Moigrad | Comuna: Mirşid | Judeţ: Sălaj | Punct: Dealul Pomet | Anul: 2002
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Raport ID:
2025
Anul cercetarii:
Perioade:
Antichitate; Evul Mediu;
Epoci:
Epoca romană timpurie; Epoca migraţiilor;
Categorie:
Domestic;
Tipuri de sit:
Aşezare rurală;
Cod RAN:
| 142159.01 |
Județ:
Sălaj
Unitate administrativă:
Mirşid
Localitate:
Moigrad
Punct:
Dealul Pomet
Sector:
Sector LM 3
Toponim:
Porolissum
Localizare:
| 142159.01 |
Lista Ilustrațiilor - 5
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Tamba | Dan | responsabil | Muzeul Judeţean de Istorie şi Artă, Zalău |
| Gudea | Nicolae | participant | Muzeul Judeţean de Istorie şi Artă, Zalău |
| Matei | Alexandru | participant | Muzeul Judeţean de Istorie şi Artă, Zalău |
| Cosma | Călin | participant | Institutul de Arheologie şi Istoria Artei, Cluj-Napoca |
Raport:
I. În conformitate cu autorizaţia de săpătură nr. 204 din data de 10.06.2002 eliberată de Ministerul Culturii şi Cultelor, şi în baza Deciziei Comisiei Naţionale de Arheologie din data de 28 mai 2002 s-a desfăşurat în cadrul Complexului arheologic daco-roman Porolissum cea de-a 26-a campanie arheologică. Săpăturile arheologice din aşezarea civilă, de tip vicus de la Porolissum s-au derulat în cea de-a doua jumătate a lunii iunie, luna iulie şi august. Cercetările au urmărit continuarea investigaţiilor asupra obiectivului convenţional numit LM 3 precum şi în zona OL (Gudea, 1989) II. Poziţia clădirii LM 3 în cadrul complexului:
Clădirea cercetată se află la nord de colţul nordic al castrului roman de pe dealul Pomet de la Porolissum. În raport cu drumul roman, care urcă dinspre vama romană şi terasa sanctuarelor spre castru, clădirea LM 3 se găseşte în stânga acestuia, în zona în care drumul după ce depăşeşte panta capătă un curs orizontal. Suprafaţa de teren unde a fost construită clădirea LM 3 este terasa sau şaua largă, ce face legătura dealului Pomet cu dealul Irimiesei. Mai sus amintita terasă, care începe spre castru din zona clădirii LM 3, se desfăşoară de-a lungul laturii de nord-est a fortificaţiei şi este tăiată pe toată lungimea sa de drumul roman. În antichitate acesta era mărginit în partea stângă spre nord-est, în porţiunea cuprinsă între porta praetoria şi colţul de nord, de o serie de clădiri ce aparţineau vicus-ului (sector L al complexului arheologic Porolissum), iar în dreapta, spre sud-vest de şanţurile castrului. În porţiunea cuprinsă, de data aceasta, între porta praetoria şi colţul de est al fortificaţiei, drumul era mărginit de o parte şi de alta de clădiri.
Clădirea LM 3 se găseşte la 6 m nord-vest de obiectivul LM 1S, deja cercetat (Gudea, Tamba, 1992, 155-156; Tamba, Gudea, 1993, 116-117; Gudea, Tamba, 2001).
III. Cercetarea obiectivului LM.3. Au fost efectuate următoarele lucrări:
1. Lucrări preliminare, de pregătire a suprafeţei vizate pentru săpătură:
a). A fost defrişată de pe suprafaţa amintită vegetaţia de arbuşti;
b). A fost mutată parţial şi aranjată grămada de pietre provenite din săpăturile arheologice anterioare (obiectivele LM 1S şi LM 3);
2. Săpătura arheologică propriu-zisă (campania 2002) a fost concepută ca o continuare a săpăturilor din campaniile arheologice precedente, respectiv cea din anul 2000 când a fost săpată secţiunea S 1/2000 şi cea din anul 2001 - casetele 1, 2, 3 şi 4;
Au fost trasate S 1/2002 şi casetele 5, 7 şi 8/2002.
S 1/2002 (3,5 x 16 m) - trasată în continuarea casetei 2/2001, fără a se lăsa martor între cele două. S-a urmărit, obţinerea unui profil complet peste clădirea LM 3, lucru realizat cu excepţia unei porţiuni de 1,5 m afectată de secţiunea S 1/2000, care cade perpendicular pe aliniamentul secţiunilor şi casetelor trasate în campaniile anilor 2001-2002. Aşadar, stratigrafia analizată este oferită de profilul peretelui stâng al casetelor 1 şi 2/2001 şi cel al secţiunii S 1/2002.
