Cercetarea arheologică a ansamblului arhitectonic din localitatea Cenade, jud. Alba a început în anul 2000, fiind efectuate până în prezent patru secţiuni (S 1 – S 4) şi opt casete (C 1-8) prin care s-a încercat obţinerea unor informaţii cu privire la planimetria bisericii şi etapele de construcţie a zidului de incintă. Rezultatele cercetărilor din anii 2000-2001 au fost publicate1 şi în baza lor s-a putut emit...e ipoteza existenţei anterior actualei bisericii a unei alte construcţii cu plan diferit de cel cunoscut. Ca urmare a solicitării unei expertize arheologice care să fie strict cantonată asupra interiorului monumentului, în perioada 30 iunie – 5 iulie 2003 a fost efectuată o campanie de cercetare arheologică în interiorul bisericii, fiind trasate două secţiuni (S 3 şi S 4), de aşa manieră încât să poată fi racordate la un plan mai amplu de cercetare a bisericii, care să cuprindă o secţiune magistrală pe axul bisericii şi o serie de secţiuni şi casete complementare acesteia, atât în interiorul monumentului cât şi în exteriorul lui. Biserica fortificată2 Prima reprezentare grafică ce ni s-a păstrat redă biserica fortificată dinspre SE şi datează de la mijlocul secolului al XIX-lea, cu certitudine înainte de 1860, fiind realizată de M. Schlichting, un topometrist cadastral şi silvicultor, care a întocmit mai multe desene ale unor biserici fortificate din Transilvania. În acest fel s-a putut constata prin compararea desenelor unor monumente ce nu au suferit modificări de la data realizării reprezentărilor grafice până în prezent, cu monumentele respective, o acurateţe deosebită a autorului în reprezentarea diferitelor elemente arhitectonice. La Cenade, conform desenului lui, situaţia de la sfârşitul secolului al XIX-lea ni se prezintă diferit faţă de situaţia actuală şi ne oferă numeroase detalii arhitectonice astăzi dispărute. Astfel turnul de poartă este încă prezent şi are acoperiş piramidal, iar doi contraforţi masivi flanchează intrarea şi sprijină şanţul de hersă. Şi turnul mai mic de pe tronsonul de sud al incintei este încă funcţional şi acoperit cu acoperiş în două ape. Turnul clopotniţă de pe latura de V a bisericii este bine vizibil şi a fost prevăzut cu acoperiş ţuguiat. O altă reprezentare foarte prost păstrată a fost realizată de O. Krabs în 1860 şi prezintă imaginea dinspre sud a ansamblului bisericii fortificate. În această imagine se vede bine turnul de poartă, dar turnul clopotniţă este deja prăbuşit, fiind vizibil doar ca ruină ce depăşeşte însă nivelul acoperişului. Monumentul ecleziastic de la Cenade poartă mai multe inscripţii cu datări exacte ale unor elemente constructive. Uşa portalului de pe latura de S a navei poartă o splendidă inscripţie în fractură minusculă gotică: "Hilf Gott und Maria aus Not" şi "Soli Deo gratia" 1522. După unele afirmaţii, în secolul trecut mai exista în biserică un clopot "cu inscripţie latinească" şi datat 1693, rechiziţionat în primul război mondial. Astăzi doar pe clopotul mare se mai păstrează o inscripţie din două litere A şi O, imposibil de datat. Cutia milei din lemn şi cu picior spiralat frumos sculptată şi pictată cu motive florale poartă anul 1792. Pe galeria de S, se vede un panou pictat ce menţionează ctitorirea respectivei galerii la data de 9 august 1794. Pe o grindă a şarpantei acoperişului apare anul 1862, iar pe galeria de orgă apare inscripţia "Verehret Mich Reichart 1863". Pe unul dintre panourile galeriei de nord, se poate vedea o inscripţie ce menţionează numele preotului Mich.