.
Feteşti | Comuna: Adâncata | Judeţ: Suceava | Punct: La Schit | Anul: 2002
Anul:
2002
Epoca:
Neolitic, eneolitic, tranziţie la bronz;Epoca bronzului;Hallstatt;Latene;Epoca medievală (sec. XIII -XVIII);Epoca modernă (sec. XIX - XX)
Perioade:
Epoca modernă;
Eneolitic;
Epoca medievală mijlocie;
Epoca bronzului;
Hallstatt;
La Tène
Categorie:
Domestic;
Neatribuit
Tipuri de sit:
Locuire
Județ:
Suceava
Localitate:
Feteşti
Comuna:
Adâncata
Punct:
La Schit
Persoane implicate și instituții:
Nume Prenume Rol Instituție
Boghian Dumitru responsabil Universitatea "Ştefan cel Mare", Suceava
Ignătescu Sorin responsabil sector Universitatea "Ştefan cel Mare", Suceava
Mareş Ion Muzeul Bucovinei, Suceava
Niculică Bogdan Petru responsabil sector Muzeul Bucovinei, Suceava
Cod RAN:
Raport:

Campania de cercetări arheologice, care face obiectul prezentului raport, s-a desfăşurat în perioada 9 iulie – 14 august şi 16-17 septembrie 2002. Reamintim că staţiunea Feteşti "La Schit", comuna Adâncata, jud. Suceava, este situată pe platoul structural din partea de nord-est a satului, pe dreapta pârâului Grigoreşti, afluent al Siretului, în curtea bisericii "Sf. Nicolae" din Grigoreşti, com. Siminicea, ctit...orie a lui Scarlat Miclescu (prima jumătate a sec. al XIX-lea), cunoscută şi sub denumirea de "Schitul Grigoreşti", care, din anul 2000, este şantier arheologic - şcoală, unde îşi desfăşoară practica de specialitate studenţii de la Facultatea de Istorie şi Geografie a Universităţii "Ştefan cel Mare" din Suceava. În acest sit, au fost descoperite mai multe niveluri de locuire stabilite cu certitudine doar în urma cercetărilor din această campanie: Cucuteni A, cu materiale de tip Hăbăşeşti, Cucuteni B 1 şi B2, Horodiştea-Erbiceni II, Hallstatt (?), Latene timpuriu, medievale târzii, moderne şi contemporane. Având în vedere importanţa complexelor arheologice, descoperite anterior (2000-2001), obiectivele săpăturii sistematice şi spaţiile avute la dispoziţie, colectivul de cercetare al şantierului a decis trecerea la dezvelirea suprafeţei care se află aproximativ în centrul aşezării, la sud de biserică. Pentru a ne forma o corectă imagine a dispunerii spaţiale a complexelor arheologice s-a adoptat metoda săpăturii pe suprafeţe alcătuite din casete, cu latura de 3 m şi martori intermediari (de 0,30 m) pentru stabilirea microstratigrafiei. Astfel, în acest an, au fost trasate şi cercetate următoarele secţiuni: metrii 1 – 4 ai S I şi S II, şirurile de casete I (S IV) şi II (S V) A – F. Din cauza condiţiilor meteorologice nefavorabile (ploi), aceste secţiuni au fost exploatate inegal. Ca şi în campaniile precedente, materialele arheologice au apărut imediat sub stratul subţire de sol vegetal. Observaţiile stratigrafice realizate în campaniile anterioare s-au confirmat şi în 2002, chiar dacă săpătura nu a epuizat depozitul arheologic. Nivelurile moderne şi contemporane de construcţie au afectat, în unele cazuri foarte mult, depunerile arheologice anterioare (Latene, Horodiştea–Erbiceni II, Cucuteni B1 şi B2, Cucuteni A). De asemenea, s-au precizat complexele de locuire din nivelul Horodiştea-Erbiceni II, presupuse doar în campaniile anterioare, care se găsesc imediat deasupra şi printre lipiturile pereţilor locuinţelor Cucuteni B. Dintre descoperirile deosebite realizate în anul 2002, pentru relevanţa lor, pot fi amintite cele de mai jos: Bordeiul (B 4/2002) şi cuptorul medieval târziu (sfârşitul secolului al XVIII-lea – începutul secolului al XIX-lea) au fost surprinse în casetele E 1 – 2. B 4/2002 era săpat de la –0,40 –0,90 m de la suprafaţa actuală de călcare, astfel încât în zona construcţiei sale nivelurile preistorice erau