Caseta 5 (3,50 x 5 m) - trasată paralel cu caseta 1/2001, perpendiculară pe S 1/2000. Între aceasta şi caseta 1/2001 a fost lăsat un martor de 0,50 m, iar între aceasta şi S 1/2000 nu a fost lăsat martor.
Caseta 6 (3,50 x 6 m) - trasată, dar nu a fost excavată.
Caseta 7 (3,50 x 7,50 m) - trasată în continuarea casetei 4/2001 fără a se lăsa între ele martor. A fost lăsat martor de 0,50 m între aceasta şi S 1/2002.
Caseta 8 (6,50 x 5 m) - trasată lateral stânga paralel cu caseta 5 între ele a fost lăsat un martor de 0,50 m. Caseta 8 a fost trasată perpendicular pe S 1/2000 fără a fi lăsat martor între ele.
IV. Date tehnice, arheologice, istorice:
În urma cercetărilor arheologice întreprinse asupra obiectivului convenţional denumit LM 3, din aşezarea de tip vicus a castrului de pe dealul Pomet, de la Porolissum, au fost obţinute următoarele date tehnice, arheologice şi istorice:
Clădirea cercetată se înscrie în categoria clădirilor-locuinţă, de tip Steifenhaus, existente şi cercetate în vicus-ul de la Porolissum. Aşa cum am mai arătat aceasta se găsea în stânga drumului, ce urca în antichitate, dinspre vama romană spre castru. Între drum şi clădire nu exista rigolă, dalele drumului sunt în imediata apropiere a porticus-ului clădirii. Aşadar, clădirea spre drum avea un porticus, urmele bazelor de coloană ale acestuia au fost identificate arheologic în cas 1, cas 5 şi cas 8. Bazele se află la 3,60 m de colţurile clădirii. Frontul spre stradă era de 16,60 m. Se pare că în acest caz nu avem coloane de piatră pe toată lungimea frontului spre stradă, ci numai pentru zona centrală, ce reprezenta accesul în clădire pe o lungime de 9 m. Bazele de coloană din calcar, de culoare albă, lipsesc însă în rest, fapt ce pune anumite probleme legate de elevaţia faţadei. Zidul din imediata apropiere a drumului pe care a fost ridicat porticus-ul şi fundaţia acestuia sunt realizate din pietre de carieră de dimensiuni mari. Fundaţia acestuia nu este foarte profundă. Nu a fost surprinsă prezenţa mortarului în cazul acestui zid (se pare că pietrele au fost prinse numai cu pământ). Legat de lungimea clădirii, datorită stadiului actual al cercetărilor, nu ne putem deocamdată pronunţa Legat de acest aspect în campania arheologică a anului 2002, prin construirea unei anexe, se constată o modificare a structurii şi bineînţeles, prin aceasta, a dimensiunilor clădirii. Anexa este realizată pe lungime prin construirea unei încăperi cu dimensiunile de 14 x 3,5 m. Această adăugire se pare că este o fază ulterioară de construcţie a clădirii LM 3.
Aşadar, clădirea prezintă câteva faze de construcţie marcate de adăugiri, transformări ale planului, care îi modifică atât dimensiunile cât şi structura internă. Din datele obţinute până în prezent planul de bază al clădirii a fost modificat, construcţia a fost extinsă în partea de nord-est, respectiv pe lungimea sa cu încă o încăpere sau două pe lăţimea de 12 m şi lungimea de 3 m. Zidul prin care clădirea îşi modifică dimensiunea pe lungime este adosat pe zidul de incintă iniţial al construcţiei. Se parte că dimensiunile şi structura internă se mai modifică cel puţin încă odată, aspect ce marchează prezenţa unei alte faze de construcţie, când tot pe lungime se mai înregistrează o extindere a construcţiei prin adosarea unui nou zid. Nu ne putem deocamdată pronunţa în legătură cu dimensiunile şi structura acestor extinderi şi nici dacă acestea ar putea reprezenta faze de construcţie ale unei alte clădiri alipită de LM 3, faţă de care aceasta se găseşte în poziţie nord-estică. În acest ultim caz s-ar putea însă să avem un aşa-zis "Boxhause". Cercetările viitoare urmează să răspundă întrebărilor cărora azi, în aceasta fază de cercetare, nu le putem da răspuns.
