Vadu Săpat | Comuna: Fântânele | Judeţ: Prahova | Punct: Budureasca 4 Nord – Puţul Tătarului | Anul: 2002
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Raport ID:
2125
Anul cercetarii:
Perioade:
Protoistorie; Evul Mediu;
Epoci:
La Tène; Epoca migraţiilor; Epoca medievală timpurie; Evul Mediu;
Categorie:
Domestic; Neatribuit;
Tipuri de sit:
Locuire;
Cod RAN:
| 133321.08 |
Județ:
Prahova
Unitate administrativă:
Fântânele
Localitate:
Vadu Săpat
Punct:
Budureasca 4 Nord – Puțul Tătarului
Localizare:
| 133321.08 |
Lista Ilustrațiilor - 7
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Măgureanu | Andrei Mircea | participant | Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti |
| Lichiardopol | Dan | responsabil | Muzeul Judeţean de Istorie şi Arheologie Prahova |
| Ciupercă | Bogdan | participant | Muzeul Judeţean de Istorie şi Arheologie Prahova |
| Frînculeasa | Alin | participant | Muzeul Judeţean de Istorie şi Arheologie Prahova |
Raport:
În anul 2002 cercetările arheologice întreprinse în Valea Budureasca au continuat în punctul Budureasca 4 Nord – "Puţul Tătarului", urmărindu-se studierea complexelor de locuire aparţinând secolelor V – VII p. Chr., de tip Ipoteşti – Cândeşti şi a celor getice (secolele IV - III a. Chr.) identificate în campania precedentă, precum şi continuarea săpăturii în acest sector.
Cercetarea arheologică desfăşurată în punctul Budureasca 4 Nord a continuat în secţiunea S I şi caseta A deschise în campania 2001 urmărindu-se cu predilecţie complexele grupate în partea estică a platoului. În acest scop au fost deschise noi suprafeţe, şi anume, secţiunea S II amplasată la nord de S I cu o lungime de 16 m şi o lăţime de 1,5 m ce se situează între carourile 35 şi 50 ale S I. La sud de secţiunea S I şi în prelungirea casetei A a fost deschisă caseta B cu o lungime 7,70 m şi o lăţime de 2 m. Paralel cu caseta B a fost deschisă caseta C care are lungimea de 7,70 m şi lăţimea de 2 m. Între S I şi S II a fost lăsat un martor stratigrafic cu o lăţime de 0,50 m, între S I şi casetele A şi B, între caseta A şi caseta B, precum şi între caseta B şi caseta C au fost lăsaţi martori stratigrafici cu o lăţime de 0,30 m. În cele două campanii la Budureasca 4 Nord a fost abordată o suprafaţă de 145,8 m2 şi identificate un număr de 21 complexe arheologice.
În cele două campanii desfăşurate de săpături arheologice efectuate în partea nordică a terasei Budureasca 4 – "Puţul Tătarului" a fost observată următoarea succesiune stratigrafică (înregistrată de sus în jos).
-strat vegetal cu o grosime de cca. 0,10 m
-strat de pământ gălbui ce conţine concreţiuni calcaroase, steril din punct de vedere arheologic, care s-a constituit în urma unor scurgeri de pământ aluvionar provenit de pe pantele dealului. Acest nivel are o grosime de 0,20 – 0,25 m
strat de pământ maroniu – nisipos care la rândul său are trei subnivele greu observabile. În primul subnivel apare material arheologic databil în secolele XVII – XVIII, iar în următoarele două au fost identificate complexe de tip Ipoteşti – Cândeşti aparţinând secolelor V – VII.
-strat de pământ negricios ce conţine o puternică pigmentaţie de lemn ars. Acestui nivel îi aparţin materiale databile în secolul al IV-lea p. Chr., fiind perforat de complexele de tip Ipoteşti – Cândeşti aparţinând nivelului superior. Grosimea acestui strat este de 0,20 m.
-strat de pământ gălbui lutos, în cadrul căruia au fost identificate complexele getice. Acest nivel nu a fost epuizat, cercetarea din anul 2002 oprindu-se pe acesta.
