.
Jurilovca | Judeţ: Tulcea | Punct: Insula Bisericuţa | Anul: 2002
Anul:
2002
Epoca:
Epoca romană timpurie (sec. I - III);Epoca romană târzie (sec. IV - VIII);Epoca medievală timpurie (sec. X - XIII);Epoca medievală (sec. XIII -XVIII)
Perioade:
Epoca romană;
Epoca bizantină;
Epoca medievală mijlocie
Categorie:
Apărare (construcţii defensive)
Tipuri de sit:
Fortificaţii
Județ:
Tulcea
Localitate:
Jurilovca
Comuna:
Jurilovca
Punct:
Insula Bisericuţa
Toponim:
[Argamum, Orgame]
Persoane implicate și instituții:
Nume Prenume Rol Instituție
Ionescu Mihai Severus Şcoala Generală 3 Mangalia
Mănucu-Adameşteanu Mihaela responsabil Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti
Topoleanu Florin George Institutul de Cercetări Eco-Muzeale Tulcea
Cod RAN:
Raport:

În funcţie de situaţia din teren, cu puţine date certe şi ţinând cont de informaţiile aerofotografice (fotograma cota 1800), s-a trasat în vara anului 2001 o secţiune de 15 x 2 m (şapte carouri de 2 x 2 m - unul de 1 x 2 m, numerotate de la sud spre nord) numită S 1, amplasată în extremitatea estică a laturii de sud a castelului, având orientarea N - S şi tăind aproximativ perpendicular zidul E - V. Cercetarea... a început de la sud spre nord, degajându-se pentru început un tronson de 4 x 2 m (carourile 1 şi 2). Stratigrafia se prezintă în felul următor: - sub stratul vegetal (compus în principal din pulberi vegetale de culoare cenuşiu închis ce acoperă întreaga suprafaţă a colinei) care are o grosime medie de 0,10 m se află un nivel de dărâmatură cu grosimea de 0,24 - 0,28 m (profil nord) compus în principal din piatră, mortar, fragmente de cărămizi (lipsesc fragmentele ceramice). Acest strat descreşte în grosime de la nord spre sud, având 0,20 m grosime la mijlocul profilelor de vest şi est şi 0,07 m grosime spre capătul celor două profile, dispărând apoi treptat. Următorul nivel are grosimea de 0,40 m (profil nord) şi este compus din fost pământ viu (fragment trestie la –0,55 m în caroul 2) de culoare neagră, acesta descrescând treptat spre capătul sudic al secţiunii. La baza celor două carouri, la –0,52 m (mijlocul sondajului) se află situat stratul de călcare medieval timpuriu, fapt confirmat de un fragment ceramic specific acestei perioade, găsit în capătul de sud al caroului 1 (are striuri continue şi benzi de linii în val). În grund, la adâncimea de 0,56 m, sondajul este traversat oblic de un zid de piatră legată cu pământ, gros de 0,6 m. (orientat NE - SV). Fragmentele ceramice găsite se încadrează cronologic în perioada secolelor IV-X p. Chr. (vezi planşa 3) Atenţie de şters!!! Concluzia cercetărilor din primele două carouri ar putea fi următoarea: - stratul gros de pământ şi dărâmătură, ce dublează la miazăzi incinta, este alcătuit din pământul excavat din interiorul castelului, în timpul cercetărilor din perioada interbelică efectuate de Paul Nicorescu. Acesta a executat probabil săpături de amploare aici, fapt confirmat de expresia folosită într-unul din articolele sale ce suna astfel "La un metru adâncime faţă de nivelul de atunci şi un metru deasupra stratului vechi a fost găsit…". Astfel, peste stratul medieval timpuriu a fost aruncat pământul viu rezultat în urma îndepărtării pământului de la suprafaţă, peste acesta fiind depusă dărâmătura antică excavată de la adâncime. Fragmentul de trestie găsit la baza celui de-al doilea strat confirmă acest lucru (astfel, în partea superioară a "valului" apare materialul arheologic mai vechi la baza sa aflându-se cel de factură recentă. Concluzia desprinsă de aici, alături de presiunea exercitată de vremea nefavorabilă (valurile mari de pe lacul Razelm, determinate de acţiunea vânturilor de sud şi de nord) au impus continuarea cercetărilor la extremitatea nordică a secţiunii. Studiul s-a concentrat tot pe o suprafaţă de 4 x 2 m (carourile 8, 7 şi jumătate din 6), colţul de nord-est al acesteia având drept limită peretele stâncos de est iar la sud creasta "valului". Avem aici urmatoarea stratigrafie : - după îndepărtarea stratului vegetal (strat cenuşiu închis fin, resturi de tulpini de buruieni lemnoase, cuiburi abandonate de păsări) ce nu avea o grosime mai mare de 0,1 m, apare un strat compact, compus până la adâncimea de 0,95 m la care s-a ajuns, din dărâmătură (mortar, sfărâmături de piatră, bolovani de dimensiuni medii şi mari, blocuri de piatră fasonată, cărămizi, ţigle). În capătul opus, la -0,4 m şi 0,65 m distanţă de profilul de sud a apărut o porţiune ce corespunde zidului de incintă al fortificaţiei (parţial demantelată). Faptul că este vorba de zona rezervată incintei este confirmat de fragmentul de zid ce apare în profilul de est al stâncii şi care planimetric are acelaşi traiect cu descoperirea din sondaj. În săpătură nu au apărut blocuri de parament (ci doar blocuri prelucrate de dimensiuni mari) fapt ce ar putea fi explicat