Nume | Prenume | Rol | Instituție |
---|---|---|---|
Băjenaru | Constantin | Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa | |
Papuc | Gheorghe | responsabil | Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa |
Paşca | Cecilia | Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa |
Campania 2002 s-a desfăşurat în luna iulie şi a avut ca principal obiectiv clarificarea situaţiei din zona incintei de est şi mai ales relaţia dintre aceasta şi mult discutatul turn anterior care punea problema unei prime etape de fortificare a locului. După ce campaniile recente (2000-2001) au adus dovezi clare pentru o datare târzie a fortificaţiei de tip quadriburgium s-a pus problema datării turnului circul...ar suprapus de turnul dreptunghiular A din colţul de sud-est al fortificaţiei. După studierea tuturor datelor pe care le deţinem am ajuns la concluzia că acest turn circular anterior nu este un turn izolat ci face corp comun cu fundaţia incintei de est a fortificaţiei târzii. Dovada cea mai clară este faptul că pintenul de formă triunghiulară (apărut încă din 1979) care flanca intrarea în acest turn mai vechi se ţese evident cu incinta; de asemenea, mortarul folosit la acest turn este identic cu cel din fundaţia curtinei de est târzii. Prin deschiderea unor sondaje în zona turnului dreptunghiular B (de nord-est) am verificat posibilitatea existenţei unui turn anterior şi în acest loc. Surpriza a constat în apariţia în sondajul L 1’ a unui pinten triunghiular asemănător cu cel găsit în 1979 sub turnul A, care se ţese clar cu fundaţia incintei târzii, precum şi a unei fundaţii de incintă orientată E - V pe care n-am reuşit să o vedem decât pe o lăţime de 1,40 m (a apărut în ultima zi de săpătură). Ambele elemente sunt suprapuse de turnul B târziu. Mortarul acestor structuri de zidărie anterioare este identic cu cel folosit la turnul circular descoperit în 1979. Rezultatele obţinute în cursul acestei campanii ne determină să renunţăm la ipoteza unui quadriburgium cu două faze de existenţă (vezi CCA, campania 2001, p. 227) şi să vedem pe teren două fortificaţii diferite. Ceea ce s-a presupus a fi o primă fază a quadriburgium-ului este de fapt o incintă diferită, reprezentând frontul de vest al unei fortificaţii căreia îi aparţin: - turnul circular identificat în 1979 (un turn de colţ); - întreaga fundaţie (2,85 m grosime) pe care stă incinta de est a fortificaţiei târzii (un argument suplimentar pentru două momente constructive diferite este şi diferenţa de grosime dintre această fundaţie şi celelalte trei ale fortificaţiei târzii, care ajung la 3 m); - cele două bastioane din zona mediană a acesteia (care nu mai pot fi considerate zwingere interioare ci turnuri exterioare ale construcţiei iniţiale, ce flancau probabil o poartă); - îngroşarea lungă de 25,30 m şi lată de 1 m a acestei prime incinte; - pintenul şi fragmentul de incintă descoperite în campania 2002. Nu ştim deocamdată care era configuraţia acestei prime fortificaţii în colţul de nord-vest, sub turnul B al quadriburgium-ului târziu. Am sperat să găsim în sondajul efectuat în interiorul acestui turn o situaţie similară cu cea de la sud, adică un alt turn circular de colţ al primei fortificaţii. Negăsindu-l, emitem deocamdată două ipoteze: 1. Turnul B al fortificaţiei târzii este de fapt fostul turn de colţ al incintei anterioare; un argument în acest sens ar fi mortarul din fundaţie, care diferă de cel folosit la celelalte trei turnuri ale quadriburgium-ului, fiind foarte asemănător cu mortarul fortificaţiei anterioare. 2. O a doua posibilitate, poate mai apropiată de realitate, ar fi ca în acest colţ nici să nu se mai fi construit un turn, deoarece este foarte probabil ca această primă tentativă de construcţie să fi fost abandonată la stadiul de fundaţii pentru a face loc unei noi fortificaţii, aşezată mai la vest, dar care a păstrat pentru incinta sa de est fundaţia construită anterior (care trebuia să susţină o incintă cu frontul spre vest, dovadă fiind bastioanele exterioare şi turnul circular de colţ). Pentru a clarifica situaţia din zona turnului B va fi nevoie de continuarea cercetării fundaţiilor în campania viitoare. După ce în campaniile precedente s-a clarificat stratigrafia edificiului tăiat de incinta de est a fortificaţiei târzii (= fundaţia primei tentative de fortificare) în partea de sud şi s-a ajuns la datarea acesteia în sec. V, am trecut la verificarea unui alt edificiu tăiat de această incintă, aflat în jumătatea nordică a sectorului de est. Zidurile acestei construcţii, orientată NV - SE, au fost surprinse în 1982 (carourile L1 şi L2, în faţa intrării în turnul B), 1984 (carourile I2 şi J2) şi 1993 (caroul I1), stratigrafia certificând datarea lor în secolul V. Pentru a aduna noi probe am executat un sondaj în carourile K3 - K2, sub o şapă de mortar care aparţine