Ca rezultat al cercetărilor desfăşurate în anii 2001 şi 2002 amintim studierea a 2 locuinţe de tipul bordeiului aparţinând secolelor V – VII şi a unor complexe getice dintre care 2 posibile locuinţe de suprafaţă.
Complexe de tip Ipoteşti – Cândeşti (sec. V – VII p. Chr.)
În cele două campanii desfăşurate în punctul Budureasca 4 Nord au fost identificate şi cercetate şase complexe ce se încadrează cronologic şi tipologic în secolele V – VII. Aceste complexe se grupează în zona estică a terasei, spre marginea dinspre pârâul Budureasca.
Complexul 5 a fost identificat în anul 2001 în secţiunea S I şi în caseta A, între carourile 35 şi 39. Cercetarea acestui complex a continuat şi în anul 2002 pentru a se preciza caracteristicile şi structura acestui complex. În secţiunea S II complexul 5 nu a fost observat, fapt ce ne-a determinat să considerăm că limita de nord se află sub martorul stratigrafic dintre secţiunile S I şi S II care are o lăţime de 0,5 m. Pe parcursul cercetării complexul s-a dovedit a fi o locuinţă de tipul bordeiului, care a fost denumită B1 şi avea o formă rectangulară cu laturile având dimensiunile de 2,60 x 3,20 m. Bordeiul 1 era orientat ENE – VSV şi se adâncea cu circa 0,80m faţă de nivelul de la care a fost săpat. Din punct de vedere constructiv această locuinţă era prevăzută cu gropi de par amplasate la colţuri şi pe mijlocul laturilor pentru susţinerea pereţilor şi acoperişului, ce au diametre cuprinse între 0,20 m şi 0,40 m şi se adâncesc sub podea cu cca. 0,10 m. Instalaţia de foc este amplasată în colţul de nord, de tipul "pietrarului", construită din pietre de râu de dimensiuni variabile, legate între ele cu lut, şi are dimensiunile de 0,70 m x 0,80 m. În poziţie iniţială se mai aflau două pietre plate dispuse pe cant, de mari dimensiuni. Între aceste două pietre ce formau un unghi de 900 se afla vatra instalaţiei de foc, ce are o formă semicirculară şi o culoare roşie cu aspect vitrifiat. Restul pietrelor au fost găsite peste vatră şi în zona de N - E. a bordeiului. Pentru amenajarea acestei locuinţe a fost perforat nivelul locuirii getice, distrugându-se parţial o locuinţă.
Materialul arheologic descoperit în B 1 este format în exclusivitate din ceramică ce se încadrează în cele două tipuri specifice perioadei şi anume modelată la roată şi modelată cu mâna. Din punct de vedere cantitativ materialul ceramic cu mâna este dominant faţă de cel modelat la roată. Ceramica lucrată la roată este realizată dintr-o pastă de bună calitate, în marea majoritate având o culoare cărămizie – cenuşie, în care s-a utilizat ca degresant nisip cu o granulaţie mare. În cadrul ceramicii modelate la roată s-a putut întregi în mare parte un singur vas, lucrat dintr-o pastă cenuşie – negricioasă şi având ca degresant nisip cu granulaţie mare. Acest vas este de tipul oalei borcan şi are o înălţime de 13,7 cm, diametrul fundului de 6 cm şi diametrul gurii de 10 cm. Buza este răsfrântă spre exterior şi bine profilată, iar fundul drept. Pe gât chiar sub buză a fost decorat cu trei caneluri paralele. Ceramica modelată cu mâna este alcătuită din fragmente de oale borcan realizate dintr-o pastă cărămizie având ca degresant cioburi pisate fiind lucrată mai neglijent. Atât ceramica modelată cu mâna cât şi cea modelată la roată prezintă în majoritatea cazurilor ardere secundară.
Pe baza materialului ceramic descoperit în Bordeiul 1 putem încadra cronologic acest complex în cadrul secolului VI p. Chr.
