1. Concepţia şi metoda de cercetare: Cercetarea sitului paleolitic de la Poiana Cireşului a fost condiţionată şi în această campanie de complexitatea situaţiei stratigrafice, cât şi de bogatele dovezi ale activităţii antropice prezente aici. Datorită condiţiilor bune de conservare a materialului arheologic, strategia de exploatare informaţională a sitului a avut, şi în campania din acest an, obiective paleoe...tnografice. Prin urmare, s-a căutat deschiderea unei secţiuni de dimensiuni mai ample (3 x 4 m), care să permită dezvelirea planimetrică a diferitelor soluri de locuire şi lectura în bune condiţii a relaţiilor spaţiale dintre diferitele artefacte şi structuri de locuire. Această secţiune, numerotată de noi S IV, se află plasată în continuarea secţiunii III (2001), pe latura vestică a acesteia, şi este despărţită de aceasta de un martor de 30 cm. Latura de 4 m a fost orientată N - S. Suprafaţa acestei secţiuni a fost din nou limitată de microtopografia poienii şi de limitele obiective (timp şi resurse umane) pe care o săpătură extrem de atentă le presupune. A fost montat un caroiaj permanent cu fire cu plumb, delimitându-se astfel 12 carouri, notate A1-D3. Caroiajul a fost fixat la 85 cm de punctul 0. Decaparea s-a realizat extrem de atent, în nivele minimale de 2-3 centimetri, fiind permanent însoţită de înregistrarea tridimensională, desenarea într-un unic cod de culori şi recuperarea exhaustivă a întregului material. A fost de asemenea realizată o serie bogată de fotografii şi diapozitive ale diverselor contexte descoperite. 2. Rezultate: Stratigrafia geologică, deja prezentată pe larg în rapoartele anterioare, a rămas neschimbată, cu menţiunea că o serioasă perturbare stratigrafică (o pană de gheaţă) afectează jumătatea sudică a secţiunii, întrerupând inclusiv nivelul de concentrare gravettian până la adâncimea de -2,10 m, în carourile numerotate cu A2, B2. Contactul dintre unitatea stratigrafică IV şi V, discontinuu şi vălurit, mărturiseşte şi el existenţa unor puternice perturbări geomorfologice. Nu excludem ipoteza unei alunecări în masă a părţii superioare a depozitului, glisaj care nu a afectat însă nivelul cultural gravettian. Partea superioară a depozitului conţine materiale arheologice amestecate (resturi de debitaj, lame fragmentare). Au fost de asemenea recuperate fragmente de toporaşe şlefuite, ce pot fi, tipologic, atribuite unei tradiţii neolitice. Materia primă şi formele tipologice din partea superioară a depozitului indică în continuare o tradiţie neolitică, ceea ce confirmă opinia noastră anterioară privind existenţa unei singure etape de locuire gravettiene, a cărei concentrare maximă apare plasată la adâncimea medie de -1,80 m (faţă de suprafaţa solului) şi are în general 15-20 cm grosime. Observaţiile noastre din acest an evidenţiază clar că această etapă gravettiană a sitului presupune cel puţin trei episoade (sezoniere?) de ocupare. Stau mărturie cele trei nivele clare de nivelare a resturilor de combustie, care apar în profilul estic. Fiecare lentilă este constituită din cenuşă, pământ ars la roşu şi fragmente calcinate de os, având o grosime de 2-3 cm. Ca şi în campaniile anterioare, am acordat o atenţie deosebită nivelului de locuire aparţinând gravettianului. Densitatea materialului litic şi osteologic este remarcabilă în întreaga secţiune, cu aglomerări punctuale de material osteologic şi multe resturi de combustie diseminate. Sunt numeroase vetrele superficiale, groase de 3-5 cm. Uneori, acestea par a fi fost reutilizate, din moment ce, în secţiune, conţinutul lor este neomogen, fiind întrerupt de acumulări lenticulare de sediment, iar grosimea medie depăşeşte 10 cm, în contrast cu caracteristicile generale ale celorlalte vetre. S-au prelevat mai multe eşantioane de cărbune şi os ars pentru datări, din diferite puncte ale secţiunii şi de la diferite adâncimi. Săpătura planimetrică şi desenarea exhaustivă a tuturor descoperirilor evidenţiază clar zonele de abandon ale resturilor menajere. Din nefericire, ocupaţia repetitivă, de tip palimpsest îngreunează delimitarea clară a unor areale de activitate specifice. Din cadrul acestuia s-a recuperat un set de 2697 piese litice. În urma unei analize preliminare efectuate pe şantier a rezultat o situaţie statistică pe carouri. Statistica preliminară arată clar prezenţa tuturor fazelor lanţurilor operatorii, fapt fără îndoială legat şi de prezenţa preponderentă a materiei prime locale. Este probabil că situl a funcţionat ca un campament sezonier, în care numărul de activităţi specifice era destul de mare. Studiul tehnologic al materialului, ca şi cel arheozoologic şi tafonomic, vor nuanţa aceste aspecte. În acest sens, continuarea cercetărilor în acest sit ne apare foarte promiţătoare. Pe lângă necesitatea practică a acumulării unui eşantion relevant de artefacte pentru studiu, înţelegerea structurii interne a aşezării necesită lărgirea excavaţiei. Înţelegerea dinamicii interne şi a funcţionalităţii sitului de la Poiana Cireşului poate servi ca un reper solid în cadrul mai larg al variabilităţii culturale din Paleoliticul superior de pe Valea Bistriţei. În această direcţie, colectivul nostru intenţionează continuarea cercetărilor în acest areal microgeografic, în încercarea de a conexa paleoetnografic observaţiile de la Poiana Cireşului cu alte situri, atribuite aceleiaşi tradiţii culturale.