Drobeta-Turnu Severin | Judeţ: Mehedinţi | Punct: Schela Cladovei - proprietatea Dragoş Iacob | Anul: 2002
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Raport ID:
1949
Anul cercetarii:
Perioade:
Preistorie; Protoistorie; Evul Mediu;
Epoci:
Paleolitic; Mezolitic; Neolitic; Eneolitic; Epoca bronzului timpuriu; Epoca bronzului; La Tène; Evul Mediu;
Categorie:
Domestic; Neatribuit;
Tipuri de sit:
Locuire;
Cod RAN:
| 109817.01 |
Județ:
Mehedinți
Unitate administrativă:
Mun. Drobeta-Turnu Severin
Localitate:
Drobeta-Turnu Severin
Punct:
Schela Cladovei - Proprietatea Dragoș Iacob
Localizare:
| 109817.01 |
Fără Ilustrații
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Boroneanţ | Adina Elena | participant | Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti |
| Boroneanţ | Vasile | responsabil | Muzeul Municipiului Bucureşti |
| Stângă | Ion | participant | Muzeul Regiunii Porţilor de Fier, Drobeta Turnu Severin |
Raport:
Cercetările arheologice din anul 2002 au urmărit finalizarea lucrului în secţiunea S1, începută în anul precedent. În august 2002, secţiunea S1 (7 x 3m) a fost adâncită până la 0,65 cm, după "epuizarea" unui prim nivel Starèevo-Criş. În 2002 s-a atins stratul de prundiş al terasei Dunării, la adâncimea de -1.55 m (de la punctul de referinţă 0).
Încă din 2001 suprafaţa secţiunii fusese împărţită în carouri de 1 m2, numerotate 1, 2, 3 de la est la vest şi A până la G de la sud la nord, astfel încât fiecare carou a primit o siglă de tipul 2B, 3G, etc.
Celor patru complexe arheologice descoperite în 2001 (denumite C 1/2001, C 2/2001, C 3/2001, C 4/2001) li s-au adăugat în 2002 şase noi complexe: C 5 - C 10/2002.
Materialul complexelor aparţine în mare măsură neoliticului timpuriu tip Starèevo-Criş, fiind reprezentat de fragmente ceramice şi chirpic (predominante), fragmente de oase de animale, pietre şi destul de rar unelte sau aşchii de silex sau obsidiană.
Stratigrafia secţiunii se prezintă după cum urmează:
- Strat vegetal - aparţinând orizontului de tip Ap, ajungând la adîncimea de cca. -0,10 -0,15 m;
- Strat brun închis, puternic decalcefiat, aparţinând aceluiaşi orizont de tip Ap, puternic afectat de lucrările agricole, ajungând până la adâncimea de -0,34 -0,55 m, conţinând material predominant neolitic dar amestecat şi cu material aparţinând altor perioade;
- orizontul Ah2, de culoare brun-închis, conţinând nivelul neolitic ajungând până la -0,55 -0,65 m (uneori este mai adâncit);
- orizontul de tip Bk, puternic afectat de iluviaţia carbonatului de calciu, cu sporadice urme de locuire mezolitică, ajungând până la nivelul de prundiş (-1,45-1,55 m).
Descrierea complexelor arheologice dezvelite (pentru continuitate le prezentăm pe scurt şi pe cele dezvelite în 2001):
C 1 - localizat în carourile 1B-1G, la adâncimea -0,30 -0,45 m se prezenta ca o aglomerare de pietre şi cioburi, fiind deranjat în partea de vest de o groapă tărzie, probabil medievală, judecând după fragmentele ceramice găsite, altele decât cele neolitice (Gârla Mare - 3 fragmente, dacice - mai numeroase, medieval - un fragment). Este probabil nivelul 1 al lui C 4.