deranjate, acestea păstrându-se doar în zona centrală şi de nord-vest, în pământul cruţat pe care s-a ridicat cuptorul. Bordeiul a avut o formă rectangulară (4,20 x 3,40 m), cu axul lung pe direcţia NNV – SSE, care a fost, de altfel, şi orientarea cuptorului. Fundul bordeiului era adâncit neuniform, până la –0,90 m la sud-vest, sud-sud-est şi nord-nord-est, şi acoperit cu un strat de lutuială, realizat cu argilă gălbuie, care avea o grosime de 0,05 – 0,10 m. Pereţii de sud-sud-est, unde se afla intrarea, şi de sud-vest erau întăriţi la partea inferioară cu scânduri şi erau făţuiţi cu lut şi văruiţi, aşa cu demonstrează lutuielile căzute pe podea. Spaţiul destinat construcţiei cuptorului a fost special cruţat, în partea centrală a bordeiului, obţinându-se un soclu pe care a fost construită vatra instalaţiei şi, de jur împrejur, pereţii acesteia. La demontare am constatat că acest cuptor a avut două etape de construcţie şi funcţionare: prima, în care a fost mai mic şi pentru construirea sa s-au folosit, deopotrivă, gresii sarmaţiene bine cimentate şi cărămizi, şi o a doua, de mărire şi perfecţionare a instalaţiei. Cuptorul era amplasat în apropierea peretelui de nord-vest, unde era hornul şi o prispă de cărămidă dispusă perpendicular pe instalaţie, cu capătul de nord-est mai ridicat. Cuptorul avea o lungime, la exterior, de cca. 1,95 m, o lăţime de 1,25 m şi o înălţime de 0,45 – 0,50 m de la vatra alcătuită din cărămizi înnegrite de funingine şi ardere. A fost lucrat din cărămidă roşie (29 x 15 x 4 cm), folosindu-se ca liant lutul galben. Gura cuptorului se găsea către sud-sud-est, unde exista o mică platformă pentru facerea focului şi câteva cărămizi arse până la zgurificare. Bolta cuptorului, semicirculară, a fost realizată din cărămidă dispusă, în arc de cerc. În lateral, cuptorul a avut două spaţii alungite, un fel de jgheaburi, utilizate, probabil pentru tirajul aerului şi evacuarea fumului. Cel dinspre nord-nord-est era acoperit, la capătul de nord, cu o lespede dispusă pe cant, în vreme ce, cel dinspre nord-nord-vest se pierdea în profil. Având în vedere existenţa cuptorului în B 4/2002, considerăm că acesta constituia un spaţiu destinat preparării hranei călugărilor trăitori pe lângă Schitul Feteşti (Grigoreşti), la sfârşitul secolului al XVIII-lea şi începutul secolului al XIX-lea. După o perioadă de funcţionare, bordeiul a fost abandonat, construcţia şi instalaţia interioară ruinându-se în timp, sticla provenind de la geamurile acesteia găsindu-se pe podea, acoperită cu lipituri văruite de perete. Aşa cum arătam, în cercetarea efectuată în anul 2002, au fost obţinute noi informaţii în ceea ce priveşte dispunerea şi modul de realizare a unor complexe de locuire Horodiştea–Erbiceni II. Astfel, vestigiile Horodiştea şi structurile de locuire se găsesc printre resturile locuinţelor Cucuteni B, mai ales între m 1 – 4 ai S I şi S II şi în casetele C - D 1 şi C - F 2, împreună cu foarte puţine materiale Latene, care, însă, nu formează complexe propriu-zise. Dacă, unele grupuri de pietre dispuse în jurul unor alveolări cvasirotunde, practicate în lutuielile Cucuteni B, ca cele din S I C 2 – 3 şi casetele C – E 1, par să reprezinte bazele unor pari/stâlpi pentru ridicarea colibelor, din care unele este posibil să fi împrumutat modele de tipul culturii amforelor sferice (circulare, trapezoidale sau rectangulare, cu vatră interioară), în casetele C – F 2 ne aflăm, probabil, în faţa unei alte structuri de locuire (colibă semiadâncită, poate), alcătuită dintr-un pavaj discontinuu, de gresii sarmaţiene nisipoase, slab cimentate (aşa cum se găsesc în pădurea de la Adâncata), aflat la –0,45 m, care se pierde spre vest, în