Sector Basilica D (cu transept) În campania iulie-august 2003, cercetarea s-a concentrat în zona de la sudul basilicii D, în vederea elucidării situaţiilor apărute în campania din 2002. Pentru aceasta, s-a continuat cercetarea în secţiunile şi casetele deja existente (S 8'- S E, S 14, S 15, S 16, S 17, S 18, C 31) şi s-a trecut la deschiderea altora noi (S 19, S 20, S 22, S 23, S 24; C 32, C 33). De asemenea, î...n interiorul basilicii au fost realizate mai multe sondaje, în vederea elucidării problemelor legate de fazele constructive ale basilicii (6 sondaje în zona criptei; adâncirea în sondaj E absidă S; un sondaj la sud de S 21; două sondaje în partea de N - S a atrium-ului, în C 20), fiind deschise şi noi casete (C 34, în nava centrală; C 35, C 36, C 38, C 39 în atrium; C 37, în colţul de NE al navei de N. În plus, la SE de absida basilicii, a fost deschisă secţiunea S 21, în vreme ce în sectorul A a fost deschisă o secţiune, S S (26-23), cu dimensiunile de 15 x 3 m şi orientare E - V, iar în sectorul B s-a continuat cercetarea din S 1 (20-29), caroul 8. Au mai fost desfiinţaţi mai mulţi martori: în partea de SE a cetăţii, în cartierul IBC-MS, martor PES (IBC-MS), martorii orientaţi E - V în cartierul MS, un martor orientat N - S în cartierul MS. Şi în zona basilicii D, au fost desfiinţaţi martorii dintre C 32 şi S 15, C 33-C 24, S 21-S 13. În cursul cercetării, a fost completată imaginea care începea a se contura în zona de S a basilicii D încă din campania din 2002. Astfel, în S 14, la adâncimea de 0,19 m, a fost descoperit un zid orientat E - V, în vreme ce la -0,33 m a fost descoperit un dalaj, probabil al unei stradele; ambele reprezintă continuarea spre V ale celor identificate în suprafaţa de la S de atrium. În S 15, în partea de S, la o adâncime de 0,43 m a fost descoperit un dalaj format din blocuri de piatră de formă neregulată, aparţinând probabil unei străzi orientate N - S. De asemenea, în aceeaşi secţiune, în profilul de E a apărut completarea zidului aparţinător magaziei de cereale din S 8'- S E. Mai jos, la -0,67 m, a fost descoperită o podea din lut galben-cenuşiu, spartă pe alocuri, pentru ca în jumătatea de E a secţiunii, la -0,78 m, să apară un nivel format din pământ cenuşiu, bine tasat, spart de o groapă menajeră. La adâncimea de 0,98 m, a fost identificat un capăt de zid cu orientarea E - V, pentru ca la -0,77 m să apară o podea formată din mortar. Mai jos, la -2,10 m, a apărut o podea din lut galben, în care au fost identificate trei gropi de par, pentru ca la -2,44 m să apară un nivel de distrugere, în care au fost descoperite numeroase urme de incendiere. Alături de S 15, în S 8'- S E, la -1,10 m, au fost descoperite mai multe fragmente din fier, aparţinând (probabil) unor unelte agricole. Pentru a determina orientarea dalajului din S 15, a fost deschisă o nouă secţiune, S 18, cu dimensiunile 4,75 x 2,35 m şi orientare N - S, la V de S 15. Nu au mai fost identificate elemente ale dalajului din S 15. În schimb, la -0,58 m, a fost descoperit un zid orientat N - S, care traversează secţiunea. De asemenea, la -0,71 m, a fost descoperit un nivel de călcare format din pământ de culoare cenuşie, bine tasat şi spart pe alocuri. La S de S 15 a fost deschisă C 32, cu dimensiunile 2 x 2 m. Aici, la -0,14 m, a fost descoperit un prag de piatră, orientat aproximativ E - V, pentru ca la -0,26 m să fie identificată continuarea dalajului din S 15, spart de o groapă în colţul de SE (sub martorul dintre C 32 şi S 15). La -0,63 m, a fost descoperit un nivel de călcare, format din pământ de culoare cenuşie. În S 16, sub nivelul de dărâmătură, la -0,49 m, în jumătatea de S a secţiunii, a fost identificată o podea formată din