Obiectivele propuse au fost: 1) delimitarea perimetrului edificiilor anterioare bisericii (care în sec. XVIII - XIX a funcţionat ca mecet otoman), 2) descoperirea de noi morminte de înhumaţie, care să permită încadrarea cronologică mai strânsă a necropolei creştine (ce precede orice edificiu otoman). S-au deschis încă trei secţiuni: Cas. VIII - perpendiculară pe zidul de nord al bisericii (în dreapta ab...sidei), Cas. IX - perpendiculară pe zidul de sud al bisericii (în stânga absidei) şi Cas. X - în exteriorul bisericii, perpendiculară pe zidul de nord. Rezultatele obţinute sunt următoarele: 1) descoperirea în Cas. VIII şi în Cas. X a noi tronsoane de zid din piatră ce aparţin celui mai vechi edificiu; nu putem aduce alte precizări asupra funcţionalităţii şi datării sale faţă de ceea ce am presupus în 1994 - adică faptul că este legat de necropola creştină; 2) descoperirea a două morminte: M.31 (în Cas. IX) şi M.32 (în Cas X), ambele de incineraţie, însă din nefericire, ambele deranjate şi fără inventar, le-am datat ca şi pe celelalte în sec. XV; 3) descoperirea a patru gropi (GR.6, GR.7, GR.8, GR.9), săpate cu prilejul ridicării mecetului otoman (sfârşitul sec. XVII - începutul sec. XVIII) sau cu prilejul transformării mecetului în biserică creştină (în 1831); 4) descoperirea unei gropi, care prin inventarul său are un caracter deosebit (GR.10): - a fost descoperită în Cas. IX, în zona cuprinsă între actualul zid al bisericii şi zidul celui mai vechi mecet otoman, fără a fi distrusă de acestea; - a fost identificată la -177 cm şi avea imediat sub gură un "capac" de lut nisipos, gros de 7-8 cm; capacul acoperea 16 cranii umane, toate fără mandibule, un fragment de centură pelviană, resturi de lemn şi piroane din fier oxidate; pe fundul gropii, identificat la -220 cm, s-a găsit o mică pardoseală din pietre de calcar nefasonate; sub pardoseală a apărut o monedă din 1732; - având în vedere poziţia gropii - în rând cu M.24, M.23, M.32, M.30, M.31 şi faptul că se află lângă zidul mecetului otoman, considerăm că ne aflăm în faţa reînhumării resturilor de morminte creştine, atinse în momentul ridicării mecetului otoman (sec. XVIII); reamintim faptul că în 1831, când s-a construit absida, mormintele atinse au fost la rândul lor reînhumate, resturile fiind depuse chiar lângă arcul absidei - este vorba de M.5, M.6, M.7, M.13, M.14, M.15, M.10, M.9, M.8, M.20, M.21.