A. Necropolă   Feldioara se află pe malul stâng al Oltului la confluenţa acestuia cu Vulcăniţa. Din punct de vedere istoric se situează la marginea nordică a Ţării Bârsei, aproximativ la distanţe egale între hotarele de est şi vest ale acesteia aşa cum au fost ele stabilite pe temeiul diplomei acordate Cavalerilor teutoni în 1211 de către Andrei al II-lea. Situl istoric de la Feldioara se plasează pe ter...asa înaltă de cca. 25 m, care înaintează ca un pinten de la vest spre est în lunca Oltului şi se compune din mai multe puncte. Cercetările arheologice iniţiate în 1990 de către regretatul dr. Radu Popa în şase sectoare au continuat până în prezent în necropolă şi cetatea medievală.  Ocupă piaţeta de formă aproximativ trapezoidală la est de biserica evanghelică. În total s-au descoperit 109 morminte conţinând 119 indivizi (2 triple, 6 duble). Suprafaţa totală excavată: 566 m² dintre care 36,5 m² cu 3 morminte în campania 1995. Stratigrafic întâlnim nivelele: neolitic, bronz, Hallstatt, Latène, roman, medieval.  Necropola pare a fi organizată în şiruri, iar cea mai mare parte a mormintelor sunt amenajate după următorul ritual: groapă în trepte, groapă mare rectangulară (2 x 1 m), adâncă de 0,60 m, după care urmează o groapă mai mică, pe care am denumit-o fosă de formă uşor trapezoidală, iar în dreptul craniului o nişă de formă rectangulară sau trapezoidală.   Dimensiunile fosei sunt în general cele ale corpului uman care urma a fi depus, iar adâncimea variază între 20-25 cm.   Decedaţii sunt înveliţi probabil într-un giulgiu şi depuşi în decubit dorsal, braţele întinse pe lângă corp, picioarele întinse, orientarea V-E. Inventarul necropolei constă în 18 monede (12 romane şi 6 medievale) şi un inel de buclă cu capătul întors în formă de "S". Cele 6 monede medievale sunt din categoria denarilor maghiari anonimi, emişi în a doua jumătate a sec. al XII-lea şi pot fi atribuiţi ipotetic regilor Geza II şi Ştefan III. Din punct de vedere cronologic, necropola se întinde din ultima parte a domniei lui Geza II şi până la sosirea cavalerilor teutoni la Feldioara. Datorită puternicelor analogii pe care le are acest ritual în mediul săsesc transilvănean, precum şi în Occident, atribuim necropola primului val de colonizare germană în Transilvania, care cuprinde încă din sec. al XII-lea şi Ţara Bârsei.    B. Fortificaţie,   S-au continuat investigaţiile pentru cunoaşterea traseului zidului fazei I. În acest scop s-au trasat în exteriorul cetăţii, în colţul de vest, două secţiuni notate S XVIII şi S XIX cu următoarele dimensiuni: 6 x 2 m şi respectiv 5 x 2 m. Cercetarea a relevat faptul că zidul din faza I se continuă în S XVIII, iar în S XIX se opreşte. Caracteristicile acestui zid sunt: grosimea impresionantă de aproape 2 m şi structura sa , talpa temeliei alcătuită dintr-un rând de pietre foarte mari (40 - 50 cm) fără legătură de mortar. La turnul de est au fost executate două secţiuni S XX (4 - 2 m) şi S XXI (2 - 2 m) cu scopul verificării existenţei unor construcţii anterioare incintei actuale. În S XX nu s-a surprins nici un alt zid mai vechi, iar în S XXI au fost descoperite urmele unei temelii de zid ? (0,70 m) înaintea ridicării turnului de est . În interiorul cetăţii s-a continuat adâncirea în S I începută în 1994. Au fost descoperite mai multe gropi neolitice cu un bogat material ceramic (Cucuteni-Ariuşd), urmând apoi nivelele din epocile bronzului, fierului şi meideval. În colţul de N-E al lui S II a apărut un zid al unei construcţii interioare asemănător cu cele găsite în campaniile anterioare. În cursul campaniei din vara lui 1995 s-a realizat şi consolidarea zidurilor bisericii din interiorul cetăţii. În acest moment monumentul eclesiastic este ridicat cu 0,5 m deasupra nivelului actual de călcare.  Din materialul arheologic recoltat menţionăm în afara ceramicii fragmentare, două monede Maria Tereza, un topor din silex şi o lingură aparţinând epocii neolitice. Nu avem încă elemente de datare pentru o cronologie absolută a fiecărei faze de construcţie a cetăţii de la Feldioara.