suprafaţa nesăpată, la est fiind distrusă de B 4/2002, iar la nord se regăseşte în carourile 4, 7-8 din caseta D 2 în vreme ce spre sud apare în caseta F 2, carourile 1-2, 4-5. Acesta credem că poate fi legat de o eventuală platformă de piatră a unei locuinţe Horodiştea-Erbiceni II (în sensul definiţiilor Hortensiei Dumitrescu şi Marin Dinu). Dintre alte complexe, aparţinând acestei perioade, amintim că în caseta B1, în carourile 8-9 a fost descoperită o groapă, care se prezenta sub forma unei alveolări în lutuielile L 1/2000, denumită groapa 18/2002, cu materiale Horodiştea-Erbiceni aflate printre lutuieli Cucuteni B deranjate. În caseta E 2, caroul 2, la sud-vest de B 4/2002, a fost intersectată o mică groapă de stâlp (groapa 22/2002), provenind de la o construcţie anexă Cucuteni B sau Horodiştea – Erbiceni II. În profilul sudic al martorului dintre casetele D – E 2 a fost descoperită o altă groapă de stâlp (groapa 23/2002), care a fost, probabil, în legătură cu precedenta. În casetele D 2, carourile 4,7, şi E 2, caroul 1, a fost descoperită groapa 24/2002, care continuă în porţiunea nesăpată de la vest şi va fi cercetată în campania viitoare. În caseta C 2, carourile 1-2, 4, a fost descoperită groapa 25/2002, săpată din orizontul de locuire Horodiştea – Erbiceni II, în umplutura sa aflându-se, într-un pământ brun-închis, multe lutuieli, cărbune mărunt, fragmente ceramice Cucuteni B şi Horodiştea–Erbiceni. Deoarece a fost explorată doar pe un sfert, forma sa în plan şi profilul le presupunem doar. Astfel, în plan, groapa 25 pare să fi avut o formă circulară, iar în profil, tronconică, cu baza mică în jos, la partea superioară şi "clopot" în jumătatea inferioară. Pentru nivelul Cucuteni B, care considerăm că are mai multe orizonturi (B 1 şi B 2, cu ceramică pictată în stilurile ? şi ?), în casetele B - B 2 şi C - C 2, între –0,20 –0,40 m au fost descoperite vestigiile unei încăperi (camere) a L 1/2000, cu platformă alcătuită din lutuieli masive, denivelate, dispuse ondulat, unele vitrifiate şi sudate cu fragmente ceramice, care a fost păstrată in situ, pentru cercetarea detaliată în campania viitoare. Dispunerea unor complexe gospodăreşti şi modul de păstrare a platformei ne conduc la ideea că ar fi vorba de o construcţie cu etaj sau de plafonul locuinţei prăbuşit peste nivelul inferior al acesteia (?). La suprafaţa acestei platforme, se găseau dispersate, printre lipiturile de perete, materiale contemporane, moderne, Latene şi Horodiştea-Erbiceni II. În partea de nord-vest a acestei încăperi, în dreptul martorului dintre caseta B 1, carourile 1, 4 şi B 2 carourile 3,6 între -0,25 şi –0,40 m a fost descoperit un cuptor Cucuteni B, de tipul celor pentru pregătirea alimentelor, de formă semicirculară, cu gura spre nord-vest, construit probabil, la nivelul inferior al L 1, peste care au căzut tavanul şi pereţii şi l-au deteriorat (denumit cuptorul Cucuteni B nr. 3). Vatra acestuia se păstrează foarte rău ca, de altfel, şi baza pereţilor (cca. 10 cm înălţime). Ca modalitate de construcţie, cuptorul a fost ridicat pe un schelet de nuiele, peste care s-au aplicat lutuieli de cca. 10 cm grosime. Multe lutuieli descoperite deasupra cuptorului sunt netede pe ambele suprafeţe, de parcă ar fi fost aplicate pe scânduri destul de netede (un eventual cofraj). Spre sud de acest cuptor, în cadrul aceleiaşi încăperi, la cca. 20 de cm, se găseşte o arcuire cu un diametru mai mic (cca. 30 cm) şi cu pereţii mai subţiri, care poate proveni de la o altă instalaţie sau de la un stâlp lutuit (o eventuală talpă alcătuită dintr-o bârnă rotunjită, dispusă NV - SE, un horn, o coloană în locuinţă?), pentru că în interiorul acesteia