(ael) Dengel şi al curatorului Peter Dörling, în anul 1904. Pe aceeaşi galerie în partea de E apare menţionat organistul Simon Aber şi fiul acestuia Johann, care fiind rezidenţi în Aliance/Ohio -S.U.A., contribuie financiar la refacerea galeriei în 1907, probabil după reconstrucţia părţii de E a bisericii în 1906. Orga actuală a fost montată de Otto Rieger în anul 1917, înlocuind una mai veche, actualmente dispărută. Turnul de poartă a fost demolat după afirmaţiile unor localnici, martori ai evenimentului, în anul 1923. Din configuraţia actuală a monumentului se poate deduce că partea cea mai veche a bisericii o reprezintă jumătatea de V a navei, unde se mai păstrează ancadramentul de factură gotică al portalului de S şi un ancadrament de fereastră caracteristic goticului târziu transilvănean, plasat tot pe latura de S, sub rândul actual de geamuri. Acest element, ca şi existenţa în zona amenajării de clopotniţă a unor fragmente de ancadrament cu profilatură gotică demontate cândva din construcţia ecleziastică, duc la concluzia unei ample refaceri a monumentului gotic (este vorba de refacerea corului gotic). Pe partea de V a monumentului se văd zidurile de pornire a turnului clopotniţă, ale cărui contururi în plan au fost surprinse printr-o secţiune (S 2) în cadrul cercetării sistematice din octombrie 2001. Descrierea secţiunilor S 3 – a fost deschisă în faţa actualului arc de triumf, ce separă corul de nava bisericii, raportată la axul intrării a doua de pe latura de S a navei; limita nordică a acestei secţiuni a fost dată de talpa de lemn ce susţine stâlpii galeriei de N. Amplasarea secţiunii a ţinut cont de amplasarea amvonului la îmbinarea corului cu nava, pe latura de S, amvon realizat din beton şi deci de dată mai recentă, amplasare, care a obturat accesul dinspre interior la îmbinarea dintre zidul navei şi cel al corului (dimensiuni: 7,30/7 x 1,5 m). Stratigrafia secţiunii: partea superioară a profilului (peretelui – care a fost luat ca referinţă peretele de E al secţiunii) este alcătuită de podeau de scândură, sub care se află un strat de nisip, inegal ca şi grosime pe toată lungimea profilului. Partea nordică a secţiunii este diferită de cea sudică, deoarece la cca. –0,30 m (faţă de nivelul de călcare în biserică) se află deja un strat de lut (strat steril din punct de vedere al conţinutului de material arheologic). În partea de S a secţiunii (carourile 1-2) stratigrafia este deranjată de o criptă din cărămidă, ce are o deschidere de cca. 2 m, dar care a fost spartă cândva la sfârşitul secolului al XIX-lea sau începutul secolului al XX-lea, pe baza materialului descoperit în umplutura acesteia, precum şi de un nivel de înmormântare, din care a fost cercetat un mormânt (M 40). În caroul 1 (de la m. 0 la m. 1,50) se află un zid din piatră de râu şi spărturi de piatră de carieră cu grosimea de 0,90 m, pe care a fost adosat perpendicular un alt zid din piatră de carieră (mai ales calcar). De o parte şi de alta a zidului din piatră de râu sub un strat de nivelare din pământ amestecat cu resturi de materiale de construcţie se află un strat subţire de mortar ce pare să marcheze momentul de dezafectare a zidului. Acest nivel de demolare a fost spart când a fost spartă şi bolta criptei. Fundaţia zidului din piatră de râu se află la cca. –1,05 m faţă de nivelul de călcare, iar din stratul de pământ ce se află sub fundaţie, ce suprapune gresia naturală au fost scoase fragmente ceramice aparţinând Hallstattului A-B şi un fragment de buză de vas încadrabil în sec. XII-XIII. Ultimul strat este constituit din gresie nisipoasă ce apare încă de la –0,30 m, dar a fost deranjată de şanţurile de fundaţie a zidurilor şi de înmormântări. S 4 – a fost deschisă în faţa uşii cu ancadrament gotic de pe latura de S a bisericii, urmărindu-se clarificarea traiectului zidului din piatră de râu din S 3. Amplasarea secţiunii a ţinut cont de existenţa sub galeria de S a unor strane (bănci) prinse în podea, rezultând amplasarea ei pe deschiderea uşii. - dimensiuni: 2,5 x 1,5 m; - stratigrafia secţiunii: a putut fi cercetată doar în partea de N, unde s-a constat puternica bulversare a straturilor datorită înmormântărilor, nivelul de înmormântare începând imediat de sub stratul de nisip peste care a fost pusă podeaua din lemn. În partea sudică pe toată lăţimea secţiunii a fost descoperit un zid din piatră de calcar, ce prezintă o îngroşare ce ar fi putut reprezenta baza unui contrafort interior. Adâncimea fundaţiei acestui zid este de cca. 0,80 m şi sub el se află un strat cu material ceramic