În ce priveşte tehnica de construcţie a zidurilor, în cazul obiectivului LM. 3 aceasta este opus incertum, deşi, în unele situaţii au fost surprinse şi porţiuni de zid unde au fost folosite şi tegulae, sau situaţii în care zidul ce susţine porticus-ul este ridicat din piatra, spartă, de carieră prinsă cu pământ. Tot în ceea ce priveşte tehnica de construcţie trebuie menţionat faptul că zidurile nu prezintă un traseu rectiliniu, înregistrând-se deviaţii atât pe orizontală cât şi pe verticală. Acest aspect s-a datorat în primul rând structurii de rezistenţă precară a zidurilor dar şi instabilităţii terenului care le-a afectat. Pentru consolidarea structurii de rezistenţă a zidurilor, se constată, ca şi în cazul altor clădiri cercetate în vicus-ul de la Porolissum, că fundaţiile sunt cu mult mai groase decât zidurile propriu-zise. Diminuarea grosimii de la fundaţie la zid s-a realizat printr-o treaptă sau două practicate pe faţa interioară a acestora. De regulă lăţimea treptei este de 0,10-0,15 m Fundaţiile sunt destul de profunde, aspect care nu este valabil în cazul fundaţiei zidului ce susţinea coloanele porticus-ului. În partea de sud-est a clădirii este prezentă o încăpere cu dimensiunile de 2/10,50 m. În zona colţului de est zidul este realizat din pietre de dimensiuni mai mici, comparativ cu dimensiunile materialelor de construcţii folosit în rest. Un aspect care trebuie menţionat este faptul că acesta se adosează pe zidul pereche şi nu este îngemănat, aspect care poate scoate în evidenţă faptul că, probabil, această încăpere nu făcea parte din planul iniţial al clădirii. Zidul de compartimentare era iniţial zid de incintă, fapt susţinut şi de grosimea fundaţiei acestuia pe toată lungimea sa.
Din punct de vedere al tehnicii de construcţie zidurile sunt construite în tehnica opus incertum, din piatră spartă, de carieră, grosimea lor este cuprinsă între 0,60-0,70 m. Zidurile de incintă sunt mai groase avându-se în vedere rolul avut în structura de rezistenţă a construcţiei. Aşa cum am arătat a fost constatat arheologic că zidul de compartimentare surprins în cas. 1, cas. 2/2001 şi în S. 1/2002 prezintă o grosime de 0,70-0,75 m fiind posibil ca acesta să fi avut un alt rol, iniţial, posibil, cel de zid de incintă.
Legat de compartimentarea interioară, pentru stadiul actual al cercetărilor putem să menţionăm următoarele: spre drum exista un porticus care delimita spre această arteră rutieră un spaţiu de acces în clădire cu dimensiunile 15/2,50 m, denumită incinta A (dimensiunile sunt luate de la feţele interioare ale zidurilor). O a doua încăpere sau un alt doilea spaţiu, denumit B cu dimensiunile de 10,50 x 2 m se găseşte în partea de sud a construcţiei, spre LM 1S. O a treia încăpere, denumită C, cu dimensiunile de 5 x 6,70 x 5,50 x 6 m se găseşte lateral în stânga încăperii B. Încăperea D se găseşte lateral stânga încăperii C, cu care au un zid comun. Deocamdată, datorită stadiului actual al cercetărilor, nu ne putem pronunţa legat de dimensiunile acesteia. Încăperea G are dimensiunile 3 x 6 m. Până în prezent se dovedeşte a fi singura încăpere prevăzută cu sistem de încălzire hypocaustum. Sistemul de canale prezent sub podea, prin care era dirijat aerul cald, a fost realizat prin construirea unor ziduri de piatră (aspect surprins în porţiunea cercetată în S 1/2002).