lut galben. La adâncimea de -1,57 m, a fost descoperit un vas întregibil, iar la -1,95 m a apărut o groapă de formă rectangulară, cu orientare aproximativ N - S. În cursul cercetării din S 17, la adâncimea de 0,80 m, a apărut un zid gros de 60 cm, orientat N - S, care traversează secţiunea. La -0,78 m, a fost identificat un nivel format din pământ de culoare cenuşie, bine tasat, iar la –1,32 m, în jumătatea de E a secţiunii, a apărut un nivel format din mortar. La N de S 17 a fost deschisă o casetă, C 33, cu dimensiunile 2,35 x 1,90 m şi orientare E - V. Aici, imediat sub stratul vegetal, la -0,03 m, a fost descoperită continuarea zidului identificat în martorul dintre C 31 şi C 24. La V de S 18 a fost deschisă secţiunea S19, cu dimensiunile 4,75 x 2,35 m şi orientare N - S. Aici, la adâncimea de 0,10 m, imediat sub stratul vegetal, a apărut un zid orientat NNV – SSV, pentru ca la –0,36 m să fie descoperit un alt zid, perpendicular pe cel menţionat mai sus. În aceeaşi secţiune, la -0,42 m, au fost descoperite un fragment de opaiţ şi un fragment ceramic provenind de la o ştampilă. În S 20 (dimensiuni 4,75 x 2,35 m, orientare N - S, la V de S 19), s-a ajuns până la adâncimea maximă de –0,75 m, în nivel de dărâmătură. La V de S 20 s-a deschis secţiunea S 22, cu dimensiunile 4,75 x 2,35 m şi orientare N - S. Adâncimea maximă la care s-a ajuns în această secţiune este de -0,56 m, în nivel de dărâmătură. La V de S 22, au mai fost deschise două noi secţiuni, S 23 şi S 24, ambele cu orientarea N - S şi dimensiuni de 4,75 x 2,35 m. S-a ajuns până la adâncimea maximă de 0,46 m (S 23) şi 0,54 m (S 24), în nivel de dărâmătură. La S de absida basilicii D a fost deschisă o nouă secţiune, S 21, cu orientarea E - V şi dimensiunile de 11,50 x 2 m. Aici, la -0,43 m, în jumătatea de E a secţiunii, a fost descoperită o podea din lut galben, iar în jumătatea de V, la -0,50 m, o nouă podea din lut galben. În cursul efectuării sondajelor din jurul criptei, a fost identificat un zid care înconjoară cripta, având o grosime de 66 cm. De asemenea, în sondajul efectuat la E de C 30 şi V de criptă, a fost descoperit un fragment de tencuială/frescă (passim). În sondajul aflat la S de absida basilicii, la V de criptă, la o adâncime de 0,62 m, a fost identificat un nivel de mortar, care se regăseşte şi în sondajul efectuat la S de criptă. De asemenea, în cursul cercetării din sondajul E absidă S, la –0,72 m, a fost descoperit un cuptor. Cercetarea din C 37 (dimensiuni 4 x 2 m, orientare E - V), a relevat existenţa unei podele din lut galben, la o adâncime de -0,36 m, pentru ca la – 0,83 m, să fie descoperit un nivel de mortar. Pe lângă săpăturile arheologice efectuate mai sus, se mai poate menţiona re-marcarea bornelor de pe întreg cuprinsul cetăţii, ca şi măsurătorile întreprinse în basilica D, în vederea întocmirii unui plan de situaţie la scară. În plus, au fost efectuate mai multe periegheze: în pădurea dinspre satul Şipote şi pe dealurile aflate la NE de Şipote, în zona "Fabricii de diatomită", pe Valea Urluii şi în zona cişmelelor turceşti. Cu această ocazie, trebuie tras un semnal de alarmă privind demontarea apeductului aflat în zona cişmelelor turceşti din Adamclisi de către rromii care se ocupă cu fabricarea chirpicului. În aceeaşi zonă, a mai fost descoperit un cuptor (probabil pentru var, databil în epocă romană), care a fost înregistrat şi fotografiat. O ultimă periegheză a fost efectuată în zona cimitirului creştin al comunei Adamclisi. Pe lângă acestea, a fost făcută curăţenie în sectorul D, cartier IBC-MS, în vederea punerii în valoare a conservării primare realizate în 2002. Cercetarea s-a axat în principal în zona de la S de basilica D, unde apare