.
Feteşti | Comuna: Adâncata | Judeţ: Suceava | Punct: La Schit | Anul: 2003
Anul:
2003
Epoca:
Neolitic, eneolitic, tranziţie la bronz;Hallstatt;Latene;Epoca medievală (sec. XIII -XVIII);Epoca modernă (sec. XIX - XX)
Perioade:
Epoca modernă;
Eneolitic;
Epoca medievală mijlocie;
Hallstatt;
La Tène
Categorie:
Domestic;
Neatribuit
Tipuri de sit:
Locuire
Județ:
Suceava
Localitate:
Feteşti
Comuna:
Adâncata
Punct:
La Schit
Persoane implicate și instituții:
Nume Prenume Rol Instituție
Boghian Dumitru Universitatea "Ştefan cel Mare", Suceava
Ignătescu Sorin Universitatea "Ştefan cel Mare", Suceava
Mareş Ion Complexul Muzeal Bucovina - Suceava
Niculică Bogdan Petru Complexul Muzeal Bucovina - Suceava
Cod RAN:
Raport:

Staţiunea intrată în literatura de specialitate sub numele de Feteşti "La Schit" (com. Adâncata, jud. Suceava) este situată pe platoul structural din partea de NE a satului, pe dreapta pârâului Grigoreşti, afluent al Siretului, dar pe teritoriul satului Grigoreşti, com. Siminicea. Partea cea mai intens locuită a sitului se află în curtea bisericii "Sf. Nicolae", ctitorie a lui Scarlat Miclescu (prima jumătate a... secolului al XIX-lea), care funcţionează ca biserică a satului Feteşti, restul aşezării fiind acoperit de pădurea înconjurătoare şi de o livadă de nuci. Din anul 2000, de-a lungul celor patru campanii arheologice întreprinse, Feteşti "La Schit" a fost şantier arheologic – şcoală, unde şi-au desfăşurat practica de specialitate studenţii de la Facultatea de Istorie şi Geografie a UŞtcM Suceava. Campaniile anterioare au condus la identificarea unor nivele de locuire diverse: Cucuteni A3, aspectul local Hăbăşeşti, Cucuteni B1 şi B2, Horodiştea – Erbiceni II, Hallstatt (?), Latene timpuriu, medievale târzii, moderne şi contemporane. Din cei aproximativ 3500 m2 ai curţii bisericii, doar o mică parte a fost exploatată integral sau parţial (290 m2), rămânând încă disponibilă o suprafaţă destul de mare, dar trebuie ţinut seama de faptul că situl este distrus în continuare de cimitirul satului, ceea ce impune intensificarea săpăturilor. Importanţa acestei aşezări pentru înţelegerea eneoliticului din N Moldovei solicită cu atât mai mult salvarea vestigiilor arheologice pe care le conţine. În campania 2003 ne-am propus continuarea săpăturilor în casetele A-C 1-2 ale secţiunilor S IV – V şi carourile 2-4 a-b ale secţiunilor S I–II, neepuizate în campania anterioară, pentru a cerceta în special vestigiile locuinţei L1/2000. În plus, s-a decis trasarea şi exploatarea unei noi secţiuni (S VI), orientată V - E (20 x 2 m), perpendiculară pe S I. Prin intermediul noii secţiuni colectivul intenţiona să intersecteze primul şanţ de apărare al aşezării. În plus, profilul nordic al S VI continuă spre E profilurile nordice ale secţiunilor S I, S II, S IV, S V. Din traseul secţiunii s-au rezervat două porţiuni: una lată de 0,50 m şi lungă de 3,05 m, între m. 4,65-7,70 şi alta lată de 0,50 m şi lungă de 1,50 m, între m. 14,30- 15,80, ambele de-a lungul profilului sudic, datorită apropierii prea mari de un mormânt şi de trunchiul unui copac. De asemenea, cercetările acestui an şi-au propus exploatarea integrală a gropii 7/2000, intersectată de secţiunea S I/2000 dar neepuizată atunci. În acest scop s-au deschis două casete adiacente secţiunii S I: una spre E, lungă de 3 m şi lată de 1,5 m şi alta spre V, lungă de 3 m şi lată de 0,5 m, în dreptul metrilor 31,40- 34,40. Din punct de vedere stratigrafic, secţiunea S VI a confirmat observaţiile făcute în anii anteriori, chiar dacă săpătura nu a epuizat decât nivelurile postcucuteniene, cu precizarea că în