V. Interpretarea stratigrafiei.
Excavarea casetelor 1 şi 2/2001 şi a S 1/2002 ne oferă un profil continuu, respectiv o stratigrafie completă peste clădirea LM.3, pe direcţia SV - NE, de la zidul porticus-ului, aflat în imediata vecinătate a drumului, peste 6 încăperi (A, C, G, I, L), profil pe o lungimea de 24 m. Planul construcţiei cu compartimentarea propusă şi profilul sunt făcute în conformitate cu datele deţinute în anul 2002. Există posibilitatea modificării sau completării datelor oferite de acestea în momentul finalizării cercetării arheologice. Stratigrafia se prezintă astfel: sub nivelul humus-ului actual ce are o grosime de 0,15-0,25 m se evidenţiază un nivel de dărâmătură reprezentat dintr-un strat de pământ de culoare brună în componenţa căruia se găseau multe pietre, tegulae şi material arheologic care este însă, sărac. Sub acest nivel, în anumite situaţii, este surprins un strat de pietre sub care este un strat compact de tegulae (ţigle şi olane). Acestea reprezintă în ansamblu un strat de dărâmătură provenit de la prăbuşirea structurii de lemn a acoperişului şi a învelitorii acestuia şi a zidurilor ce s-au năruit la un moment dat, atât spre interiorul clădirii cât şi spre exterior. În acest nivel materialul arheologic este foarte sărac, reprezentat fiind pe lângă material tegular de piese din fier (cuie şi piroane). Sub nivelul de dărâmătură este surprins un strat maroniu care în unele cazuri este pigmentat cu mortar şi cărbune. În componenţa sa se evidenţiază prezenţa materialului arheologic (tegulae, ceramică, sticlă, monete). Zona de delimitare a stratului de dărâmătură de cel de culoare maronie reprezintă, din punctul nostru de vedere, nivelul de călcare în interiorul clădirii, (cel puţin în încăperea C). Nivelul respectiv însă, nu se evidenţiază prin prezenţa clară a unei podele. Sub nivelul de culoare maronie este surprins un nivel de culoare galbenă, cu aspect lutos, care pe alocuri în structura sa are material tegular şi este pigmentat cu cărbune. Această situaţie, constatată arheologic, indică faptul că avem în acest caz un al doilea nivel de umplutură (lutul, a cărui prezenţă a fost surprinsă, a fost adus din altă parte în vederea amenajării terenului, într-o fază premergătoare construirii obiectivului LM 3). Nu s-a ajuns la nivelul solului virgin, neumblat. În S 1/2000 nivelul sterilului este reprezentat de nivelul de lut roşu, la care nu s-a ajuns în campania arheologică a anului 2002. O altă observaţie legat de interpretarea stratigrafiei profilului este că în vecinătatea zidurilor surprinse în cele două casete (cas 1, cas 2/2001 şi S 1/2002) în stratul de dărâmătură este sesizată prezenţa unei aglomerări compacte de pietre şi mortar. Acest strat este format din pietre din zidurile, care la un moment dat, s-au năruit la baza porţiunilor rămase încă în picioare.
VI. Materialul arheologic recuperat în urma cercetării obiectivului LM.3 este relativ sărac comparativ cu materialul arheologic recuperat în cercetarea altor clădiri-locuinţă din vicus-ul castrului Pomet de la Porolissum. Din punct de vedere tipologic acesta se înscrie în categoriile întâlnite în cercetarea de clădiri din vici.
În continuare vom prezenta categoriile de materiale arheologice recuperate în urma cercetărilor întreprinse în campania arheologică a anului 2002. Cum este firesc, prin destinaţia construcţiei ca şi clădire-locuinţă, predomină categoriile ceramice în care se încadrează materialele de construcţie (ţigle, olane, cărămizi), vase ceramice pentru preparat, servit şi păstrat alimente. Ceramica de lux este reprezentată de produse de import terra sigillata, terra sigillata porolissensis şi de asemenea vase glazurate. Materialul tegular în unele cazuri puţine la număr, acestea poartă ştampila unor unităţi militare auxiliare prezente în garnizoana de la Porolissum, altele prezintă urme de om şi animale. Materialele din sticlă fragmentare indică o varietate mare de astfel de vase în cazul obiectivului cercetat. În ceea ce priveşte materialul din fier acesta este reprezentat de o varietate tipologică şi de dimensiuni (piroane, scoabe, cuie). Materialele din bronz sunt reprezentate de piese de podoabă şi piese pentru îmbrăcăminte (fibule, aplici, catarame).
VII. Concluzii:
Din punct de vedere istoric stadiul actual al cercetărilor nu ne permite să formulăm unele concluzii vis a vis de obiectivul cercetat, încheierea cercetărilor putând să permită şi concluzii finale în acest sens. Cu toate acestea apreciem că în cazul obiectivului LM 3 avem o clădire-locuinţă de tip Streifenhaus construită, se pare, într-o fază târzie de locuire a vicus-ului (începutul sec. III p. Chr.). Amenajările de teren, constatate arheologic, indică prezenţa unor modificări a structurii vicus-ului de la Porolissum. Clădirea suferă în timp modificări prin extinderi şi adăugiri ce reprezintă faze de construcţie a acesteia.
Concluziile finale legat de obiectivul LM 3 vor putea fi făcute în finalul cercetării acestui obiectiv. ... Vezi mai mult Vezi mai puțin
Rezumat:
Cercetările au urmărit continuarea investigaţiilor asupra obiectivului convenţional numit LM 3 precum şi în zona OL. Ca descoperiri, predomină categoriile ceramice în care se încadrează materialele de construcţie (ţigle, olane, cărămizi), vase ceramic, ceramică de lux, obiecte de bronz şi fier, fragmente de siclă.