tot mai pregnantă ideea unui cartier de locuinţe şi ateliere (vezi în special S 8'-S E). Rămâne încă neelucidată problema dispunerii acestor locuinţe şi ateliere, fapt ce va fi realizat în cursul unor campanii ulterioare. Din acest punct de vedere, cercetarea din secţiunile deschise în zona de S a basilicii (în special S 17, S 18, S 19, S 20, S 22, S 23 şi S 24) poate elucida o serie de probleme legate de locuirea intramurană din aria adiacentă basilicii D în perioada romano-bizantină şi (eventual) oferi informaţii interesante asupra tipului de locuire într-o aşezare provincială din perioada antichităţii târzii. În zona basilicii D, măsurătorile executate de arh. Monica Mărgineanu-Cârstoiu şi membri ai colectivului (Mihai Severus Ionescu, Cristian Olariu, studenţi FIB) au întregit imaginea asupra evoluţiei şi fazelor constructive din basilică. În plus, în sectorul B, s-a continuat colaborarea cu echipa de voluntari conduşi de dr. Linda Ellis, de la University of San Francisco. Sector C II În cadrul campaniei arheologice din anul 2003 din sectorul C II al cetăţii Tropaeum Traiani au fost continuate cercetările după o întrerupere de mai lungă durată. Astfel, în perioada 8 septembrie – 27 septembrie s-au efectuat săpături în cadrul a două secţiuni – C II S 1 şi C II S 2 – cu dimensiunile de 15 x 3 m şi martor de 1 m, la S de "basilica forensis". În cele două secţiuni practicate, în afara unui material litic şi ceramic provenit din dărâmăturile ce caracterizează ultimul (penultimul) strat arheologic al Cetăţii, au apărut părţi din vestigiile unei clădiri impozante, orientată E - V. Din ceea ce s-a săpat până acum avem un fragment al laturii mari, de 9,40 m şi o parte a laturii mici de peste 7 m. Zidurile, alcătuite din piatră de calcar de dimensiuni variate, sunt legate cu mortar, în consistenţa căruia intră şi ceramică pisată, având grosimea de peste 0,80 m. Pe latura mare, în interior, apar două elemente constructive din aceeaşi piatră şi cu acelaşi mortar (1,15 x 0,80 m). Lipit de zidul laturii mari şi "însoţindu-l" pe o porţiune de 7,50 m, exista un alt zid, având caracteristicile primului, consecutivitatea lor în timp urmând a fi stabilită prin cercetările viitoare. O primă evaluare a situaţiei din teren ne-ar stabili că acea construcţie (prăbuşită fără a se identifica urme de arsură) ar fi contemporană, măcar în parte, cu "basilica forensis". De asemenea a fost colectat un bogat material ceramic încadrat în perioada secolelor IV – VI p. Chr., sticlă (fragmente disparate, de mici dimensiuni), obiecte din metal (cuie, piroane, belciuge) şi o monedă datată în deceniul al doilea al sec. al IV-lea p. Chr. [Gheorghe Papuc, Liviu Lungu] Sector C I În cadrul campaniei arheologice din anul 2003 din sectorul C al cetăţii Tropaeum Traiani au fost continuate cercetările pe via forensis după o întrerupere de doi ani. Cu această ocazie s-au obţinut noi informaţii privind imaginea de ansamblu a complexelor de locuire târzie şi a sistemului stradal. Astfel, au fost trasate trei secţiuni (C S 5, C S 6, C S 7) cu dimensiunile de 10 x 3 m, la circa 1 m S de ultima secţiune cercetată în 2001. În primele două secţiuni a fost surprinsă latura de S a unui edificiu târziu, sub forma unui zid de piatră legat cu pământ şi cu o grosime de 1,40 – 1,60 m. Acesta, compus din blocuri mari şi mici de piatră şi fragmente mici de ţiglă, străbate cele două secţiuni de la N la S, în parelel cu via forensis. Strada apare la o adâncime de 0,65 – 0,81 m şi se prezintă pe ultimul nivel de călcare ca o platformă de pământ galben compact, având în componenţă mici fragmente de cărămizi, de ceramică şi mici bucăţi de piatră. Pe acest "pavaj" au fost descoperite numeroase fragmente