Cercetările arheologice întreprinse în 2001 – 2002 în aşezarea Hamangia III de la Cheia au completat imaginea culturii Hamangia, destul de puţin cercetată pe teritoriul României. După săpăturile sistematice de la Târguşor "Urs" şi Medgidia – punctele Satu Nou şi Cocoaşe se impunea reluarea cercetărilor, mai ales în zona Podişului Dobrogean Central, unde concentrarea aşezărilor Hamangia este mai mare. Principa...lele obiective ale acestei campanii au fost cercetarea unor complexe arheologice închise care să permită o încadrare culturală precisă a materialului arheologic – partea superioară a nivelului Hamangia fiind puternic afectată de lucrările agricole (-0,10/-0,35 m) şi realizarea unor studii interdisciplinare pentru o mai bună cunoaştere a particularităţilor economiei comunităţii Hamangia din această aşezare. De o parte şi de alta a vechii secţiuni S B (2001), în dreptul sectorului St 3 au fost deschise secţiunile S C I de 3 x 21 m şi S C II de 3 x 12 m, orientate E – V, respectiv V - E. Stratigrafia surprinsă în cele două profile se prezintă astfel: - nivelul vegetal, conţine cenuşă, fragmente ceramice, piese din silex şi piatră, oase de animale, de la 0 la –0,30/-0,35 m (stratul US 3000); - nivelul cultural propriu-zis, afectat doar pe alocuri de lucrările agricole, de la –0,30/-0,35 m la –0,75 m, în anumite zone atingând adâncimea de -1,20 m (secţiunea S B – straturile 3001, 3002, 3003; secţiunea S C I - stratul 3011, locuinţa L I, vatra C 4, gropile C 1 – C 3, C 5, C 6; secţiunea S C II – stratul 3010); - nivelul de călcare se găseşte de la aproximativ -0,75/-0,80 m, coborând în unele locuri până la -1,25 m; apare sub forma unei pelicule de cenuşă ce conţine fragmente ceramice mici şi oase de animale (secţiunea S B. straturile US 3004 – 3005 – 3006; secţiunea S C I stratul US 3017); - loess, la –0,75/-1,30m. Complexe arheologice: Până în prezent s-au descoperit complexe arheologice doar în secţiunea S C I: gropile menajere C 1, C 2, C 3, C 5 şi C 6, resturile unei locuinţe de suprafaţă L I, cu o vatră puternic deranjată C 4. Gropile menajere C 1, C 5, de formă neregulată şi C 2, relativ circulară, au fost săpate în loess, de la nivelul de călcare preistoric. Ele marchează prima secvenţă de locuire fiind acoperite de amenajarea locuinţei L I, stratul US 3015. Toate conţin straturi succesive de cenuşă, fragmente ceramice, unelte de silex şi oase de animale. În umplutura gropii C 1 s-a descoperit un împungător de cupru, foarte bine conservat, iar în groapa C 2 au apărut castroane din pastă fină, întregibile. Resturile locuinţei de suprafaţă L I s-au delimitat în carourile 1 – 4 din secţiunea S C I, pe o suprafaţă de aproximativ de 36 m2 şi au o grosime de cca. 0,30/0,40 m. Locuinţa neincendiată a fost amenajată pe un strat argilos, compact (US 3015), cu o grosime variabilă de 0,15/0,30 m. Acest nivel ce indică începutul celei de-a doua secvenţe stratigrafice, conţinea foarte puţine fragmente ceramice şi cărbune – sedimentul fiind luat probabil dintr-o zonă locuită învecinată, fapt sugerat şi de gropile C 1, C 2 şi C 5. Peste patul de amenajare s-a aplicat un strat de pământ galben – reprezentând prima fază constructivă a podelei (US 3014). În nivelul ocupaţional corespunzător acesteia s-au descoperit numeroase fragmente ceramice, unelte de silex (predominant microlite), toporaşe de piatră, un idol feminin din lut, oase de animale (îndeosebi de la indivizi de talie mare, probabil bovine), cenuşă şi plăcuţe de vatră (US 3009). Ultimele provin de la vatra locuinţei – C 4, puternic deranjată, surprinsă mai bine pe profilul de sud, pe o lungime de