zona şanţului de apărare se adaugă depozite de resturi menajere contemporane. Acelaşi lucru se poate susţine şi despre continuarea săpăturilor în casetele A–C 1–2 ale secţiunilor S IV–V şi în carourile 2-4 a-b ale S I–II. În ceea ce priveşte epoca modernă/contemporană, exploatarea secţiunii S VI nu a condus la descoperirea vreunui complex arheologic ci doar a unor materiale specifice, în special ceramice, între suprafaţă şi 0,20 m adâncime, în carourile 1-9 a-b dar mai ales în carourile 3-4 a, unde se remarcă şi o aglomerare de câteva cărămizi sparte chiar lângă profilul nordic. Materialele moderne şi contemporane nu depăşesc spre E carourile 9 a-b. Situaţia stratigrafică este complicată de prezenţa, la acelaşi nivel, a unor fragmente ceramice Latene getic în carourile 6-7 a-b, făcând parte din două vase, dintre care unul reprezintă o cană. Nivelul aparţinând acestei epoci continuă să fie inconsistent, neuniform, cu excepţia zonelor din preajma complexelor. În această campanie au apărut informaţii noi cu privire la acest nivel de locuire de la Feteşti "La Schit". Astfel, din groapa 25/2002 situată în casetele C2 (carourile 4, 7-8) şi D2 (carourile 1-2, 4) a putut fi cercetată aproximativ jumătate, restul continuând în profilul vestic al secţiunii S V. Materialele descoperite pe fundul gropii ne îndeamnă să-i reconsiderăm atribuirea cultural-cronologică şi dovedesc că aceasta a fost săpată şi umplută în cea de-a doua epocă a fierului. Forma ei a fost probabil circulară, iar profilul bitronconic de tip "clepsidră". Diametrele maxime, în zona gurii şi a fundului, sunt de aproximativ 2,10 m, iar adâncimea de la nivelul de la care a fost săpată (-0,60 m) de 1,85 m. Deşi materialele nu par a confirma două etape de funcţionare a acesteia, am constatat prezenţa a două tipuri de umplutură în ceea ce priveşte culoarea: un nivel galben-brun pe fundul gropii, cu o grosime de 0,05-0,15 m, şi un nivel de culoare neagră în rest. Bordeiul B5/2003, denumit iniţial gr. 27/2003, a fost surprins parţial între m. 1,40 - 5 (carourile 2-5 a şi 2-3 b) sub forma unei alveolări de formă ovoidală căreia i s-a adăugat un lob elipsoidal spre S. Adâncimea maximă a complexului este de cca. 0,80 m de la nivelul actual de călcare. Materialele descoperite în bordei aparţin mai multor perioade (Cucuteni, Horodiştea) dar cele mai noi sunt cele Latene. Materialele eneolitice se aflau în poziţie secundară, fiind posibil ca unele dintre ele să fi fost folosite pentru umplerea intenţionată şi nivelarea terenului (1970). Bordeiul B6/2003 seamănă ca modalitate de construcţie cu bordeiul B2/2000. Ca şi acesta, a fost săpat în primul şanţ de apărare al aşezării. Surprinderea sa parţială nu ne permite să facem aprecieri asupra formei sau orientării sale. Am putut observa că se întinde în suprafaţă pe toată lăţimea secţiunii S VI între m. 16-20. Podeaua se găsea la o adâncime de 1,30-1,40 m faţă de nivelul actual al solului şi a fost realizată dintr-o lentilă de lut galben şi pietre, dintre care unele înroşite în foc. Materialele din umplutura bordeiului nu sunt numai geto-dacice ci şi din epoci anterioare, mai ales cucuteniene antrenate ulterior, din alte zone ale aşezării. Nivelul horodiştean din secţiunea S VI, deşi mai omogen decât în alte zone ale aşezării, este totuşi intercalat cu materiale cucuteniene sau moderne, ceea ce face aproape imposibilă atribuirea cu certitudine a unor materiale. Ca şi în anul anterior, în acest nivel a fost descoperită o aglomerare de gresii nisipoase în jurul unei gropi cu diametrul de cca. 0,10 m care ar putea fi groapa unui stâlp al unei colibe