Complexul 9 a fost documentat în anul 2001 în partea de est a casetei A, în carourile 41 şi 42 la adâncimea de 0,70 m. În anul 2002 au fost reperate în S I între carourile 40 şi 43, în partea de vest a casetei B (caroul 43) şi în colţul de N-S al casetei de C. După stabilirea conturului exact al acestui complex, s-a constatat că aceasta este o locuinţă de tipul bordeiului care a fost denumită B 2. Această locuinţă avea o formă rectangulară cu laturile de 3.10 x 3,30 m, fiind orientat aproximativ N-V şi se adâncea cu cca. 1,10 m faţă de nivelul de săpare. Instalaţia de foc a lui B2 este de tipul "pietrarului", având dimensiunile de 1,20 m x 0,80 m, era construită din pietre de râu de diferite dimensiuni legate probabil cu lut şi se afla în colţul de N - V al gropii bordeiului într-o nişă practicată în peretele nordic. Din punct de vedere constructiv s-a putut observa că această locuinţă era prevăzută cu gropi de par dispuse la colţuri şi aproximativ pe centrul laturilor cu scopul de a susţine peretele şi acoperişul construcţiei. De asemenea s-a putut observa că podeaua lui B 2 a fost lutuită.
Bordeiul 2 a perforat nivelul secolului al IV-lea p. Chr. şi cel getic, afectând parţial o locuinţă de suprafaţă care aparţine acestui ultim nivel. În partea superioară a locuinţei a fost surprins un nivel de umplere constituit ulterior părăsirii acesteia cu o grosime de circa 0,50 m, alcătuit din pământ negricios în amestec cu o mare cantitate de ceramică fragmentară, lucrată în majoritate cu mâna.
Materialul arheologic descoperit în interiorul B 2 este mai bogat decât cel descoperit în B 1. Ceramica aparţinând acestui complex este lucrată în majoritate covârşitoare cu mâna dintr-o pastă cărămiziu – cenuşie, având ca degresant cioburi pisate, nisip în amestec cu pietricele de mici dimensiuni şi nisip cu o granulaţie mare. În cadrul ceramicii lucrate cu mâna se observă şi unele fragmente provenind de la oale borcan care sunt lucrate îngrijit, având o formă precisă ce par a imita vasele lucrate la roată. Din categoria ceramicii lucrate cu mâna face parte şi un fragment de "tigăiţă", ce avea un diametru maxim de 22 cm şi o înălţime de 2,70 cm. Ceramica modelată la roată se găseşte într-o inferioritate netă, păstrându-se în special fragmente provenind de la funduri de vase. Pasta este de calitate bună, modelată cu atenţie şi în care a fost utilizat ca degresant nisip cu granulaţie mare conţinând chiar mici pietricele şi cioburi pisate.
Inventarul bordeiului B2 mai cuprinde o cataramă de bronz, romano – bizantină, având veriga dreptunghiulară cu dimensiunile de 4,50 x 2,80 cm, foarte bine conservată, o mărgea din opal de formă sferoidală, o fusaiolă bitronconică, un vârf de săgeată cu două aripioare şi tub de înmănuşare din fier, un fragment de cuţit din fier şi un fragment de brăţară din bronz, rotundă în secţiune. Pe baza acestui inventar am datat această locuinţă în secolul al VI-lea p. Chr.
Complexul 13 a fost observat în anul 2002 în caseta B, carourile 46 - 49, la adâncimea de 1 - 1,10 m, fiind apoi reperat şi în caseta C, carourile 47 - 49. Acest complex are o formă dreptunghiulară, uşor trapezoidală şi este orientat NV-SE. Datorită formei şi nivelului de la care a fost săpat am presupus ca ipoteză de lucru că ar putea fi o a treia locuinţă de tip bordei databilă în intervalul secolelor V- VII p. Chr. Laturile sale au dimensiuni diferite, astfel latura de NV are o lungime de 1,50 m, latura de SE are 1,40 m, latura de SV are 2,80 m, iar cea de NE are 2,65 m. După degajarea pământului de umplutură, de culoare negricioasă s-a observat că posibilul bordei nu a fost finalizat, groapa acestuia fiind săpată inegal. S-a putut observa că în centru acesta fusese săpat până la adâncimea de 1 m, iar spre margini adâncimea variază între 0,50 m şi 0,70 m.