aparţinând Hallstattului A-B. În S 3 au fost cercetate şi două morminte întregi (M40 şi M41) alte 2 păstrate fragmentar (M42/S 3 şi M43/S 4), morminte fără inventar, cu defuncţii aşezaţi pe spate într-un sicriu de lemn cu întărituri metalice la colţuri: M40 – se afla în caroul 2 al S 1, la adâncimea de –0,60 m, fiind orientat V - E; are mâinile depuse pe abdomen; este lipit cu partea stângă de zidul de sud al criptei; s-au păstrat doar cuiele şi urmele sicriului din lemn. S-a practicat o casetă (C8) pentru cercetarea s-a integrală. M41 – se afla în caroul 4 al S 1, la adâncimea de 0,76 m, fiind orientat V - E; are mâinile împreunate pe pelvis; din zona pelvisului intră sub profilul de E. M42 – se afla în caroul 1, între fundaţia actualului zid al navei şi fundaţia zidului din piatră de râu, la –0,42; se păstra doar braţul drept şi câteva falange, fiind distrus probabil cu ocazia lărgirii corului în anul 1906. M43 – se afla în caroul 2 al S4, la o adâncime de -0,55 m; a fost surprinsă partea inferioară a scheletului, din zona sternului intrând sub profilul de E. Nici unul dintre mormintele descoperite nu a avut inventar funerar, două dintre ele (M40, M41) fiind morminte în care defuncţii au fost depuşi în sicriu de lemn ce avea întărituri din fier la colţuri. Lipsa unor materiale capabile să ofere informaţii cu privire la cronologia mormintelor nu ne permite să facem o datare exactă a lor, dar din analiza raporturilor cu celelalte elemente constructive descoperite oferă unele indicii privind datarea. Prin cercetarea arheologică efectuată în interiorul bisericii s-au clarificat unele probleme legate de existenţa unui edificiu mai vechi decât cel aflat actualmente în picioare, dar s-au născut o serie de întrebări legate în special de planimetria exactă a acestui prim edificiu de cult din Cenade, precum şi de datarea exactă a lui. Se poate spune cu certitudine că în caroul 1 al S 3 (partea de S) a fost descoperit zidul de E al corului gotic, cor ce a fost demolat şi s-a construit un altul mai mare în anul 1906. În profilul C8 – făcută pentru cercetarea M40 – a fost dezvelit un alt zid construit tot din pietre de calcar, exact ca şi zidul din S 4. Raporturile cronologice între ele sunt următoarele: - zidul din S3 este sigur funcţional în perioada cuprinsă între începutul secolului al XV-lea şi anul 1906. Datarea relativă a lui este dată de nivelul de înmormântări deranjat de fundaţie, nivel de înmormântare datat cu moneda (qvartig) de la Sigismund de Luxemburg, descoperită în M2/2000. - zidul din S 4 face parte din planimetria unui aşezământ religios construit înainte de jumătatea secolului al XIII-lea şi este contemporan cu zidul descoperit în C4/2000. Datarea relativă a acestuia este dată de existenţa unor fragmente de pietre profilate ce trădează o factură romanică târzie. În raport cu zidul de perioadă gotică a corului se poate data şi Cripta A din cărămidă, descoperită în S 3, criptă ce a fost construită în perioada de funcţionare a corului gotic, fiind deci ridicată anterior anului 1906, dar nu înainte de începutul secolului al XV-lea. Mormintele aflate pe cele două laturi ale sale sunt ulterioare construirii Criptei A, putând data cel mai devreme din secolul al XVII-lea, dar o datare exactă este imposibilă datorită inexistenţei unui inventar funerar. În concluzie, succesiunea cronologică a elementelor descoperite se prezintă astfel: - zidul din S4, împreună cu zidul din C4/2000 şi C1/2000, face parte din structura unei biserici construită înainte de sfârşitul secolului al XIV-lea (?), care a fost demolată, fiind construită biserica actuală, dar nu pe vechile fundaţii. - zidurile din S 3 (aflate la capetele secţiunii), fac parte din structura corului gotic, demolat la începutul secolului al XX-lea. - cripta A este contemporană cu faza corului gotic. - mormintele 40-41 sunt ulterioare construirii Criptei A. - mormintele 42-43 fac parte din orizontul de înmormântări deranjat de fundaţiile bisericii gotice, fiind legate de existenţa unui monument romanic (?) anterior.