Moigrad | Comuna: Mirşid | Judeţ: Sălaj | Punct: Dealul Pomet | Anul: 2002
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Raport ID:
2026
Anul cercetarii:
Perioade:
Antichitate; Evul Mediu;
Epoci:
Epoca romană timpurie; Epoca migraţiilor;
Categorie:
Domestic;
Tipuri de sit:
Aşezare rurală;
Cod RAN:
Județ:
Sălaj
Unitate administrativă:
Mirşid
Localitate:
Moigrad
Punct:
Dealul Pomet
Sector:
Sectorul OL - sondaj
Toponim:
Porolissum
Localizare:
Lista Ilustrațiilor - 5
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Tamba | Dan | responsabil | Muzeul Judeţean de Istorie şi Artă, Zalău |
| Gudea | Nicolae | participant | Muzeul Judeţean de Istorie şi Artă, Zalău |
| Matei | Alexandru | participant | Muzeul Judeţean de Istorie şi Artă, Zalău |
| Cosma | Călin | participant | Institutul de Arheologie şi Istoria Artei, Cluj-Napoca |
Raport:
II. Poziţia în cadrul complexului:
În campania arheologică, a anului 2002 au fost reluate cercetările în sectorul OL al Complexului arheologic daco-roman Porolissum. Acesta aparţine zonei vicus-ului militar a castrului de pe dealul Pomet. Zona unde a fost efectuat sondajul arheologic se găseşte în poziţie nord-est faţă de punctul de referinţă topografic al complexului, vârful Bisericuţa. Sondajul a fost efectuat pe cea de-a doua terasă ce se găseşte la 30 m nord-est de punctul de referinţă topografic Vârful Bisericuţa - 502 m. altitudine. Terasa este tăiată de-a lungul, pe direcţia SV - NE de drumul roman ce ieşea pe porta principalis dextra. În zona acestei căi de acces în fortificaţie terasa prezintă lăţimea cea mai redusă. Treptat aceasta se lărgeşte pe direcţia nord-est, având lăţimea maximă în zona ce coincide cu suprafaţa cercetată, sector unde în antichitate era şi o intersecţie rutieră a drumului roman mai sus amintit, cu cel ce avea un traseu aproximativ paralel cu zidul de nord-est al castrului.
III. Istoricul cercetărilor:
De-a lungul vremii în zona amintită au fost executate săpături, prilej cu care au fost identificate clădiri. A. Buday amintea (EM 25, 1908, 337-348) că C. Torma la sfârşitul secolului XIX a efectuat săpături în zona de întâlnire a hotarelor localităţilor Moigrad şi Jac (zonă ce coincide astăzi cu sectorul OL a complexului arheologic Porolissum). Rezultatul acestora nu le cunoaştem. Tot în aceeaşi perioadă L. Sziksai, vicecomitele judeţului Sălaj, a efectuat şi el săpături acolo, în mai multe rânduri. Teleki Domokos sapă şi el în zonă (zona de întâlnire a moşiilor Wesseleny cu Csell) (Erd. uz. 25, 1909, 260). Arheologul ungur A. Buday în anii 1908, 1909 şi 1913 cercetează 3 clădiri ce aparţineau unei insula în zona ce se află în triunghiul ascuţit format de încrucişarea extensiei drumului ce ieşea din castru pe porta principalis dextra şi cel ce mergea paralel cu zidul de incintă al castrului în sectorul L. Acestea, după planul publicat şi după orientarea lor în funcţie de principalele puncte cardinale, se găseau în stânga drumului, ce ieşea din castru pe porta principalis dextra. Zidul de sprijin din spatele clădirilor, ce stabiliza panta dealului şi care era unic pentru cele trei construcţii, se găsea în spatele acestora spre vârful Bisericuţa.
În anii 1985-1987 s-au reluat cercetările arheologice în sectorul OL Acestea au vizat prima terasă ce se găseşte la 15 m. est de punctul de referinţă topografic al complexului ce corespunde zonei colţului de est a castrului. Cu acest prilej a fost cercetată clădirea OL.6 (D. Tamba, Al. V. Matei, 1992).