se găsesc lipituri arcuite. Împrejurul locuinţei Cucuteni B s-au descoperit complexe încadrate în această fază. Astfel, în caseta C 2, caroul 5, la –0,35 m, au fost descoperite două topoare de piatră (poate siltit?) întregi, atent finisate şi trei cupe întregibile, cu pictura corodată. Printre aşa-zisele lutuieli de platformă/planşeu, din L 1, se găsesc câteva spărturi mozaicale de vatră, poate de pe etajul prăbuşit sau de la răvăşirea altora din vecinătate. De asemenea, în casetele D1, în caroul 4, la -0,52 m, şi D2, carourile 3, 6, la –0,45 m, probabil în afara L 1, a fost descoperită o vatră Cucuteni B (vatra nr. 7/2002), păstrată mai bine sub martorul de est. Spre nord, această instalaţie a fost deranjată, pe o porţiune de 50 - 80 cm, de o intervenţie constructivă Horodiştea-Erbiceni II (probabil o "talpă" de locuinţă, sprijinită de lespezi sarmaţiene slab cimentate dispuse pe cant). Vatra 7/2002 pare să fi avut un plan rectangular, cu colţurile orientate cardinal, dimensiunile sale fiind: 1,45 m, pe direcţia E – V şi 1,35 m, pe direcţia N – S. Secţiunea realizată prin această vatră, ne-a dovedit că era de tipul celor simple, fiind alcătuită din lipituri destul de mari, cu nisip în compoziţie, fără substrucţie de fragmente ceramice. Sub această vatră s-a conservat o suprafaţă limitată, de cca. 10 cm grosime, în care se aflau materiale arheologice proprii nivelului Cucuteni A. La sud-vest de vatra 7/2002, au fost descoperite lutuieli de perete împrăştiate care au ajuns deasupra gropii 21/2002. În acelaşi timp, în cas C1, carourile 1, 4, la marginea sudică a L 1, într-un context arheologic care urmează a fi lămurit ulterior, sub lipiturile de perete, la – 0, 40 m, a fost descoperită o altă vatră Cucuteni B (vatra nr. 8/2002). Interesant este faptul că sub B 4/2002, în dreptul fostului martor dintre casetele E1 şi E2, la -0,87 m, a fost descoperită o groapă Cucuteni B 2 (groapa. 21/2002), în compoziţia căreia se afla următorul conţinut: lut purtat amestecat cu concreţiuni calcaroase, cenuşă, cărbuni mărunţi, puţine fragmente ceramice decorate în stil ?, un idol conic, câteva pietre de diferite dimensiuni, o aglomerare de melci provenind de la diferite etape de curăţenie. Groapa 21 se afla probabil în legătură cu vatra 7. De asemenea, în caseta E1 s-a descoperit şi demontat o aglomerare de lutuieli de perete, cuprinse într-o suprafaţă triunghiulară între şanţul de împământare a cablului electric, martorul dintre caseta D1 şi E1 şi latura nord-estică a B 4/2002, care provin, probabil, de la pereţii unei construcţii uşoare în care se găseau instalaţia şi groapa aferentă (vatra 4 şi groapa 13, pe care am terminat-o de explorat în 2002). De asemenea, s-a terminat de explorat groapa 14/2001, care era "acoperită" de vestigiile construcţiei uşoare precedente. S-a constatat că groapa 14 avea un plan circular neregulat, părând a proveni din intersectarea a două gropi ovale. A fost săpată de la –0,50 m, avea o gură strâmtă şi profilul în formă de clopot, în conţinutul său găsindu-se lutuieli de podea şi perete, fragmente ceramice Cucuteni B1 şi "C", râşniţe fragmentare, piese de silex, cenuşă, lut purtat cu concreţiuni. În caseta A1, după îndepărtarea lutuielilor de perete, dificil de arătat, în stadiul actual al cercetărilor, dacă au căzut în interiorul sau în afara locuinţei, la adâncimea de –0,40 m, în carourile 3, 6, 9, a fost descoperit un alt cuptor simplu Cucuteni B (cuptorul Cucuteni B nr. 4/2002), probabil rectangular cu colţurile rotunjite, cu dimensiunile aproximative, deoarece se păstrează doar jumătatea estică, de 1,50 x 1 m, cu axul lung pe direcţia NNE - SSV, fiind greu de precizat unde era amplasată