ceramice, oase, bucăţi de chirpic şi fragmente de sticlă. De asemenea, pe stradă, în C S 6 a fost descoperită o monedă (la –0,65 m) aflată într-o stare de consevare foarte precară, ce se poate data cu precauţie în a doua jumătate a secolului V p. Chr., probabil în cadrul dinastiei Leoniene (Leo I/Zenon – prima domnie). Acest ultim nivel al străzii a fost identificat pe o lăţime variabilă (în C S 5 şi C S 6) cuprinsă între 2,20 – 2,30 m. Revenind la edificiu, în interiorul său ca şi deasupra străzii, am degajat un strat amplu de dărâmătură format din numeroase bucăţi de piatră, fragmente de ţiglă, cărămizi, resturi de olane şi bucăti de chirpic ars şi nears. În acest strat a apărut un bogat material ceramic (sec. V-VI p. Chr.), cuie de fier, un vârf de săgeată, etc. Pornind de la podeaua edificiului (-0,94 –1 m), pe aproximativ 0,45 m au fost identificate o arsură, o cantitate mare de cenuşă, resturi de sticlă topită şi lipită pe chirpic ars, provenind de la un incendiu puternic, pe care, doar în mod ipotetic am putea să-l identificăm cu momentul 586 p. Chr., când are loc invazia avarilor şi cetatea este transformată pe alocuri în ruine. Tot pe latura sudică a edificiului, menţionăm posibilitatea existenţei unui portic, gradul de demantelare a zidului neoferindu-ne alte date mai concrete. Semnalăm descoperirea, din punct de vedere ceramic, pe lângă numeroase fragmente de amfore cu striuri şi coaste, a trei fragmente ceramice tip Dridu, toate în apropierea zidului edificiului (la aproximativ –0,30 –0,40 m), ceea ce ar putea să ofere în plus un indiciu privind demantelarea sa. În acelaşi edificiu au mai fost descoperite o încuietoare cu belciug de uşă şi un alt fragment metalic de la o asemenea instalaţie. În C S 6, încercând să surprindem baza arsurii din interiorul edificiului, am dat peste un nou zid orientat N - S, extrem de distrus, ras aproape, compus din bucăţi mari şi mici de piatră. El este în mod cert dintr-o epocă anterioară construcţiei edificiului şi a fost demantelat probabil cu această ocazie. În ultima secţiune (C S 7), edificiul pare că se închide pe latura de S spre V şi îi sunt adosate alte două ziduri, formate din bucăţi mici de piatră legate cu pământ. Primul, cu o grosime de 0,95 – 1 m, închide o încăpere mică a cărei utilitate ne scapă în acest stadiu al cercetării. Cel de-al doilea, uşor în semicerc, cu o grosime de 0,50 – 0,75 m, pătrunde direct în locul în care ar trebui să continue strada. După părerea noastră, cele două ziduri aparţin unei perioade post-edificiu, poate post 586, când noile construcţii de pe ruine nu au mai respectat fostul traseu al străzii, aceasta din urmă puţin probabil rămasă ca funcţionalitate la acel moment în locul respectiv. Şi în această ultimă secţiune a fost degajat un strat bogat de dărâmătură, fiind descoperite şi fragmente ceramice (sec. V-VI p. Chr.) de sticlă, bucăţi de chirpic ars, o aplică (sec. V-VI p. Chr.) etc. Sperăm ca viitoarele cercetări să ne ofere mult mai multe date care, probabil, vor face ca unele din supoziţiile noastre să aibă un suport arheologic mult mai solid.[Gheorghe Papuc, Gabriel Talmaţchi] Sector Anexa fortificată Sub conducerea responsabilului de şantier, prof. dr. Alexandru Barnea, colectivul de cercetare al sectorului "Anexa fortificată", format din Robert Constantin şi prof. Mihai Ionescu, au continuat cercetarea având ca obiectiv completarea datelor planimetrice şi stratigrafice cu privire la anexa fortificată a cetăţii Tropaeum Traiani. S-a beneficiat de o finanţare din partea MA Mangalia. A fost trasată o secţiune 12 x 2 m, în prelungirea secţiunii S 2/2002, spre V, pentru a completa datele deja existente despre turnul sus amintit. Situaţia