aproximativ 1,70 m; patul de amenajare al vetrei constă din nisip grosier amestecat cu sediment argilos. Peste prima lipitură a vetrei (US 3013) a fost identificat un nivel de refacere (US 3012). Aceeaşi situaţie s-a regăsit şi la nivelul podelei, refăcută printr-o lutuială subţire (US 3008). Al doilea nivel ocupaţional, corespunzător refacerii este la fel de bogat în material arheologic, oase şi cenuşă (US 3007). Partea superioară a acestuia, în carourile 1 – 2 (zona mai înaltă a aşezării), ca şi nivelul de distrugere (US 3019) au fost puternic afectate de lucrările agricole, multe dintre piesele descoperite passim provenind din straturile amintite. Ceramica, în cea mai mare parte fragmentară, se înscrie în tipurile caracteristice pentru faza dezvoltată – Hamangia III. Predominantă este ceramica semifină (peste 70%) arsă uniform, cu angobă puternic lustruită de coloare brună sau cenuşie. Repertoriul de forme se rezumă în principal la castroane, pahare (multe de dimensiuni mici), capace "căciulă" cu partea superioară conică, mai rar fructiere cu picior gol în interior, vase bitronconice şi globulare. Remarcăm calitatea superioară a pastei chiar şi în cazul vaselor de provizii, cu pereţi groşi (~ 1,5/2 cm). Decorul se rezumă la şiruri de împunsături succesive sau impresiuni realizate cu un obiect zimţat şi încrustate cu pastă albă. Pe câteva fragmente ceramice apare şi decorul sub formă de pliseuri paralele, dispuse orizontal sau oblic între buza şi umărul castroanelor. Interesantă este prezenţa amprentelor de împletitură pe fundul unor vase care par să ateste folosirea roţii lente, cel puţin în cazul vaselor modelate simetric. Amintim, de asemenea, descoperirea unei greutăţi din lut pentru războiul de ţesut. Cel mai bine reprezentată rămâne categoria materialului litic, îndeosebi a pieselor din silex. Astfel, numărul pieselor descoperite în secţiune şi passim depăşeşte 300, majoritatea înscriindu-se în categoria microlitelor – de la mici nuclee, cu urme de prelucrare la gratoare şi lame lucrate îngrijit, cu retuşe foarte fine. Lor li se adaugă toporaşe şi dăltiţe din şist, râşniţe şi percutoare. Piesele de os şi corn sunt relativ puţine, majoritatea descoperite în L.I: împungătoare, astragale. În umplutura gropii C 1 a apărut şi un împungător de cupru. Dimensiuni: L = 7 cm, gr partea activă (rotundă în secţiune) = 3 cm, gr. Partea inferioară (pătrată în secţiune) = 3,5 cm. În campaniile 2001-2002 s-au descoperit mai multe fragmente de idoli antropomorfi şi o figurină, bine conservată. Fragmentele constau din trei capete "coloană", un tors , un bust, un picior şi o mână perforată. Marea lor majoritate, sunt modelate dintr-o pastă semifină, arse uniform şi acoperite cu o angobă neagră, lustruită. Starea lor fragmentară ne permite doar să presupunem încadrarea lor tipologică – mâna şi bustul în tipul A –stând în picioare, torsul şi piciorul în tipul B "şezând" după tipologia lui P. Haşotti. Figurina feminină, mai bine păstrată are sânii rupţi din vechime şi se încadrează în tipul B. Este în poziţie şezând, cu spatele plat şi are o înălţime de 5,6 cm În concluzie, situl de la Cheia se înscrie în tipul aşezărilor de scurtă durată, cu un singur nivel de locuire din faza Hamangia IIIa. Stratigrafia surprinsă în secţiunea S C I indică două secvenţe de locuire, succesive: prima marcată de gropile menajere iar cea de-a doua corespunzând locuinţei L I. Pentru o mai bună înţelegere a sistemelor de construcţie, a situaţiei economice se impune, pentru viitor, continuarea cercetărilor pentru identificarea unor noi structuri de locuire sau a altor complexe arheologice.