Staţiunea paleolitică de la Mitoc - Valea Izvorului este cunoscută de la mijlocul secolului trecut. În 1956, N. Zaharia şi C. S. Nicolăescu-Plopşor efectuează, pe locul denumit atunci Dealul Sărăturii, mai multe sondaje stratigrafice, identificând şase nivele de locuire, la adâncimi diferite: niv. I, -4,30 m; niv. II, -3,10 m; niv. II, -2,40 -2,30 m; niv. IV, -1,60 -1,30 m; niv. V, -01,30 -0,80 m; niv. VI, -0,8...0 -0,50 m, precizând că primele cinci nivele au caracter musteroid, iar al şaselea este de aspect lamelar, dar cu elemente szeletiene. Cercetările sunt reluate în anul 1963, de către Maria Bitiri care efectuează mai multe secţiuni şi identifică bogate resturi de locuire (numai materiale litice). M. Bitiri consideră că a identificat aici (locul este denumit Valea Izvorului) secvenţe de locuire aparţinând perioadei de trecere dintre paleoliticul mijlociu şi cel superior, sau de la începutul paleoliticului superior. Considerăm necesar să precizăm că, din punct de vedere stratigrafic şi al analizelor de polen, nu s-au putut evidenţia elemente de diferenţiere între categoriile de sediment. Pe de altă parte, caracteristicile acestui tehno-complex au suscitat interpretări diferite, din punct de vedere tehnic şi tipologic. Astfel, în mai multe studii, M. Bitiri apreciază ca a identificat la Valea Izvorului "un atelier de cioplire", care aparţine "începuturilor paleoliticului superior" de pe teritoriul României. Al. Păunescu a identificat două "niveluri de locuire", primul fiind, tehnico-tipologic, similar cu Musterianul IV şi V de la Ripiceni - Izvor; al doilea "nivel" nu este precizat. La rândul său, V. Chirica apreciază că la Mitoc-Valea Izvorului ar putea exista două entităţi tehnico-tipologice: una, cu profunde elemente aparţinând paleoliticului mijlociu: bifaciale, racloare, denticulate, piese cu scobituri retuşate; alta, de aspect laminar, aparţinând paleoliticului superior, cu gratoare (inclusiv carenate), burine, străpungătoare etc. Lipsa unui profil stratigrafic (arheologic şi geo-pedologic), al autorilor cercetărilor, face dificilă racordarea descoperirilor. În 1980 s-a încercat realizarea unui profil al adâncimilor la care au fost descoperite materialele litice tipice, ceea ce a condus la interpretarea existenţei unui intens amestec al categoriilor de piese finite. Dacă se face abstracţie de cele două entităţi, s-ar putea accepta ideea existenţei unui tehnocomplex aparţinând perioadei de trecere de la paleoliticul mijlociu la paleoliticul superior, evidenţiată şi la est de Prut. Pe de altă parte, paleoliticienii români au evidenţiat caracterul net preponderent al tehnicii Levallois, cu precizarea că nu numai aşchiile (retuşate sau nu), dar chiar şi suporturile laminare (pe care au fost realizate unele străpungătoare) au fost detaşate prin tehnica Levallois. Al. Păunescu a emis ipoteza provenienţei acestui tehnocomplex dintr-o aşezare musteriană, situată în amonte, dar acestă aşezare musteriană nu a fost identificată până în prezent. În anul 2002 au fost reluate cercetările sistematice la Mitoc-Valea Izvorului. Acestea au însemnat o cercetare de suprafaţă detaliată, cu scopul identificării zonelor de locuire paleolitică de aici şi de localizare a amplasamentelor secţiunilor arheologice realizate anterior, precum şi efectuarea unor noi secţiuni pentru stabilirea stratigrafiei arheologice şi pedologice. În urma cercetărilor intreprinse de noi, au fost recoltate unelte şi aşchii de silex şi a fost identificat amplasamentul uneia dintre secţiunile realizate aici în 1963, la circa 150-200 m în amonte de Izvorul Mare, în grădina locuitoarei Toma Eugenia. Nu s-a reuşit identificarea cu exactitate a amplasamentelor secţiunilor realizate de N. Zaharia şi C.S. Nicolaescu-Plopşor, datorită unor procese geologice şi lucrări edilitare, această acţiune fiind amânată pentru anul 2003. Au fost realizate trei secţiuni, două în partea de nord-vest a satului, în spatele fostelor grajduri ale CAP-ului, în partea superioară a Văii Izvorului, acolo de unde au fost recoltate prin cercetarea de suprafaţă unele artefacte paleolitice, şi una în grădina locuitorului Constantinescu Gh., aflată în apropierea locului în care Maria Bitiri a realizat unul din sondaje. În cele două secţiuni realizate în partea superioară a Văii Izvorului, au fost puse în evidenţă sporadice urme de locuire paleolitică, luându-se probe pentru analize pedologice. Sondajele au însumat o suprafaţă de circa 40 m2, ajungându-se la adâncimea de -2,5 m. Secţiunea realizată în grădina locuitorului Constantinescu Gh. a avut o suprafaţă de 20 m2 şi adâncimea de -2,8m. Stratul de humus are o grosime de 1,60 - 1,80 m, sub care au apărut depozitele loessoide. Au fost semnalate sporadice urme paleolitice în acest sector şi, în urma finalizării analizelor pedologice, putem aprecia că este încă prematur să afirmăm dacă suntem cu certitudine în afara zonei de locuire paleolitică, datorită unor procese de levigare, cu aspect foarte local, situaţie întâlnită şi la Malu Galben, în diferite puncte ale suprafeţei săpate. Precizăm că staţiunea de la Mitoc-Malu Galben se află situată la circa 200 m în aval de Valea Izvorului. Secţiunea a treia va fi continuată, în campania viitoare, până la intersecţia cu cea realizată de M. Bitiri. Pe lângă cercetările arheologice, au fost întreprinse în zonă şi o serie de cercetări geografice şi geologice. Continuarea cercetărilor, pe noi criterii ştiinţifice, eventual cu participarea unor specialişti ai Universităţii din Lille – Franţa, se impune pentru reanalizarea întregului tehnocomplex litic şi a contextului arheologic, date fiind diferenţierile de interpretare, stratigrafică şi tehnico-tipologică, dintre sondajele efectuate în 1956 şi acelea realizate începând din 1963. Cercetările arheologice au fost finanţate de Ministerul Culturii şi Cultelor, prin CNMM Iaşi şi susţinute de Facultatea de Istorie – Geografie din cadrul Universităţii "M. Kogălniceanu" Iaşi, Consiliul Local al comunei Mitoc şi Societatea ACREMIS Iaşi.