momentului de construcţie a fortificaţiei târzii. S-a relevat încă o dată faptul că avem de-a face cu un edificiu care a funcţionat în secolul V şi care se pare că are două faze de construcţie. În cea de-a doua fază se construieşte o încăpere formată dintr-un fel de ziduri din pietre mijlocii legate cu pământ care au numai o faţă bine conturată – cea de la exterior. Această încăpere lonjează zidul pe o lungime de 13,5 m şi are doar 2 m lăţime. O situaţie similară s-a întâlnit în 1982 în sondajul efectuat în carourile L1 şi L2, unde zidul dinspre nord-vest al edificiului este lonjat de o încăpere de acelaşi tip. Precizăm că în campania 2002 am descoperit în sondajul L1’ continuarea spre est a acestui zid. Rezultă prin urmare un edificiu de mari dimensiuni (deocamdată avem două laturi, una de 18 m lungime, cealaltă de 14 m), cu ziduri din piatră legată cu mortar, care este în mare parte contemporan cu edificiul identificat la sud. În sectorul de est extramuros, care a beneficiat de o cercetare incompletă în campaniile precedente, am profitat de scăderea pânzei freatice şi am pus mai bine în evidenţă planul unui interesant edificiu cu ziduri din cărămidă descoperit aici în 1998. În afară de cele două platforme interioare de forma unor pilaştri (cu lăţimea de 2,50 m), edificiul se pare că mai are o anexă la vest, realizată dintr-un pilastru de colţ construit numai din cărămizi, şi din două ziduri de piatră care se lipesc de acesta. La interior această anexă (curte?) este pavată cu cărămizi; nivelul este acelaşi cu podeaua de lut surprinsă la interiorul edificiului propriu-zis. Într-o fază mai timpurie, un pavaj din dale de calcar înconjura această anexă la exterior. De asemenea, tot din pilastrul amintit porneşte către sud un zid din piatră legată cu pământ, care se păstrează pe o lungime de 6,25 m. Orientarea acestui edificiu este identică cu a locuinţei tăiate de incintă, aflată la sud, ceea ce ne determină să presupunem contemporaneitatea lor (sfârşitul secolului IV – secolul V). Materialul arheologic descoperit pe ultimul nivel de călcare de la interior (podeaua de lut pavajul de cărămizi) nu ne oferă încă indicii pentru o datare mai exactă. Nu excludem utilizarea acestui edificiu şi în prima jumătate a secolului VI, ca edificiu extramuran al quadriburgium-ului, alături de o altă locuinţă identificată puţin mai la sud (pentru aceasta din urmă existând indicii pentru continuarea locuirii şi în a doua jumătate a secolului VI, după distrugerea definitivă a fortificaţiei). Datarea primei tentative de construcţie a unei fortificaţii, care se pare că este tot o fortificaţie de tip quadriburgium, trebuie plasată cu puţin timp înainte de construirea fortificaţiei care se vede astăzi. Am văzut că cele două edificii anterioare se datează în secolul V (poate cu începuturi încă din ultimul sfert al secolului IV) şi sunt tăiate de incinta iniţială la o dată ce trebuie plasată se pare la sfârşitul secolului V sau mai degrabă în primele decenii ale secolului VI. Tezaurul cu monede de la Anastasius descoperit în 1984 pe ultimul nivel al edificiului de la nord este un foarte bun reper pentru datarea sfârşitului edificiilor anterioare incintei1. Astfel, atât tentativa iniţială, cât şi fortificaţia finală trebuie datate în perioada Anastasius-Justinian2. O distrugere către mijlocul secolului VI este sugerată de monedele Justinian descoperite pe podeaua turnului A şi în dărâmătura edificiului adosat curtinei de nord. Urmele unor construcţii identificate printre ruinele quadriburgium-ului (inclusiv o locuire în zona extramurană de la est), o monedă de la Justin II descoperită în groapa de demantelare a curtinei de est, ca şi o serie de materiale ceramice indică o locuire firavă în a doua jumătate a secolului VI. De asemenea, fragmentele ceramice medieval timpurii culese în mai multe locuri din preajma incintelor şi a turnurilor denotă foarte clar faptul că în secolele X-XI s-a produs demantelarea sistematică a zidurilor, astfel că pe multe porţiuni elevaţia şi chiar părţi din fundaţie lipsesc. Pentru campania din 2003 ne propunem să clarificăm topografia incintei iniţiale şi să dezvelim integral turnul circular D, pentru a avea o imagine mai completă a fotificaţiei în vederea publicării monografiei sitului în 2004.
The 2002 campaign was conducted In July and was intended to clarify the situation in the area of the east precincts, and especially the relation between the latter and the much discussed earlier tower that was part of the first stage of fortifications. During this campaign we conducted a survey.
The early mediaeval sherds picked up in several places around the precincts and towers prove the fact that during the 10th – 11th centuries the walls were systematically dismantled, so that on many portions the elevation and even parts of the foundation are missing.