gura, din cauza deranjamentelor Horodiştea-Erbiceni II. Din spatele cuptorului, aflat spre sud-sud-vest, s-au recoltat multe fragmente ceramice provenind de la vase mari Cucuteni B, întregibile. Lutuielile cuptorului aveau pleavă în compoziţie, fiind arse diferit, la exterior având o culoare brună-cărămizie, în timp ce miezul era negru - cenuşiu. Pe lângă materiale ceramice Cucuteni B, întregi şi întregibile, în S I, caroul 2b, la –0,38 m a fost descoperită, sub lipiturile de perete, o altă vatră Cucuteni B (vatra nr. 9/2002), care se continuă spre est şi nord, în porţiunile nesăpate, raporturile sale cu celelalte structuri de locuire urmând să fie studiate în campania viitoare. Tot în S I, caroul 4a, a fost descoperit un alt cuptor Cucuteni B (cuptorul Cucuteni B nr. 5/2002), surprins parţial. A avut o formă rectangulară, probabil cu gura spre nord-est, păstrându-se doar porţiuni de vatră şi pereţi. În ceea ce priveşte raporturile stratigrafice dintre nivelurile Cucuteni B şi Horodiştea-Erbiceni, trebuie menţionate cele două vetre: vatra nr. 5/2002, aparţinând nivelului Horodiştea-Erbiceni, aflată la –0,05 –0,10 m adâncime, care suprapune vatra nr. 6/2002, încadrată în faza Cucuteni B, situată la adâncimea de – 0, 25 – 0, 30 m, descoperite în S. II, carourile 3 – 4 ab. Secţiunea prin cele două vetre, practicată în S II, în dreptul m 3, arată că este vorba de două instalaţii diferite. Vatra nr. 5/2002 era formată din spărturi mozaicale inconsistente, cu grosimea de 1 – 2 cm, de culoare brun-cărămizie. Sub aceasta, se găsea un strat de pământ negricios, gros de cca. 10 cm, iar la baza acestuia se afla vatra nr. 6/2002, construită pe un pat de fragmente ceramice Cucuteni B, spărturile mozaicale fiind mai consistente, cu grosimea de 2 – 3 cm, lucrate din argilă cu nisip în compoziţie. Referitor la celelalte descoperiri, arătăm că în caseta. A2, carourile 1-3, 4, la adâncimea de – 0, 70 – 0, 80 a fost descoperită o aglomerare alungită şi sinusoidală de lutuieli, dispuse în dezordine, care ar putea să reprezinte partea superioară a unei gropi sau bordei cucutenian sau, şi mai simplu, un deranjament, situaţie pe care o vom lămuri în campania 2003. În legătură cu depozitul arheologic din casetele F1 – F2, precizăm că acesta se afla în marginea nordică a şanţului de apărare şi, de aceea, depunerea este mult mai consistentă. În această zonă, a fost descoperit fundul unei gropi cvasicirculare (groapa 19/2002), probabil Cucuteni B, cu adâncimea (de la nivelul de la care a fost surprinsă - -0,75 m) de 0,15 m, cu foarte puţine materiale în conţinut. Spre est-sud-est de aceasta, a fost descoperită o altă groapă de mici dimensiuni (groapa 20/2002), circulară, cu diametrele de 20 x 23 cm şi adâncimea (de la nivelul la care a fost surprinsă - -0,75 m) de 0,20 m. De asemenea, în profilul estic al casetei F2 a fost descoperită o groapă contemporană sau modernă, de la un stâlp al gardului care înconjura biserica (fără număr). Din păcate, din cauza faptului că cercetarea nu a fost epuizată, nu se pot face prea multe precizări referitoare la complexele din nivelul Cucuteni A. Este important de remarcat, însă, că din acest strat de cultură, acolo unde a fost intersectat (casetele C – D2, la –0,60 –0,65 m), provin, pe lângă fragmente ceramice pictate bicrom şi tricrom, materiale cu decor adâncit, de tip Hăbăşeşti. Densitatea de locuire din suprafaţa săpată şi numeroasele complexe de locuire, din epocile arătate anterior nu ne permit decât prezentarea acestor observaţii preliminare, urmând ca cele definitive să fie expuse după terminarea cercetării.

Sursa:
Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor:
CIMEC
Limba:
RO