Campania arheologică a anului 2002 în sectorul OL a constat într-o secţiune de control S 1/2002 (2 x 20 m) trasată pe direcţia NE - SV, lateral dreapta faţă de drumul roman. Sondajul efectuat a fost realizat în vecinătatea clădirilor cercetate de A. Buday. Acestea, însă, se găsesc în partea stângă a acestei principale artere rutiere. Continuarea cercetărilor urmează să stabilească relaţia clară între săpăturile vechi, mai ales cu cele efectuate la sfârşitul secolului al XIX-lea, în legătură cu care nu se cunosc prea multe şi cele noi în acest sector al complexului. Deocamdată putem stabili cu precizie relaţia poziţiei săpăturii din anul 2002 cu cercetările obiectivului OL 6 cercetat în anii 1985-1987.
IV. Cercetarea arheologică din campania anului 2002 a constat în trasarea şi excavarea secţiunii de control S 1/2002 OL.
1. Lucrări preliminare, de pregătire a suprafeţei prin curăţarea zonei, lucrări de defrişare a vegetaţiei de arbuşti (a fost curăţată o suprafaţă mare în vederea extinderii cercetărilor în zona respectivă).
2. Săpătura arheologică propriu-zisă a constat într-un sondaj realizat printr-o secţiune S 1/2002 trasată pe direcţia NE - SV, lateral dreapta drumului roman, aproximativ paralel cu acesta.
V. Interpretarea stratigrafiei:
În urma cercetărilor arheologice efectuate au fost obţinute următoarele date preliminare. Elementele oferite de stratigrafia profilului peretelui stâng a secţiunii S 1/2002 OL scot în evidenţă un strat masiv de umplutură. Acesta se caracterizează prin prezenţa unui strat de pământ, cu urme clare ale unui masiv deranj. În componenţa sa se evidenţiază o cantitate mare de cărbune, piatră foarte măruntă, urme de arsură (mai ales în zona m 0 - 12,80), fără a se contura nivele succesive de amenajare, nivele de călcare. Totul se prezintă ca un strat cu grosimea de 1 - 1,25 m. Din stratul respectiv a fost recuperat material arheologic constând în monede, fragmente ceramice, oase de animale - domestice sau sălbatice. Materialul arheologic recuperat ca dimensiune intră în categoria celui mărunt, fapt ce scoate în plus în evidenţă că zona este puternic deranjată de săpături anterioare, efectuate se pare în secolul XIX. Felul în care se prezintă compoziţia acestui nivel scoate în evidenţă împreună cu materialul arheologic recuperat că în acest caz avem clar un nivel de umplutură provenit de la săpăturile care au fost efectuate aici. În porţiunea m 0 - 12,80 ne-am adâncit până la nivelul sterilului ce se prezintă ca un nivel cu aspect pietros, compact, de culoare verzuie, ce se profilează începând cu cota de -1,10 -1,80 m. O altă caracteristică a stratigrafiei, aşa cum am arătat, este prezenţa masivă a cărbunelui şi a urmelor de arsură care însă nu se conturează, aşa cum am mai arătat într-unul sau mai multe nivele. Acest aspect scoate în evidenţă faptul că la un moment dat zona respectivă a fost devastată de un puternic incendiu. Multe piese arheologice recuperate poartă, clar, urme de ardere secundară.
În zona din vecinătatea zidului, parţial scos, dintre m 12,80-13,60, la adâncimea de -1,40 m a fost surprins un strat de cărbune, cu grosimea de 0,20 m şi lungimea de 1,40 m, care evidenţiază un nivel clar, ce indică urmele unui incendiu care a afectat construcţia.
În planul orizontal al secţiunii S 1/2002 OL, pe mijlocul secţiunii, între m 2,40 - 3,25 este surprinsă la adâncimea de -1 m o aglomerare de pietre de carieră, de dimensiuni mari, posibil urma unui zid scos. Pietrele nu sunt prinse cu mortar.