C 2=C 31 - a fost observat la adâncimea de -0,40 -0,45 m în carourile 1F-1G, 2F-2G, 3F-3G. Limitele sale de nord şi est se pierd în solul nesăpat. Materiale arheologice au apărut până la adâncimea de -1,10 m iar fundul gropii a fost identificat la -1,25 -1,30 m. Pe măsura adâncirii sale, suprafaţa sa se restrânge, ajungând ca la -1,10 m adâncime să se întindă numai în carourile 1-2 F-G. Complexul consta în straturi compacte de ceramică, oase de animale, chirpic de vatră, pietre de dimensiuni mari. În colţul de nord-est a fost identificată o depunere de scoici de cca. 15 cm grosime (între -0,70 -0,85 m). La aceeaşi adâncime s-a constatat un deranjament al complexului, ceramica neolitică fiind amestecată cu cea dacică (predominantă). În caroul 2G, acelaşi complex neolitic Starèevo-Criş a fost probabil deranjat de o altă groapă dacică (probabil groapa de par a unei locuinţe, denumită C 9).
C 4 - probabil nivelul II al lui C 1, observat la -0,45 m, în carourile 1B-1F, şi ale cărei limite de est se pierd în peretele nesăpat al secţiunii. A fost probabil tăiat în partea de vest de aceeaşi groapă medievală ca şi C1.
Stratul compact de materiale arheologice al complexului consta din fragmente de vatră făţuite sau nu, mari şi groase, arsură, numeroase fragmente ceramice şi sporadic fragmente de oase de animale de dimensiuni mici şi foarte friabile. Între artefactele deosebite descoperite menţionăm o linguriţă de os fragmentară, un lustruitor de ceramică , o dăltiţă de silex, un vârf de gratoar pe capăt de lamă. Complexul a fost identificat ca aparţinând culturii Starèevo-Criş.
C 5 - a apărut la adâncimea de -0,50 -0,55 m, în carourile 3D şi 3E, ca o aglomerare de chirpic şi arsură, cu fragmente de chirpic de cca. 15-20 cm. Erau aşezate pe nivelul de la -0,65 m.
C 6 – a apărut la -0,70 m, ca o groapă elipsoidală, conţinând multă cenuşă amestecată în sol, mai ales în extremitatea dinspre Dunăre. Diametrul concentraţiei de arsură era aici de 25 cm. Fundul albiat al gropii apare la -1,10 m, păstrând forma elipsoidală. În afară de un strat compact de arsură observat în secţiune, umplutura gropii mai conţinea fragmente ceramice de mici dimensiuni, rare, oase arse de animale, de dimensiuni foarte mici şi foarte puţine pietre, de cca. 5-7 cm.
C 7 – a fost observat la -0,85 -0,90 m în carourile 3C-D, extinzându-se apoi la adâncimea de -0,95 m şi în 2B-2C. După această adâncime, groapa complexului se împarte în două gropi mai mici, cea denumită A în caroul 3C iar B în 2B-2C. Umplutura gropilor săpate în solul galben nisipos a fost extrem de săracă în material arheologic.
C 8 - observat la -0,90 -0,95 m şi localizat în carourile 3F-3G reprezintă resturile unei vetre prăbuşite. Se observau concentraţii masive de chirpic de mari dimensiuni, între care au apărut oase mari de animale şi fragmente ceramice. Complexul a fost doar parţial dezvelit, el continuând în peretele de vest. Din apropiata proximitate a vetrei au fost culese două fragmente ceramice Starèevo-Criş pictate (negru pe roşu) cu motive concentrice (caroul 3F, -0,95 -1 m). Complexul este aşezat pe nivelul -1 m.
C 9 - localizat în caroul 2G a fost observată (din cauza puternicei decalcifieri a solului) abia la nivelul -1,30 m (aproape de fundul său) când au apărut primele materiale dacice (fragmente ceramice). Forma gropii este circulară. Pe profilul de nord ea ar putea fi interpretată ca o groapă de par. În profilul de est apare un pandant al ei, denumit C 11.
C 10 – groapă probabil medievală (sau mai târzie), ale cărei limite nu se mai observă. Materialele care au făcut posibilă identificare sa au fost două fragmente ceramice Gârla Mare, un fragment de toporaş din aceeaşi perioadă şi un fragment ceramic smălţuit medieval.
C 11 – posibilă groapă de par, fără material arheologic în umplutură, vizibilă în profilul de est al secţiunii.
Cercetările de anul acesta ne vor permite probabil definirea mai clară complexele dezvelite în 2001-2002. La aceasta va contribui şi studiul complet al materialului rezultat, corelat cu descoperirile din campaniile precedente (1965, 1967-1968, 1982-1997).