stratigrafică este următoarea: 0 -0,20 m, strat vegetal -0,20 -0,80 m, strat de pământ galben de colmatare, fără resturi arheologice -0,80 -2 m, nivel de demantelare compus din pământ brun-cenuşos cu fragmente litice, ceramice şi oase de animale. Alături de fragmente ceramice databile în epoca romano-bizantină, antrenate de distrugerile succesive, au fost recuperate şi fragmente ceramice de oale borcan databile în epoca medieval-timpurie, sec. X-XI p. Chr. -2 -3,25 m, strat de dărâmătură format din calcar sfărâmat, mortar (var, nisip, cărămidă pisată şi cărbune) şi fragmente ceramice de epocă romano-bizantină. -3,25 -3,80 m, strat de pământ galben cu pigmenţi de mortar şi cărbune. Cercetarea s-a concentrat în carourile 4-6 pentru a surprinde latura de V a turnului T1. S-a observat, ca şi în campaniile anterioare, faptul că fortificaţia a fost demantelată succesiv, paramentul exterior al turnului fiind suprins aproape de fundaţia acestuia, la -3,25 m. Emplectonul este lucrat în opus caementicium fiind format din blocuri de calcar nefasonate în amestec cu mortar (nisip, var, cărămidă sfărâmată şi rar pigment de cărbune). Faptul că eventualul parament interior nu a fost identificat, îndreptăţeşte ipoteza conform căreia turnul a funcţionat ca bastion măcar în ultima lui fază de existenţă. Situaţii similare au fost întânite în campaniile anterioare şi la turnurile T2, T3 şi T4, care au fost transformate în bastioane prin turnarea unei şape de mortar în interiorul acestora. T1 a fost construit la intersecţia curtinelor de S şi de E ale fortificaţiei anexă (unghiul fiind de 92,825 grade sexazecimale). Este vorba de un turn-bastion probabil în formă de potcoavă, orientarea lui faţă de curtina de S fiind de 118,714 grade sexazecimale. Prin această cercetare au fost îmbogăţite şi datele planimetrice cu privire la fortificaţia anexă, executându-se un suport planimetric la scara de 1:250. Sector Platou Est Campania de cercetări, desfăşurată în perioada 27 iunie-17 iulie 2003 în sectorul Platou Est, a avut următoarele obiective: - realizarea unui model digital al terenului în acest sector şi construirea unei baze de date corelată cu informaţia geo-spaţială, într-un sistem GIS. Aceasta va permite înregistrarea unitară a tuturor rezultatelor cercetărilor viitoare, includerea informaţiilor colectate în campaniile mai vechi, precum şi obţinerea planurilor topografice şi de situaţie necesare; - epuizarea suprafeţelor rămase neterminate din campaniile trecute: M (martorul dintre S 5 si S 6) carourile 1 şi 2, S 6 carourile 1 şi 2; precum şi reverificarea profilelor din S 4 pentru corelarea informaţiilor; deschiderea unor noi secţiuni: S 7 (12 x 2 m), S 8 (4 x 4 m), S 9 (10 x 2 m). Platoul Est este localizat la 460 m E de oraşul romano - bizantin Tropaeum Traiani (Poarta de Est), având următoarele coordonate geografice: - lat. 44° N 05' 27.33'' - long. 27° E 57' 04.08'' - alt. 102 - 120 m Începând cu campania din anul 2002, în evoluţia cercetărilor în acest sector s-a înregistrat o situaţie nouă, şi anume prezenţa pe acest platou a unui consistent nivel din epoca târzie a bronzului, aparţinând aspectului cultural Coslogeni. Succesiunea cronologică a nivelurilor arheologice pe Platou Est devine astfel următoarea: - epoca târzie a bronzului; - sec. IV – III a. Chr.; - sec. II - III p. Chr.; - sec. IV – VI p. Chr. (atestate doar prin material ceramic fragmentar în stratul vegetal şi la suprafaţă). Situaţia arheologică înregistrată în 2003 se prezintă în felul următor: - începând de la adâncimi ce variază între 0,50 m şi 0,70 m, a fost dezvelită pe o suprafaţă de mari dimensiuni - 11 x 21 m (N - S – E - V) - fără a i se identifica însă limitele, o podină din lut