Inventarul acestui complex este foarte sărac, au fost recuperate câteva fragmente ceramice lucrate cu mâna şi lucrate la roată specifice nivelului secolelor V-VII p. Chr. Complexul 13 a fost tăiat în zona laturii de SV de complexul A.
În momentul de faţă nu putem susţine cu mai multe argumente ipoteza potrivit căreia acest complex a fost sau urma să fie o locuinţă de tip bordei. Observaţiile ulterioare vor putea să clarifice această problemă şi poate să explice de ce această locuinţă nu a fost terminată.
Complexul 14 a fost identificat în anul 2001 în secţiunea S I, carourile 41 - 42, la adâncimea de 0,70 m şi intră în profilul nord al S I. Complexul 14 se prezintă ca o groapă aproximativ rotundă cu un diametru maxim de 1,30 m şi se adânceşte cu circa 0,50 m faţă de nivelul de săpare, perforând aproape central complexul 12 ce aparţine nivelului locuirii getice. Umplutura acestui complex este alcătuită din pământ ce conţine pigment de chirpic, lemn ars, iar ca inventar au fost recuperate câteva fragmente ceramice de mici dimensiuni.
Acest complex a fost datat pe baza ceramicii în secolele V - VII p. Chr. Funcţia acestui complex nu este foarte clar precizată. Nu se poate vorbi de o groapă menajeră pentru că materialul arheologic rezultat este foarte sărac, iar prezenţa pieselor de mari dimensiuni ar sugera că s-a urmărit umplerea rapidă a acesteia. Este posibil ca prin săparea acestei gropi să se fi urmărit extragerea lutului necesar pentru realizarea lipiturii pereţilor locuinţelor de tip bordei.
Complexul 17 a fost documentat în caseta B, carourile 46 - 47 la adâncimea de 0,40 - 0,50 m, şi se continuă în caseta C. Acest complex este o groapă de formă ovoidală cu un diametru cuprins între 0,85 şi 1,10 m. Umplutura gropii complexului 17 este formată din pământ de culoare galbenă şi se adânceşte cu circa 1,30 m faţă de nivelul de săpare. Complexul 17 perforează atât complexul 13, în dreptul laturii de SV fiind posterior acestuia, dar şi nivelul getic unde afectează complexele 20 şi 21. Complexul 17 are un inventar sărac, alcătuit din câteva fragmente ceramice de mici dimensiuni lucrate cu mâna dintr-o pastă de culoare cărămizie ce are ca degresant nisip cu granulaţie mare şi pietricele, având în vedere tehnica în care a fost realizată pasta permit încadrarea în intervalul secolelor V - VII.
Complexe Getice (secolele IV-III a. Chr.)
Complexele de epocă getică ocupă o suprafaţă mai mare din terasă, în comparaţie cu cele datate în secolele V-VII. În marea lor majoritate aceste complexe au fost afectate într-o proporţie diferită de intervenţiile locuirii aparţinând mileniului I p. Chr. Dintre complexele descoperite şi cercetate până în prezent pe terasa Budureasca 4 N- "Puţul Tătarului" se remarcă două posibile locuinţe de suprafaţă.
Complexul 11 a fost descoperit în anul 2001 în secţiunea S I, caroul 39, la est de limita Bordeiului 1, la o adâncime de 1 m faţă de nivelul actual de călcare. Complexul 11 era reprezentat de o concentrare mare de ceramică, tipică epocii geto – dacice, modelată cu mâna, dintr-o pastă bine arsă, decorată cu alveole şi apucători. În campania din anul 2002 s-a urmărit continuarea cercetării acestui complex şi în S II şi caseta A unde a fost surprins în carourile 38 şi 41, la o adâncime variind între 0,80 şi 1 m.
În condiţiile în care complexul 11 este deranjat de un număr mare de complexe, şi anume complexele 5, 9 (Bordeiele 1 şi 2), 12 şi 14, în stadiul actual al cercetării nu se pot preciza cu exactitate întinderea şi limitele sale. În acest moment putem preciza că elemente aparţinând acestui complex au fost identificate în S I, S II şi caseta A între carourile 38 şi 41 pe o suprafaţă cu lungimea de 5 m şi lăţimea de 3 m.
