Nume | Prenume | Rol | Instituție |
---|---|---|---|
Cerişer | Nicolae | Muzeul Castelul Corvineştilor, Hunedoara | |
Diaconescu | Dragoş | Muzeul Castelul Corvineştilor, Hunedoara | |
Luca | Sabin Adrian | responsabil | Universitatea "Lucian Blaga", Sibiu |
Purece | Silviu Istrate | Universitatea "Lucian Blaga", Sibiu | |
Roman | Cristian Constantin | Muzeul Castelul Corvineştilor, Hunedoara | |
Sîrbu | Valeriu | responsabil sector | Muzeul Brăilei |
Sectorul de sud-vest În anul 2002 fost finalizată suprafaţa S IV/2001 -2002. Cele mai importante complexe arheologice confirmă locuirea sitului în perioada culturii Basarabi, de când datează un mormânt de inhumaţie, într-o groapă a cărei pereţi au fost arşi înainte de depunerea defunctului. Sectorul de vest 1. Topografia. Zona cu descoperiri se află în apropierea Castelului Corvineştilor, pe partea sudică... a platoului, aproape de cota cea mai înaltă, pe un munte din calcar dolomitic. 2. Structura internă. Defuncţii par a fi fost depuşi pe două aliniamente, cu mici devieri, pe direcţia NE - SV, deocamdată în trei nuclee, individualizate nu numai topografic, dar şi prin tipuri de inventare. 3. Amenajări. Defuncţii au fost aşezaţi în mici alveolari existente în calcarul dolomitic, astfel explicându-se, probabil, distanţele inegale dintre depuneri, devierile de la axe, ca şi orientările diverse. 4. Semne la suprafaţă. Întrucât depunerile nu se întretaie şi nu se suprapun, ele ne indică faptul că erau vizibile la suprafaţă, probabil prin depuneri de pietre. 5. Locul depunerii. Nu s-au identificat, cu o excepţie, contururile unor gropi regulate, deci special săpate pentru depunerea defuncţilor; doar la M 4 se observa o decapare aproape rectangulară, adâncită. Credem că s-au folosit de cavităţile deja existente în calcarul dolomitic, uneori cu mici amenajări, întrucât nu numai că albierile n-au forme regulate şi sunt superficiale, dar ele sunt dispuse aleatoriu, ca orientare şi în teren. 6. Ritul: exclusiv inhumaţia. 7. Poziţia defuncţilor n-a putut fi totdeauna precizată cu exactitate, datorită vârstei fragede şi degradării accentuate a scheletelor. Unii copii au fost depuşi în decubit dorsal, iar alţii pe stânga ori pe dreapta. 8. Orientarea. Defuncţii au orientări diverse, practic spre toate punctele cardinale. Precizăm că, în unele cazuri, starea precară a scheletelor, lipsa craniului ori posibilele dezmembrări ale defuncţilor n-au permis stabilirea orientării depunerilor. 9. Numărul defuncţilor. De obicei, în fiecare amenajare s-a depus câte un singur defunct dar există, probabil, două-trei excepţii. Doar analizele antropologice vor putea stabili cu exactitate care este situaţia. 10. Starea scheletelor. Întrucât este vorba, în marea majoritate a cazurilor, de copii foarte mici, deci cu oase fragile, scheletele au suferit o degradare serioasă, accentuată şi de faptul că fiind aproape de suprafaţă factorii de mediu au avut un impact puternic. Astfel că nu se poate stabili în toate cazurile, până la analize antropologice detaliate, dacă starea actuală a scheletelor se datorează depunerii iniţiale, factorilor de mediu ori rozătoarelor; în unele cazuri este evidentă lipsa capului (M 10) sau a unor părţi din schelete. 11. Vârsta. În lipsa unor analize antropologice nu se pot face decât estimări, bazate pe lungimea şi starea scheletelor. Pe baza observaţiilor primare se poate aprecia că este vorba de bebeluşi şi copii mici, sub 7 ani, deci toţi Infans I. Nu se observă un anume tip de depunere în funcţie de vârstă. 12. Mobilierul funerar este destul de bogat şi variat, dar cu anume trăsături specifice, nu numai pe defuncţi, ci chiar pe zone. Dacă primele 6 morminte din nucleul sudic au fost mai sărace, celelalte 3, ce formează un alt nucleu, sunt printre cele mai bogate, cu 20 de piese din variate categorii ; menţionăm pe M 7, cu 12 piese, şi M 15, cu 5 piese. Al treilea nucleu, din şirul nordic, format din 6 morminte, are un inventar relativ bogat, între care se remarcă fibulele. Cel mai bogat mormânt – M 7, poate de bebeluş, are şi cel mai variat inventar: un vârf de lance, un vârf de săgeată (?), un cuţit curb, două verigi, o mărgică, două piese din os decorate, două cupe de fructiere fragmentare şi, probabil, un denar de la Traian. 