prin demantelarea incintei în perioada medievală timpurie. Fragmentele ceramice lipsesc până la adâncimea de 0,95 m, de care am amintit mai sus. În anul 2002, săpătura s-a concentrat pe aceeaşi arie menţionată mai sus, din considerente exclusiv practice (protejarea mediului; insula face parte din rezervaţia ornitologică Periteasca – Bisericuţa - Gura Portiţei, care este zonă strict protejată). Ca atare, după îndepărtarea materialului litic depus peste nivelul la care s-a ajuns în 2001, (carourile au fost parţial astupate, probabil de angajaţii rezervaţiei) a fost adâncit tronsonul început în anul anterior, pornindu-se de la adâncimea de 0,95 m la care s-a rămas. La 0,7 m distanţă de marginea sudică a secţiunii şi 0,95 m adâncime, după îndepărtarea unor fragmente de mortar, a apărut, pe resturile porţiunii de incintă, un ulcior cu gura treflată. Toarta porneşte de sub buză (nu o depăşeste) şi coboară până la umăr. Ceramica are culoarea cenuşie şi este lucrată din lut obişnuit, amestecat cu nisip şi bucăţele minuscule de calcar. Ulciorul pare de aceeaşi factură cu cele din grupa Vb descoperite la Dinogeţia, reprezentând copii locale după prototipuri bizantine. Se încadrează cronologic în cea de-a doua jumătate a secolului al XI-lea.3 Această descoperire din interiorul fortificaţiei, alături de celălalt fragment medieval timpuriu găsit în exteriorul acesteia, confirmă în general continuitatea de locuire de aici şi în epoca medievală de început, iar în particular explică demantelarea porţiunii de incinta din secţiune şi situaţia de ansamblu găsită aici. Săpătura a mers până la 1,35 m, adâncime la care dărâmătura dispare complet, lăsând loc unei podele din pământ bătătorit şi fragmente minuscule de cărămidă, întinsă pe o porţiune din vestul secţiunii. Ea corespunde interiorului unei posibile construcţii adosată în interior incintei, idee confirmată de două porţiuni de zid ce o încadrează în secţiune. Exceptând un mic fragment uman, întregul material osteologic găsit este de provenienţă animalieră. Prezentarea săpăturii din 2002 nu poate fi încheiată fără a aminti o descoperire importantă. În nordul insulei, la aproximativ cinci, respectiv zece metri de plajă, sub apă, se află două ziduri de piatră cu mortar relativ bine păstrate. Ele sunt orientate E - V şi probabil au aparţinut cândva unui mic cheu antic. Concluziile care se pot trage ar putea fi următoarele: -castelul a fost dezvelit parţial de cercetările efectuate în perioada dintre cele două războaie mondiale. Probabil săpătura lui Paul Nicorescu a urmărit traseul celor două porţiuni de incintă rămase intacte, fară a le scoate la lumină în totalitate (după cum atestă situaţia din cel de-al doilea sondaj), concentrându-se în principal asupra interiorului fortificaţiei. Stratul vegetal şi pământul de strat arheologic au fost aruncate dincolo de latura de sud a castelului, astfel partea superioară a primului sondaj continuând şi cel mai vechi material arheologic. Este posibil ca fortificaţia să fi funcţionat şi în perioada bizantină. De asemenea a fost locuită în evul mediu timpuriu (o confirmă primul şi al doilea sondaj - fragmentul ceramic şi ulciorul găsite aici). Cât despre dispariţia restului incintei în lac pot preciza un fapt important: prăbuşirea nu a fost atât de amplă pe cât s-ar putea crede la prima vedere. O confirmă zidurile din nordul insulei, aflate actualmente în apă, cât şi distanţa dintre ele şi ţărmul insulei. Ce rol au avut este evident greu de spus (posibil cheu). Din păcate, situaţia meteorologică nefavorabilă, la care se adugă condiţiile grele de cazare din al treilea an (echipa s-a campat pe insulă) au împiedicat cercetări mai ample. În anul 2003 se va încerca terminarea secţiunii S 1, iar în viitor deschiderea unei noi secţiuni, spre sud şi în continuarea primei, pentru lămurirea, parţială măcar, a situaţiei de pe platoul de la sud de castel, foarte propice locuirii (fotograma executată recent indică existenţa la miazăzi de castel a unui alt turn şi a unor trasee de ziduri vizibile din păcate doar pe fotogramă).

English Abstract:

In the summer of 2001 we excavated and drew a section located in the east end of the south side of the castle, oriented to the north - south and cutting perpendicularly the wall east – westwards.
In 2002, the excavations focused on the same area mentioned above for exclusively practical reasons (environmental protection; the island belongs to the Periteasca – Bisericuţa – Gura Portiţei ornithological reservation that is a strictly protected area). As such, after removing the lithic material deposited over the level reached up to 2001, (the squares were partially plugged, probably by the employees of the reservation) the segment begun the previous year was deepened.

Sursa:
Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor:
CIMEC
Limba:
RO