bătătorit. Aceasta are aspect lamelar - casant în secţiune, grosime maximă de 0,15 m şi consistenţa dură. Într-o singură ocazie a fost identificată o gaură de par cu diametrul 0,17 m şi o adâncime de 0,2 m de la nivelul podinei. În S 8 (caroul A2), în anumite zone, S 9 (caroul C3) şi M (caroul C2), apar zone mai dense de depuneri pe nivelul podinei cu pietricele şi chirpici. În general, materialul aflat pe nivelul ei este sărac. Se pot însă menţiona o fibulă Latene D2 şi fragmente de amforă romană. În privinţa datării certe a acestei structuri ori a utilităţii sale, ne păstrăm încă rezerve, sperând că în campaniile viitoare, odată cu dezvelirea sa completă, să ne confruntăm cu o situaţie ceva mai clară. - campania a demonstrat că situaţia întâlnită prima dată anul trecut, aceea a unui complex atribuibil culturii Coslogeni (cpl. 24: depunere votivă de vase mari întregi, cu resturi de animale (cf. raport arheozoologic întocmit de Mala Stăvrescu – IAB, sub îndrumarea lui Adrian Bălăşescu - MNIR), nu este singulară. Sub nivelul podinei, începând de la adâncimile de 1,2 m, 1,65 m şi respectiv 0,60 m, au fost identificate alte trei complexe Coslogeni: cpl. 26, cpl. 32, cpl. 29 . Acestea sunt gropi clopot cu diametrul inferior în jur de 2 m, cu depuneri de fragmente ceramice şi oase de animale, chirpici, cărbune, zgură, scoici, pietre, iar într-un caz , cpl. 26, a fost descoperit şi un tub din foaie îndoită de bronz, cu lungimea de 3,4 cm şi diametrul de 0,9 cm. Scopul iniţial al acestor gropi este încă neclar. Campaniile ulterioare vor lămuri dacă sunt asociate cu alte complexe. Fragmentele de ceramică provin de la vase mari, de factură grosolană, netezite pe partea exterioară, de culoare cărămiziu-cenuşie cu pete negre; ca decor se poate menţiona banda în relief de sub buza îngroşată. Adâncimea până la care au fost surprinse aceste complexe este de 2,83 m, 2,50 m şi respectiv 2 m. Nici unul dintre cele trei complexe mai sus descrise nu este la fel de bogat ca cel descoperit anul trecut (cpl. 24), dar relaţia spaţială, cea stratigrafică şi materialul conţinut confirmă originea culturală comună. - în S 7 (caroul C2), la adâncimea de 0,70 m, imediat sub nivelul podinei din lut a fost identificată o groapă (1,5 m diametrul E - V) în care au fost depuse 5 cranii de cal, dispuse radial, patru dintre acestea având boturile orientate în interior, iar celălalt spre exterior. Aceste cranii, deşi au fost găsite întregi, se aflau într-o stare proastă de conservare, fiind afectate de greutatea pământului. În umplutura gropii au fost identificate câteva mici fragmente ceramice, dificil de datat, lucrate la mână, din pastă grosieră, unul dintre ele având ca decor un brâu alveolat. Craniile au fost depuse pe nivelul inferior al gropii, la adâncimea de -0,90 m. - în S 8 aglomerarea de complexe este evidentă. Un caz particular îl constituie relaţia dintre cpl. 27 şi cpl. 28. Primul este o groapă rotundă cu diametrul de 1,60 m, având umplutura bogată în cenuşă, cărbune şi ceramică de factură elenistică cu firnis negru, databilă în sec. IV-III a. Chr.; această groapă, surprinsă în grund la adâncimea de 0,60 m şi care continuă până la nivelul de -1,2 m, intersectează cpl. 28 la -0,75 m. Complexul 28 este o groapă de mai mari dimensiuni: 2,60 x 2 m (SE - NV, direcţie în care şi intră în profil), cu adâncimea maximă la -1,60 m, probabil un bordei ai cărui pereţi prăbuşiţi, de lut, au putut fi identificaţi în grund. În umplutură au fost identificate şi fragmente de chirpici şi ceramică getică lucrată cu mâna. În concluzie, considerăm că rezultatele obţinute în campania 2003 confirmă o serie de ipoteze formulate în rapoartele anterioare. Sector Necropolă Valea Mare