horodiştene (carourile 3 a-b). Noi indicii referitoare la surprinderea în zona vestică a acestei secţiuni a unei locuinţe din această perioadă sunt oferite de descoperirea, lângă profilul sudic al caroului 3b, a unor fragmente de vatră, din păcate pe o suprafaţă foarte mică, ca şi de prezenţa, în acest nivel, a unor gresii subţiri, poate la nivelul podelei eventualei construcţii. În carourile 8-10 a şi 9-10 b ale secţiunii S VI, la adâncimea de 0,50 m, a fost sesizată, între lutuielile de perete Cucuteni B, o alveolare cu multe pietre dispuse orizontal şi cu materiale ceramice horodiştene. Este posibil să fie vorba despre o altă locuinţă aparţinând acestei perioade. Extinderea zonei cercetate ne va permite să facem noi precizări cu privire la complexele de locuire specifice acestei perioade. De asemenea, în carourile 1-2 ale casetei B 1, locuinţa L 1/2000 a fost deranjată de o groapă horodişteană, G 28/2003, puţin adâncă, cu diametrul de aproximativ 0,60 m, care conţinea ca inventar ceramică specifică şi oase. Ca şi în anii anteriori, cele mai importante şi numeroase descoperiri aparţin nivelului Cucuteni B. Cercetarea casetelor din dreptul gropii 7/2000, identificată în S I, mai ales a celei estice, a permis să se facă noi observaţii privind funcţionarea acestui complex. În ceea ce priveşte forma, groapa 7/2000 este ovală-neregulată, cu diametrele de 4 x 2,60 m. Observaţiile făcute anterior privind profilul şi neregularitatea fundului rămân valabile. Analiza materialelor pe adâncimi dovedeşte că la fundul gropii (într-un "strat" cu grosimea de 0,20 m, la –1,40 -1,60 m) majoritatea ceramicii aparţine fazei Cucuteni A amestecată cu fragmente Cucuteni B decorate în stil ?. Restul umpluturi gropii aparţine fazei Cucuteni B1 (ceramică de stil ?), în timp ce partea superioară a acesteia a oferit şi câteva fragmente de tip ?, care postulează încheierea funcţionării acesteia la nivel de început de Cucuteni B2. Având în vedere că aproape întreaga umplutură a acestei gropi este specifică pentru locuirea Cucuteni B1-început de B2, că o groapă de asemenea dimensiuni şi adâncime nu putea rămâne deschisă sute de ani fără a se depune un strat de steril şi că fragmentele ceramice din faza Cucuteni A sunt puţine şi amestecate cu cele ulterioare, credem că acestea au fost antrenate fie la săparea gropii fie imediat după, intr-o etapă de amenajare a amplasamentului unei locuinţe Cucuteni B. În campania 2003 s-a terminat cercetarea locuinţei L1/2000. Aşa cum am constatat anterior, platforma L1/2000 se prezenta, în S I şi S II (m. 4-10), sub forma unor lipituri masive, cu grosimi variind între 0,15 şi 0,20 m, cu făţuire atentă la partea superioară, lucrate dintr-un lut nisipos, amestecat cu pleavă şi paie, aplicate pe o substrucţie lemnoasă alcătuită din butuci şi lodbe despicate, amprentele negative ale lemnelor observându-se pe unele dintre acestea. În unele zone platforma s-a păstrat discontinuu. În casetele A 1 şi B 1 platforma nu era aşa de masivă şi prezenta două-trei re-lutuieli. În S I şi S II (m. 2-4) podeaua locuinţei consta dintr-o lipitură, friabilă, din lut cu pleavă/paie în compoziţie, de circa 0,10m grosime, realizată pe nivelul antic (Cucuteni B) de călcare. De asemenea, s-a observat că la partea inferioară unele lipituri de platformă aveau o culoare neagră-cenuşie, în vreme ce partea superioară a acestora era de culoare roşiatică, dovedind o ardere inegală. Mai mult, în unele zone de sub platformă, exista un strat de arsură şi cărbuni, dovedind că butucii au fost afectaţi parţial de arderea platformei, aşa cum se observa în dreptul m. 8 din S II. În