În secţiunea S II, în caroul 40 a fost descoperită o vatră fără gardină, lutuită şi puternic arsă, probabil ca urmare a unei îndelungate utilizări, care are următoarele dimensiuni: 0,90 m x 0,60 m x 0,20 m. Tot în S II în caroul 39 a apărut o zonă cu foarte mult chirpic ars în amestec cu ceramică spartă in situ, lucrată cu mâna, de culoare cărămizie, decorată cu brâu alveolat şi butoni, dar şi o ceaşcă cu toartă uşor supraînălţată, aproape intactă, de culoare cărămizie, modelată de asemeni cu mâna. Această zonă se află la circa 1,20 m vest de vatră şi la nord de concentrarea de material ceramic din S I, caroul 39.
Tot complexului 11 îi aparţine şi o grupare de chirpic ars observată în S I şi caseta A, între carourile 38 şi 40. Această zonă se continuă şi sub martorul stratigrafic cruţat între cele două suprafeţe amintite mai sus, dar şi sub B1 a cărui groapă s-a oprit în colţul de E pe nivelul de chirpic ars aparţinând stratului getic. În profil acest complex apare sub forma unui strat de culoare gălbuie cu puternică pigmentaţie de chirpic ars cu o grosime de 0,22 m. Chirpicul ars apare atât deasupra cât şi dedesubtul materialului ceramic.
Prezenţa unor elemente precum vatra, gruparea de ceramică spartă în situ şi existenţa impresiunilor de nuiele pe bucăţi de chirpic ars ne-a determinat să formulăm ipoteza conform căreia complexul 11 este de fapt o locuinţă de suprafaţă de mari dimensiuni ce poate fi datată pe baza materialului ceramic, în Latene-ul timpuriu, secolele IV - III a. Chr.
Complexul 7 a fost observat în anul 2001 în secţiunea S I între carourile 22 şi 27, la o adâncime cuprinsă între 1,15 m şi 1,40 m faţă de nivelul actual, în funcţie de înclinaţia naturală a terasei. Pe profil acest complex se observă pe o lungime de 3,30 m, ca o grupare de material ceramic fragmentar şi chirpic ars, cu o grosime ce variază în jurul a 0,10 m.
Fragmentele ceramice recuperate provin de la vase de tradiţie geto – dacă, decorate cu brâu alveolat datate în secolele IV - III a. Chr. În campania următoare se vor deschide noi suprafeţe la nord şi sud de complexul 7 pentru a se putea preciza cu exactitate limitele şi funcţionalitatea acestuia.
Complexul 12 a fost identificat în S I, carourile 41-42 la adâncimea de 0,70. Acest complex se prezintă ca o groapă circulară, având dimensiunile de 1,30 m-1,50 m, ce intră în profilul de nord al S I. Complexul 12 a fost perforat în partea sa centrală de complexul 14, iar în partea sudică de groapa bordeiului 2. Fundul gropii a fost surprins la adâncimea de 1,10 m faţă de nivelul de la care a fost săpat. Umplutura acesteia era constituită din pământ de culoare negricioasă cu pigment de cărbune şi chirpic ars, iar ca inventar au fost recuperate câteva fragmente ceramice specifice secolelor IV-III a. Chr., decorate cu brâu alveolat şi butoni.
Complexul 15 a fost reperat în secţiunea S I, în carourile 49 şi 50, la adâncimea de 1,10 - 1,20 m. Umplutura acestui complex are o culoare cărămizie datorată prezenţei chirpicului ars ce se găseşte în cantitate mare. Din această umplutură au fost recuperate bucăţi mari de chirpic cu impresiuni de nuiele sau pari. Bucăţile de lipitură (chirpic) sunt arse puternic având o culoare roşie, intensă uneori chiar negricioasă şi pot proveni de la suprastructura unei locuinţe incendiate. Ca inventar în interiorul complexului 15 au fost descoperite fragmente ceramice lucrate cu mâna dintr-o pastă de culoare cenuşie ce prezintă ardere secundară , databile în etapa Latene timpuriu, secolele IV – III a. Chr. În campania următoare se va încerca surprinderea integrală a limitelor complexului ce continuă şi în S II şi caseta B, precum şi a unor elemente care să permită consideraţii privind funcţionalitatea sa.