Identificarea necropolei a avut loc în timpul unei ample campanii desfăşurate în vara anului 2002, pentru cartografierea şi cercetarea de suprafaţă, cu mijloace interdisciplinare, în teritoriul antic al oraşului romano-bizantin Tropaeum Traiani. Necropola este amplasată la cca. 900 m SV de centrul cetăţii Tropaeum Traiani. Coordonatele geografice înregistrate pentru acest obiectiv sunt: - lat. 44° N 05’ 26.03’’; - long. 27° E 55’ 39.75’’; - alt. absolută: 54 m Studiul necropolei cu mijloace arheologice a fost impus de distrugerea unei părţi din aceasta, în urma lucrărilor de excavaţie mecanizate executate la sfârşitul anilor ’80, lucrări necesare pentru extinderea Fabricii de prelucrare a diatomitei Urluia. Această intervenţie a distrus o mare parte din dealul pe care este amplasată necropola pe o suprafaţă de aproximativ 3000 m2, 6 morminte putând fi observate, parţial secţionate, în profilul râpei excavate. În anul 2002 au fost deschise două secţiuni S 0a (3,80 x 3 m) şi S 0b (0,70 x 0,70 m) pentru cercetarea mormintelor M1 şi respectiv M2, care dealtfel păreau a fi şi cel mai expuse prăbuşirii malului în urma eroziunii. Cercetările arheologice au continuat în 2003 în secţiunile S 1 (10 x 3,80 m) şi S 2 (6 x 4 m) de-a lungul râpei excavate, precum şi în S 3 (7,30 x 2 m). În urma acestor cercetări au fost înregistrate şi cercetate 10 morminte a căror descriere preliminară o redăm în cele ce urmează: M1 – mormânt de incineraţie cu ardere pe loc (bustum), cercetat în 2002. Mormântul s-a prăbuşit în râpă pe aproximativ trei sferturi din lungimea sa. La adâncimea de 0,40 m a fost observat în grund peretele ars al mormântului, forma peretelui fiind uşor rotunjită în colţuri. Lăţimea deschiderii mormântului la nivelul peretelui malului este de 1,90 m, iar în interior aproximativ 1,50 m. În interiorul peretelui estic al mormântului au putut fi observate urmele uneltei antice (pala) folosite la săparea mormântului. În interiorul mormântului, în cenuşa prelevată s-au găsit următoarele fragmente osteologice (cf. identificării antropologice realizate de către Nicolae Miriţoiu şi Andrei Soficaru, IA Bucureşti): - fragment de craniu uman, ce aparţinea osului frontal (din partea dreaptă); Dimensiuni = 1,5 x 1,5 cm; din acesta s-a păstrat şi o porţiune din sutura coronală. Sex incert, vârsta adult. Se observă că fragmentul era ars, având o culoare gri – albăstruie; - fragment de os ars, dimensiuni 2 x 3 cm, posibil uman; - alte 5 fragmente osteologice, de mici dimensiuni, arse. M2 – mormânt de incineraţie, cercetat în 2002. Acest mormânt a fost aproape în întregime distrus în urma lucrărilor de excavare sau prin prăbuşire. La momentul cercetării s-a surprins doar un nivel de arsură şi cenuşă, pe o mică suprafaţă (0,30 x 0,15 m), la adâncimea de 0,60 m. Din această cenuşă s-a putut colecta un fragment osteologic ars (2 x 3 cm) precum şi fragmente ceramice care provin de la două vase globulare de mici dimensiuni. M3 – mormânt de incineraţie cu ardere pe loc, cercetat în 2003. Pereţii arşi ai acestui mormânt au fost observaţi de la adâncimea de 0,75 m în grund dar colţul nordic continuă, în profil, până la adâncimea de 0,50 m. Limita inferioară a mormântului se află la adâncimea de 0,92 m. Mormântul este suprapus de către M4, iar intersecţia între aceste două morminte se află la adâncimea de 0,85 m. M4 – mormânt de incineraţie cu ardere pe loc, cercetat în 2003. Pereţii arşi ai acestui mormânt au fost observaţi de la adâncimea de 0,75 m în grund dar colţul nordic continuă, în profil, până la adâncimea de 0,65 m. Limita inferioară a mormântului se află la adâncimea de 0,15 m. Mormântul suprapune M3 iar intersecţia între aceste două morminte se află la