acelaşi timp, între m. 4 - 10, din S I şi S II, sub platformă, au fost identificate pete mari de arsură şi cenuşă, ceea ce ar putea denota o anumită amenajare iniţială a locului de aşezare, prin defrişare şi "purificare" prin foc a amplasamentului. Din cele constatate, se poate concluziona că axul lung al L1/2000 se afla pe direcţia NV – SE, butucii despicaţi (lodbele) fiind dispuşi perpendicular pe acesta, de-a latul locuinţei (SV - NE). Dimensiunile L1/2000 par a fi 8 x 6 m, adică cca. 48 m2, planimetric fiind compartimentată în trei sau patru încăperi, încadrându-se în categoria construcţiilor de mărime medie, fără să se poată face aprecieri referitoare la dezvoltarea volumetrică a acestei construcţii de locuit. Aproximativ în centrul locuinţei, sub nivelul platformei, a fost descoperit un "şanţ de fundaţie", desemnat iniţial drept groapa 12/2001, care a fost identificat în S II între m. 5 – 5,60 pe profilul vestic şi 6,70–7,30 pe profilul estic, şi în caseta B 1, carourile 3 şi 5, având o orientare SE - NV. Acest şanţ avea o lungime de aproximativ 4,20 m, o adâncime de cca. 0,40-0,50 m, penetrând stratul Cucuteni A, şi o lăţime de 0,35-0,60 m, mai mare în capetele de SE şi NV. În interiorul acestuia au fost descoperite resturi carbonizate de trunchiuri şi blăni de lemn, dispuse una jos şi două lateral, jgheabul astfel format fiind umplut cu lut şi lipituri arse, care reprezintă, probabil, substrucţia unei tălpi îngropate sau baza unui perete median, de rezistenţă, al locuinţei. Deşi lutuielile de pereţi/plafon sunt destul de multe şi masive, uneori, nu ştim în ce măsură se poate vorbi de o posibilă locuinţă etajată. În ceea ce priveşte pereţii exteriori, păstraţi parţial şi discontinuu, deosebit de interesantă ni se pare o porţiune a celui de NV, care a fost descoperită la NV de cuptorul nr. 4, păstrată pe o lungime de 1,70 m şi o înălţime de cca. 0,20 m. Restul a fost distrus. A fost realizată pe un schelet lemnos la bază (o scândură/un dulap-talpă, care era carbonizată, pe care s-a realizat o împletitură de nuiele şi s-au aplicat lipituri cu o grosime de cca. 10-15 cm. Nu excludem nici faptul ca eventuale scânduri sau dulapi să fi fost dispuse la baza peretelui pentru a îndrepta, în diferite etape de funcţionare a locuinţei, peretele care se deforma şi se ondula în urma alterării unor elemente de substrucţie lemnoasă. Unele porţiuni de perete s-au păstrat discontinuu pe latura lungă de SV, fiind reprezentate de bucăţi de argilă arsă dispuse pe cant. Interesante observaţii s-au făcut în legătură cu peretele interior dintre camera de NE şi NV. descoperit aproximativ la jumătatea distanţei dintre pereţii de SE şi NV ai locuinţei, spre NE, reprezentând partea inferioară a acestuia, cu o lungime de aproximativ 3 m şi o înălţime de 0,40 m, care făcea, în unele zone, corp comun cu lutuiala de podea/platformă. Era orientat NE - SV şi avea o grosime de 0,15-0,20 m, spre SV trecând peste "şanţul de fundaţie". Acest perete a fost construit din argilă cu multe materiale vegetale (pleavă şi paie) în compoziţie, fiind ars inegal. Feţele peretelui aveau o culoare brună-cărămizie în timp ce interiorul acestuia era negru-cenuşiu. Deşi materialele vegetale din compoziţie erau foarte vizibile macroscopic, nu am putut observa, din păcate, urmele unor eventuale furci verticale sau împletituri de nuiele, cu toate că miezul peretelui era mult mai "afânat", ceea ce ar putea indica prezenţa unei structuri lemnoase uşoare. Precizăm că şanţul de control, trasat transversal prin jumătatea de NV a locuinţei, la 1, 50 m de peretele de pe această parte (9,50 x 