Platoul "Breite" – zona nordică În intervalul cuprins între 15 martie - 25 aprilie 2002 au fost efectuate săpături de salvare în partea nordică a Platoului "Breite", în arealul care urma să fie afectat Parcului tematic de distracţii "Dracula Park". Platoul "Breite" este situat între puncte arheologice de maximă importanţă pentru istoricul zonei Sighişoara, anume între castrul şi aşezarea romană de pe platoul... "Podmoale"1 (la 2 km nord) şi necropola de la "Pârâul Hotarului"2 (la 1,5 km sud). În imediata vecinătate a zonei de amplasare a obiectivului, posibil de a fi afectate de lucrările destinate utilităţilor, au fost semnalate alte obiective de interes arheologic, anume: la nord, pe "Platoul Stejăriş" ("Auf der Breite") - artefacte preistorice3, la limita estică, pe "Platoul Câmpului" (actuala str. Câmpului; cart. Ana Ipătescu) – artefacte aparţinând culturii Sighişoara-Wietenberg, respectiv secolelor IV-V p. Chr4. Platoul "Podmoale" (împreună cu "Hula Daneşului") barează accesul înspre Sighişoara, creând anumite culoare obligatorii de trecere în decursul diferitelor epoci istorice. Pe lângă drumul semnalat în preajma castrului, în urma perieghezelor noastre, am luat în calcul şi faptul că o eventuală ramificaţie a acestuia ar fi putut urma cursul Pârâului Broştean5, ajungând pe Platoul "Breite" în vecinătatea depozitului militar. Sondajele efectuate în această zonă, respectiv S30 şi S31, nu au adus rezultatele prognozate. Acest fapt nu exclude posibilitatea ca un astfel de drum să fi traversat platoul pe un traseu necunoscut în actualul stadiu al cercetărilor din zonă. În urma săpăturilor efectuate de istoricului sas K. Fabricius pe Dealul "Kulterberg" a fost semnalată o necropolă romană, plasată la marginea estică a platoului "Breite"6. Conform planului de reglementări această zonă urma să fie afectată de constrcţia utilităţilor. Investigaţiile arheologice au fost realizate atât în zona de amplasare a parcului cât şi în imediata sa vecinătate, anume în porţiunile afectate utilităţilor7. Zona care urma să fie afectată parcului, care cuprinde aproximativ 43 hectare, a fost cercetată prin 31 secţiuni, numerotate în cele ce urmează S1 – S31. Acestea au fost amplasate pe întreaga suprafaţă amintită în funcţie de configuraţia terenului şi de poziţionarea pe plan a principalelor clădiri care urmau a fi construite. Astfel, următoarele secţiuni: S1 – S7, S12 – S23, S27 – S29 au dimensiunile 50 x 1 m, iar S8 - 13,5 x 2 m, S9 - 9,50 x 2 m, S10 - 9,50 x 10 m; S11 şi S30 - 20 m x 1 m, S31 - 15 x 1 m, S24 – S26 - 10 x 1 m. Întrucât infiltraţiile de apă au apărut în mod constant la o adâncime de aproximativ -0,60 -0,70 m, rare au fost cazurile în care investigaţiile noastre au putut depăşi cu mult această cotă. Acest fapt a fost cauzat în principal de condiţiile atmosferice nefavorabile. Stratigrafia din punct de vedere arheologic se prezintă astfel: humusul actual are o grosime de maxim 15 cm; primul stat, care constă dintr-un pământ argilos, cafeniu deschis, a fost sesizat până la adâncimea de -0,50 -0,60 m, iar cel de-al doilea strat este o argilă de culoare gri-cenuşie (grosimea acestuia nu a putut fi urmărită datorită infiltraţiilor de apă foarte puternice)8. Nu au fost semnalate nivele arheologice semnificative, ceea ce indică faptul ca zona nu a fost locuită în epocile anterioare. Întreaga zona a fost traversată de un număr mare de canale de drenaj, săpate la mijlocul deceniului opt. Acestea au fost intersectate în multe situaţii în săpăturile noastre. Nici la acea dată, după informaţiile pe care le deţinem, nu au fost semnalate urme ale unor nivele arheologice. În partea nord-vestică a zonei în cauză, pe o mică ridicătură, am identificat urme ale unor activităţi antropice, care s-au dovedit, însă, a fi de dată foarte recentă. În secţiunile S7-9 şi suprafaţa S10 am cercetat din punct de vedere arheologic o cărbunărie care a funcţionat foarte probabil în prima jumătate a deceniului opt al secolului XX. Analogiile acestui complex au fost găsite în vecinătatea platoului, pe Pârâul Broştean, unde funcţionează şi în zilele noastre o cărbunărie9. Dealul "Kulterberg" Între 18 – 25 aprilie 2002, am efectuat sondaje de verificare în zona unde au fost semnalate descoperiri semnificative aparţinând epocii romane, potrivit cercetărilor lui Fabricius. Zona sondată cuprinde un mic platou şi pantele din limita estică şi parţial din cea nord-estică a dealului în cauză. Am săpat secţiunile S32 –S36 astfel: pe platou, S32 (40 x 1,5 m), S33 şi S36 (10 x 1 m), iar pe pante, S35 (pe o mică platformă a pantei nordice - 10 x 1 m) şi S34, (pe panta estică - 8 x 1 m). În cursul acestor sondaje nu am putut sesiza nici un fel de urme arheologice. Stratigrafia se prezintă astfel: glia are o grosime de maxim 15 cm; primul stat care constă dintr-un pământ cafeniu, afânat, sesizat până la adâncimea de -0,60 m. Al doilea strat este reprezentat de o argilă de culoare gri-cenuşie, care a putut fi sesizată până la adâncimea de -1,20 -1,40 m. Deşi rezultatele sondajelor noastre nu au condus la semnalarea unor urme arheologice se pot trage unele concluzii: - aşa-numita necropolă, semnalată la mijlocul secolului XIX10, nu a putut fi identificată din punct de vedere arheologic, motiv pentru care suntem înclinaţi să subscriem ipotezei potrivit căreia Fabricius ar fi descoperit un tezaur monetar răvăşit11, descrierea "complexelor" semnalate fiind destul de imprecisă. - existenţa unui drum în epoca romană care să traverseze Platoul "Breite", urmând cursul Pârâului Broştean, pare mai degrabă o ipoteză legată de existenţa unei necropole pe "Kulterberg", decât cale de acces dinspre valea Târnavei spre cea a Şeşului, anume între castru şi necropola cercetată la "Pârâul Hotarului" şi mai departe spre limesul alutan. Mai facilă ar fi fost şi pentru acea vreme o cale de acces similară celei existente şi în zilele noastre.