sau parţial un număr de patru bordeie. Bordeiul 17. A fost în bună parte distrus de o groapă contemporană. Nu a putut fi stabilită decât dimensiunea uneia din laturi (2,75 m). În stare relativ bună s-a păstrat vatra cuptorului amplasat în exteriorul gropii bordeiului, în vecinătatea colţului nord-estic, de formă uşor ovală, cu diametrul mare de cca. 1 m, uşor înclinată spre bordei, amenajată pe pat de fragmente ceramice (amfore). Bordeiul 18 are formă rectangulară, orientarea NV - SE şi dimensiunile laturilor 3 x 2,35 m. Podeaua din pământ cenuşiu-negricios, bine bătut, se păstrează parţial. Spre colţul nord-estic, realizat tot prin cotlonire, au fost descoperite resturile unui cuptor cu vatra ovală, înclinată spre locuinţă şi amenajată pe suport de fragmente ceramice cu dimensiunile de 1,25 x 1,10 m. Bordeiul 19. Cercetare parţială. Este suprapus aproape în întregime de podeaua unui bordei din secolele X-XI şi distrus în partea sudică de un cuptor modern de ars cărămidă. A fost dezvelită în mică măsură podeaua din pământ negricios, bătut ,în acelaşi stadiu aflându-se şi cuptorul, de acelaşi tip ca şi celelalte prezentate anterior, amplasat în partea nord-vestică. Bordeiul 20. Cercetare parţială. Din câte s-au constatat, are formă rectangulară, orientarea NE - SV, resturi de podea din pământ negru, bătut şi două cuptoare cotlonite amplasate la nord-est şi est. Aşezării getice îi aparţin şi câteva gropi menajere, nu prea bogate în inventar arheologic care, în principal, este alcătuit din material ceramic fragmentar şi atipic. Constatarea de mai sus, privind inventarul arheologic, are valabilitate generală pentru această ultimă campanie arheologică. Toate complexele arheologice, dar şi stratul de cultură, s-au remarcat printr-un inventar ceramic sărac, fragmentar şi atipic. Parte din materialul ceramic documentează categoria vaselor de uz comun lucrate cu mâna, din pastă cu cioburi pisate în compoziţie, cu un profil arcuit. Fragmente ceramice lucrate dintr-o pastă fină, cenuşie, la roată, aparţin unor vase de mici dimensiuni, de tipul căniţelor. Fragmentele de amfore greceşti erau preferate la amenajarea vetrelor. Aşezarea medieval-timpurie (secolele X-XI): Din aşezarea medieval-timpurie s-au făcut cercetări arheologice în două bordeie, unul din el (B 26), descoperit cu un an înainte fiind cercetat integral, al doilea (B 27), care suprapune bordeiul getic cercetat parţial. Şi bordeiul medieval a fost distrus în partea sudică de cuptorul modern de ars cărămidă. Bordeiul cu numărul 26 în planul general al cercetărilor avea formă rectangulară, orientarea NV - SE şi dimensiunile laturilor de 4,35 x 2,50 m. Podeaua se păstrează aproape integral, uşor alveolată în partea centrală şi este dintr-un pământ cenuşiu-negricios bine tasat, o mică suprafaţă din ea, în vecinătatea cuptorului mic, prezentând urme de ardere şi având consistenţa unei vetre. Două cuptoare realizate prin cotlonire au fost descoperite în partea nordică şi sud-estică, primul având diametrul de 0,40 m, al doilea de cca. 1 m. Celălalt bordei avea orientarea E - V şi dimensiunile laturilor 4,25 x 3,60 m. Către colţul nord-vestic o porţiune din podea era bine înroşită, prezentând un aspect de vatră. Podeaua a fost dezvelită doar parţial, cercetarea urmând a fi încheiată în 2003. Inventarul ceramic descoperit în cele două bordeie este în majoritate fragmentar şi prezintă aceleaşi caracteristici prezentate pe larg la rapoartele de săpături anuale, atât în ceea ce priveşte pasta dar şi decorul vaselor, pentru ambele categorii ceramice. Aşezarea medievală (secolele XVI-XVIII) Punem în legătură cu actualul sat Bucu, cu care se învecinează rezervaţia arheologică în partea nordică, atestat documentar în anul 1580,când domnitorul Mihnea Turcitul întăreşte lui Dragomir, fost mare vornic, mai multe sate printre care "şi Bucul totu cu tot hotarul", cele şase bordeie cercetate în anii 2001-2002. Bordeiul 5. Are o formă rectangulară, orientare NE - SV şi dimensiunile de 4,50 x 3,50 m. Podeaua, din pământ negricios, bine bătut, se păstrează în întregime şi prezintă o alveolare centrală. Se păstrează şi resturile unui cuptor de formă circulară cu diametrul de cca. 0,90 m. Bordeiul 6. Cercetare parţială. Are formă dreptunghiulară şi orientarea NNV - SSE iar latura lungă era de 3,60 m. Podeaua se păstrează în mică măsură iar în partea nord-vestică au fost descoperite resturile unui cuptor realizat prin cotlonire, aflat într-o stare de conservare precară. Inventarul arheologic este foarte sărac, în afară de fragmentele ceramice mărunţite, fiind descoperite şi fragmente de pipă, lupe şi fragmente de lupă din fier şi zgură.