Sirinia, ce nu depăşeşte 16 km lungime, are o vale îngustă, sub formă de chei săpate în calcare în apropiere de Cozla, unde se varsă de altfel în Dunăre. Cursul fluviului este mărginit în acest sector de crestele semeţe şi abrupte ale Munţilor Clisurii. Aceştia delimitează o ramură a Munţilor Almăj care domină spaţiul sud bănăţean. Cercetările de arheologie de pe valea Siriniei de la Cozla se înscriu într-un p...rogram de identificare şi cercetare a mănăstirilor medievale din Banat. Izvoarele otomane din anii 1554-1579 menţionează un număr de 20 mănăstiri medievale în spaţiul bănăţean, marea majoritate a acestora fiind distruse de conflictele militare de la începutul veacului al XVIII-lea. Microtoponimia văii Sirinia, cu punctele La Mănăstire şi Călugăr situate la gura văii, a oferit repere importante pentru localizarea mănăstirii Sirinia cu hramul Sfântul Nicolae din veacul al XVI-lea. Zona de interes arheologic, situată pe malul drept al Siriniei, la confluenţa acesteia cu pârâul Belareca era acoperită de vegetaţie şi arbuşti. Au fost deschise 5 secţiuni ce însumau 80 m2. Secţiunea 1, marcată în plan S1 a oferit elemente pentru identificarea planului monumentului şi a stratigrafiei zonei. Au fost identificate zidurile pronaosului şi ale altarului care aveau forma unei abside semicirculare. Stratigrafic s-a constatat o puternică bulversare, interiorul navei bisericii fiind răscolit până la stratul de pământ steril. Planul monumentului a putut fi stabilit deja din S2, celelalte suprafeţe au avut menirea de a stabili planul de ansamblu al bisericii. Biserica de la Sirinia este un triconc simplu care măsoară 15/9 m. Structural biserica are un pronaos de formă trapezoidală (4,80/4,10/4,50/4,50m), o navă rectangulară (3,50/5 m) la care au fost alipite cele trei abside semicirculare. Traseul absidelor este semicircular atât la interior cât şi la exterior. Pilaştrii puternici din faţa horelor laterale aveau menirea să susţină arcurile şi pandantivii pe care era aşezat tamburul turlei. Turla şi bolţile au fost construite din tuful calcaros care se găsea în imediata vecinătate, lângă Cozla. Materialul de construcţie utilizat pentru ridicarea bisericii a fost piatra de râu şi roca cioplită. Absenţa materialului arheologic pentru datarea monumentului determină încadrarea acestuia numai pe temeiul analogiilor cu monumente similare din zonă. Analogiile de plan cu bisericile cu plan triconc de la Vodiţa, Topolna şi Vişina pledează pentru atribuirea bisericii mănăstirii Sirinia perioadei din jurul anului 1400. Cercetările din zona învecinată unde presupunem existenţa unor construcţii contemporane ori de la Călugăr unde era necropola, blocate de proprietari, ar fi putut oferi indicii concludente în privinţa cronologiei. Biserica a fost conservată după încheierea cercetării.