Un aspect deosebit de interesant legat de sondajul efectuat este faptul că pe un aliniament rectiliniu au fost surprinse în dreptul m 4,50 - 5; 6,10 - 6,60 şi 12 - 12,55 la -1,20 m - 3 baze de coloană. Acestea au dimensiunile de: 0,50 x 0,50 x 0,10 m, sunt realizate din calcar de culoare albă şi prezintă în centru o gaură rectangulară cu dimensiunile de 0,10 x 0,10 x 0,10 m. Bazele amintite au o fundaţie din pietre de carieră de dimensiuni mici şi mijlocii. Prezenţa acestora ne-a surprins, în primul rând datorită cotei de -1,20 m la care au fost identificate şi în al doilea rând datorită distanţei reduse faţă de drum. Care este relaţia acestora cu drumul şi rolul avut urmează să fie desluşit în urma cercetărilor viitoare. Este posibil să avem în acest caz un spaţiu de subsol sau demisol a cărui tavan era susţinut de coloane a căror prezenţă este sugerată de cele trei baze de coloană deocamdată descoperite. Dacă acceptăm ideea prezenţei unui spaţiu la demisol, diferenţa de nivel de -0,90 -1 m dintre dalele drumului şi cota la care au fost surprinse bazele mai sus amintite ridică, o mulţime de probleme, la care în acest moment nu le putem da răspuns. Este posibil însă să avem, aici, urmele unor construcţii dintr-o primă fază de locuire în vicus-ul militar de la Porolissum, clădiri care îşi încheie existenţa în urma incendiului a cărui urme au fost surprinse în săpătură. Colonada ne poate însă sugera şi prezenţa unui spaţiu subteran cu destinaţie templu. Cercetările viitoare vor putea clarifica destinaţia spaţiului respectiv.
Începând cu m 12,80 au fost surprinse ziduri care sunt însă scoase integral sau parţial (dovadă în plus a săpăturilor efectuate în trecut, aici). Primul zid este surprins între m 12,80 - 13,60. Acesta este parţial scos. După urma lăsată se pare că a avut grosimea de 0,70 m. Se încadrează, astfel, prin grosime, în categoria zidurilor de incintă. În dreptul m 16,30, imediat sub nivelul humusului actual, a fost surprins un zid cu grosimea de 0,25 m. Acesta aparţine sistemului de încălzire hypocaust. Paralel, în poziţie nord-est, în imediata vecinătate a acestuia au fost surprinse la o diferenţă de nivel de 0,20 m, cărămizi pătrate ce formau pilae ale aceluiaşi sistem de încălzire hypocaust. Deasupra nivelului de pietre ale zidurilor canalului sistemului de încălzire, până la o anumită cotă, sunt rânduri succesive de cărămizi. Urmele unui alt zid construit în tehnica opus incertum, care avea grosimea de 0,60 m au fost identificate începând cu m 18. Între acesta şi zidul surprins între m 16,30 - 16,55, în taluzul stâng al secţiunii, a fost surprinsă faţa unui zid care, forma alături de celelalte două sistemul de canale al sistemului de hypocaust. Aşadar, prin cele surprinse în săpătură, nivelul de călcare antic, în interiorul clădirii, cel puţin în această parte a sa, se găsea la o cotă mai înaltă în comparaţie cu nivelul de călcare actual. Acest aspect vine în sprijinul ideii că nivelul de călcare în clădire era la o cotă superioară dalelor drumului. În plus, acest lucru simplifică într-o oarecare măsură problema ridicată de nivelul bazelor de coloană cu cel al drumului şi cota plafonului susţinut de coloanele amintite. Cercetările viitoare urmează să clarifice situaţia
VI. Materialul arheologic recuperat în urma sondajului făcut prin S 1/2002 în sectorul OL este relativ sărac ca număr şi ca diversitate tipologică. Acesta prezintă, în marea sa majoritate, urme de ardere secundară. Sondajul efectuat nu ne permite deocamdată să facem o analiză a sa. Cercetările viitoare vor putea permite realizarea unei imagini cât mai complete legate de acest obiectiv. ... Vezi mai mult Vezi mai puțin