Complexul 16 a fost reperat în caseta B, caroul 45 la o adâncime de 1,30 – 1,35 m. Acest complex se prezintă ca o groapă cu diametrul de 0,50-0,60 m ce a fost săpată în nivelul de pământ galben şi continuă în profilul de nord al casetei B. Cercetarea complexului 16 nu a putut fi încheiată în campania 2002. Ca inventar din acest complex a fost recuperată ceramică fragmentară de tradiţie getică ce se datează în secolele IV - III a. Chr. şi o bucată de cuarţit.
Complexul 18 a fost observat în secţiunea S II, carourile 36-37 la adâncimea de 1,24 m în startul de pământ galben. Complexul 18 se prezintă ca o zonă în care a fost observată o grupare de oase provenind de la diverse animale, sparte şi depuse direct pe sol fără a se realiza o amenajare prealabilă. Oasele sunt grupate pe o suprafaţă cu lungimea de 1,07 m şi o lăţime de 0,40 m, orientate NV – SE. Stratigrafic complexul aparţine nivelului datat în secolele IV - III a. Chr.
Complexul 19 a apărut în secţiunea S II, carourile 42-44 la adâncimea de 0,98-1,05 m în stratul de pământ galben. Acest complex este alcătuit dintr-un perimetru cu o formă neregulată în care s-a observat existenţa unei grupări de pietre arse de dimensiuni medii şi pigment chirpic ars ce poate proveni de la o vatră deranjată. Dimensiunile perimetrului amintit sunt de 0,35 m x 0,70 m, intrând în profilul sudic al S II. În zona complexului 19 a fost recuperat un număr mare de fragmente ceramice de tradiţie getică. În acest stadiu al cercetării nu putem preciza dacă este vorba de un complex independent sau face parte din complexul 11 – presupusă locuinţă de suprafaţă.
Complexul 20 a fost identificat în caseta B la adâncimea de 1,14 m în caroul 46 şi are dimensiunile de 0,60 x 0,30 m, continuând-şi sub martorul stratigrafic dintre caseta B şi caseta C. În perimetrul acestui complex apar grupate fragmente ceramice de tradiţie geto – dacă, modelate cu mâna. Pământul de umplutură este de culoare maroniu – gălbuie cu pigmentaţie de chirpic ars. Nu au fost identificate limitele exacte ale complexului 20, acest lucru urmând a se realiza în campania din anul 2003.
Complexul 21 a fost observat în caseta C, carourile 44-46, la adâncimea de 1,20 m, fiind surprins şi pe profilul sudic al casetei B. Complexul 21 a apărut ca o zonă pietruită având o formă neregulată, orientată ESE-VNV cu o lungime de 1,10 m şi o lăţime maximă de 0,80 m. Pietrele componente sunt de dimensiuni medii având o culoare albicioasă. Deasupra pietrelor au fost descoperite fragmente ceramice de mici dimensiuni specifice secolelor IV - III a. Chr. Complexul 21 este perforat de complexul 17 şi de bordeiul 2.
În afară de complexele geto – dacice şi de locuinţele de tip Ipoteşti – Cândeşti pe platoul nordic al terasei Budureasca 4 – "Puţul Tătarului" a fost identificată existenţa unui nivel arheologic datat secolului al IV-lea p. Chr. pe baza materialului ceramic şi a unei fibule cu piciorul întors pe dedesubt. Până în prezent nu a fost documentat nici un complex aparţinând acestui nivel, ci doar materiale disparate prezente în strat sau în interiorul unor complexe posterioare care au perforat acest nivel.
Materialul arheologic rezultat în cele două campanii desfăşurate la Budureasca "Puţul Tătarului" se află depozitate la sediul Muzeului Judeţean de Istorie şi Arheologie Prahova, fiind în curs de restaurare şi conservare.