adâncimea de 0,85 m. M5 – mormânt de inhumaţie, cercetat în 2003. Mormântul a fost parţial prăbuşit în râpă, defunctul fiind păstrat doar în partea inferioară din dreptul femurului piciorului drept şi al tibiei piciorul stâng. Orientarea capului este către SV. M6 – mormânt de inhumaţie, cercetat în 2003. Este vorba probabil de mormântul unui copil, la adâncimea de -1,39 m de la stratul vegetal, din care s-au păstrat doar câteva fragmente osteologice de foarte mici dimensiuni, extrem de friabile. În mormânt a fost găsită o ţiglă uşor curbată (raza curburii = 14 cm), cu grosimea de 3 cm şi cu dimensiunile de 35 x 27 cm, un cui de fier, un ulcior si un vas globular de mici dimensiuni. M7 – mormânt de inhumaţie, cercetat în 2003. Mormântul a fost parţial prăbuşit în râpă, defunctul fiind păstrat doar în partea superioară din dreptul bazinului. Corpul defunctului a fost întins pe spate cu capul orientat către NE. Inventarul acestui mormânt a fost constituit dintr-un opaiţ. M8 – mormânt de incineraţie cu ardere pe loc (bustum), cercetat în 2003. Mormântul a fost observat la adâncimea medie de -0,70 m iar nivelul inferior al mormântului se află la 1,25 m faţă de nivelul vegetal şi are o formă albiată; dimensiunile superioare sunt 2,20 x 1,10 m iar cele inferioare 1,60 x 0,75 m. Marginea de N a mormântului este absidată (raza absidei este de 0,44 m). Pereţii arşi ai mormântului au lăţimea medie de 4,5 cm. Din interior a fost colectată cenuşa, fragmente de lemn ars şi fragmente osteologice arse de mici dimensiuni. M9 – mormânt de incineraţie, identificat în 2003 la adâncimea de 0,77 m, este necercetat încă, a fost conservat şi va constitui unul din obiectivele campaniei viitoare; M10 – mormânt de inhumaţie în cistă, cercetat în 2003. Pereţii mormântului au fost realizaţi din pietre de calcar cochilifer cu nuanţă gălbuie sau roşiatică (dimensiuni medii ale acestor pietre: 20 x 25 cm). Mormântul a fost acoperit cu 4 dale mari din calcar cu nuanţă uşor roşiatică (dimensiuni aprox. 60 x 65 cm). Defunctul de sex feminin, aprox. 1,45 m înălţime şi constituţie gracilă, a fost depus la adâncimea de 1,75 m, acesta constituind dealtfel şi nivelul inferior al mormântului. Dimensiunile exterioare ale mormântului (cistei) sunt 2,05 x 1 m. Controlul stratigrafic nu a permis precizarea gropii mormântului. Inventarul mormântului este compus dintr-un ulcior şi un vas globular mic plasate la picioarele defunctului. Sub cotul stâng al defunctul a fost găsită o monedă din bronz cu diametru de 1,9 cm, aflată într-o stare avansată de deteriorare, pentru moment aceasta fiind ilizibilă. În umplutură au fost găsite 6 cuie de fier, de mari dimensiuni (aprox. 10 cm). Corpul a fost întins pe spate cu capul orientat către NE. Având în vedere observaţiile preliminare asupra ritului de înmormântare (6 morminte de incineraţie şi 4 de inhumaţie) precum şi a inventarului, putem aprecia că necropola a funcţionat în secolele II – III p. Chr. Evident, continuarea viitoare a cercetărilor în această necropolă ar putea lărgi această încadrare cronologică. Prezenţa acestei necropole în vecinătatea oraşului antic Tropaeum Traiani nu constituie o surpriză, ci vine să completeze informaţiile despre fenomenul funerar din această regiune. Reamintim aici şi necropola, care a funcţionat în secolele II – VI p. Chr. (29 morminte de incineraţie şi 43 de inhumaţie dintre care 35 creştine) cercetată de asemenea în condiţii dificile, de salvare, în 1986 şi care a funcţionat în secolele II – VI p. Chr. (29 morminte de incineraţie şi 43 de inhumaţie dintre care 35 creştine) cercetată de asemenea în condiţii dificile, de salvare, în 1986 şi care este amplasată pe pantele de la N, NE şi E de cetate1.