13. Locul inventarului în morminte este variat. O parte din podoabe şi accesorii vestimentare s-au aflat în poziţiile normale - mărgelele în zona gâtului, fibulele în zona sternului, pe stânga sau dreapta. O altă parte din aceleaşi categorii de piese s-au găsit în jurul scheletului sau chiar la oarecare distanţă de ele. Apreciem că piesele au fost deplasate datorită torentelor ori rozătoarelor, mai ales că defuncţii nu erau depuşi în gropi, ci în mici adâncituri pe pantă. 14. Categorii de piese: Accesoriile vestimentare sunt reprezentate de 6 fibule din bronz puternic profilate, datate în a doua jumătate a secolului I – prima jumătate a secolului II p. Chr. Podoabele sunt ilustrate de mărgele, pandantive, cercel, inel, colan, brăţară şi, probabil, verigi. Armele constau dintr-un vârf de lance şi unul de săgeată. Instrumentele sunt reprezentate de un ac de cusut din fier şi un posibil instrument de gravat din bronz. "Butoiaş" din fier: este vorba de piesa cilindrică găsită în M 8 (lângă coaste, în stânga), cu urme de ţesătură imprimate pe ea. Monedă - în apropierea lui M 7 s-a găsit un denar roman din bronz, emis de Traian între anii 98 - 99 p. Chr. Piesă din os, probabil de formă tronconică (L = 70 mm, DM = 9 mm), cu profil circular, ornamentată cu cercuri concentrice. Dintre piesele a căror tip nu-l putem identifica vom menţiona o tijă subţire din fier (L păstrată = 80 mm), cu un capăt torsionat, şi o altă piesă fragmentară din fier, rectangulară în secţiune, cu un nit la capătul lăţit. 15. Cronologie. Din fericire, dispunem de o serie de piese cu o datare mai restrânsă pentru a putea încadra mai precis epoca depunerilor. Pe baza fibulelor şi a monedei de la Traian, găsite în 7 morminte din zone diferite, putem considera că defuncţii au fost depuşi în a doua jumătate a secolului I p. Chr. - până la cucerirea Daciei de către romani (106 p. Chr.). Este evident că depunerile aparţin Daciei preromane, atât prin ritualurile efectuate, cât şi prin ansamblul tipurilor de piese descoperite. 16. Ritualuri. Datele existente ne permit unele observaţii, atât de ordin general, cât şi de detaliu. Nu s-au sesizat norme unitare de orientare ori de depunere a defuncţilor, aceştia fiind în variate direcţii şi poziţii, ceea ce ar sugera, mai degrabă, că s-au folosit de adânciturile deja existente în stâncă. Mobilierul depus, deşi numeros şi variat, aparţine numai unor categorii de bunuri. Predomină inventarul de corp - accesoriile vestimentare şi podoabele. Surprinzătoare este prezenţa armelor la nişte bebeluşi ori copii foarte mici - un vârf de lance şi vârful de săgeată, plus cuţitul curb, ca şi a unor instrumente. Trebuie remarcată sărăcia vaselor ceramice, doar două cupe fragmentare de fructiere în M 7. Se observă şi resturi de oase de animale, dar speciile vor putea fi precizate numai după analize de specialitate. 17. Consideraţii finale Inhumările de aici - probabil 16 depuneri, prezintă unele caracteristici unice, insolite în peisajul descoperirilor funerare din lumea geto-dacilor: a) toţi defuncţii sunt copii (Infans I), b) nu există norme unitare de depunere şi orientare, c) s-a practicat numai inhumaţia, d) există schelete cu părţi lipsă, e) nu s-au săpat gropi, ci s-au folosit albierile existente în stâncă, f) aparentul paradox dintre bogăţia inventarului de corp (fibule, podoabe) şi lipsa vaselor ceramice, g) depuneri de arme la copii foarte mici. Desigur, aceste observaţii se bazează pe descoperirile existente. După piesele cu o datare restrânsă - fibulele şi moneda, probabil că depunerile s-au făcut într-un interval mic de timp: a doua jumătate a secolului I - începutul secolului II p. Chr. (ante 106). Descoperirile din "Grădina Castelului" se asociază cu mormintele obişnuite prin prezenţa unui inventar bogat (îndeosebi fibule, podoabe, dar şi arme), iar cu depunerile din contexte nefunerare prin faptul că sunt numai copii, că nu s-au sesizat norme de depunere şi orientare, că unor defuncţi le lipsesc anumite părţi ale corpului (capul, membrele etc.). Straniu este şi faptul că toţi defuncţii sunt numai copii mici. De ce oare s-a procedat aşa? Să fie vorba de o întinsă necropolă din care s-a cercetat doar sectorul destinat copiilor? Foarte puţin probabil, din două motive: nu se mai cunoaşte vreo necropolă de acest tip, iar din săpăturile efectuate aici, în diverse zone, nu s-au mai găsit morminte. Ca să nu mai vorbim de faptul că din secolele I a. Chr. -I p. Chr. nu se cunoaşte nici o necropolă pentru populaţia de rând în zona carpato-dunăreană! Materialele descoperite în necropola dacică au fost conservate, restaurate şi desenate la Muzeul Brăilei şi se află la Muzeul "Castelul Corvineştilor" din Hunedoara.