0,50 m), şi răzuielile atent efectuate, după demontarea instalaţiilor şi a platformei, nu au condus la identificarea unor eventuale alte şanţuri de fundaţie pentru stâlpii (furcile) de susţinere ai casei, de-a lungul pereţilor exteriori ai locuinţei. De aceea, suntem înclinaţi să credem că a fost utilizat fie un sistem de construcţie bazat pe realizarea unei tălpi a locuinţei, în care erau prinse furcile şi stâlpii de rezistenţă, fie pereţii exteriori erau formaţi din bârne, lutuite la interior şi exterior, care dădeau soliditate casei şi posibilitatea susţinerii acoperişului cu o asemenea deschidere, în vreme ce despărţiturile interioare puteau fi mai uşoare. Modul inegal de ardere a lipiturilor de podea demonstrează, credem, suficient de clar că locuinţa (şi aşezarea) a fost distrusă accidental, în urma unui puternic incendiu, întreţinut de cantitatea mare de material lemnos utilizat în construcţie, care a avut ca urmare inclusiv carbonizarea unor elemente din substrucţia platformei şi pereţilor. În interiorul acestei locuinţe au fost descoperite trei vetre (nr. 1, 3 şi 10), toate realizate în spaţii special rezervate în platformă, un cuptor simplu, din tipul "cuptor pentru pâine"(C 4), o casetă - "siloz" pentru cereale şi un "siloz" circular/cvasi-cilindric şi o instalaţie pentru măciniş, dispunerea planimetrică a acestora şi funcţionalitatea lor diferită aducând argumente pentru divizarea locuinţei în mai multe încăperi. Vatra nr. 1, descoperită în S I/2000, în dreptul m. 5, era dispusă planimetric în colţul de SE al camerei de SE, fiind distrusă cam pe jumătate de bordeiul medieval târziu (B 1/2000). Vatra nr. 3 a fost găsită în camera de SE, în S II, carourile 8 – 9 a (m. 7,60 – 8,60), la –0,40 m de la nivelul actual de călcare, având o formă oarecum rectangulară, cu latura lungă de 1,10 m, orientat pe direcţia NE – SV, şi cea scurtă, de 0, 85 m, pe linia NV – SE. Vatra nr. 10 se găsea, probabil, în colţul de SE al camerei de SV al L 1, aparţinând, probabil, etapei iniţiale de funcţionare a acesteia. Era acoperită de cel puţin două rânduri de relutuieli de platformă, ceea ce dovedeşte că a fost dezafectată la un moment dat, şi avea o formă cvasi-rectangulară (cu dimensiunile de cca. 0,90 x 1 m), neexistând o eventuală gardină; prezenta unele deranjamente practicate de locuirile din nivelurile superioare. A fost realizată în acelaşi mod clasic pentru faza Cucuteni B, pe substrucţie de fragmente ceramice. A fost construită la fel ca cele prezentate în rapoartele anterioare. Caseta-"siloz" pentru cereale, rectangulară cu colţurile rotunjite (dimensiuni aproximative 1,10 x 1,20 m), pe care iniţial am considerat-o cuptor, era construită pe platforma camerei de SV a L 1 (care era realizată din beţe şi lătunoaie), în colţul de SV al încăperii şi casei. Pereţii acesteia erau alcătuiţi din lutuieli cu pleavă în compoziţie, cu grosimea de 1-2 cm. Ne întrebăm dacă, nu cumva, aceste lipituri au fost dispuse pe o îngrăditură rectangulară (ladă) din scândurele (leaţuri) sau într-un eventual cofraj, deoarece au suprafeţe destul de netede. "Silozul" circular/cvasi-cilindric (pithos?) era dispus lângă peretele de SV, pe care l-am considerat, la început, stâlp-coloană de susţinere sau horn (?), a fost realizat, de asemenea, din lutuieli cu paie tocate şi pleavă în compoziţie. Diametrul acestuia era de aprox. 0,50-0,60 m, fără a i se putea stabili înălţimea, în apropierea acestuia fiind găsit un vas, probabil cu o destinaţie asemănătoare şi capac pictat, ultimele aflate pe nivelul al doilea de lutuieli de refacere a platformei. Descoperiri asemănătoare, aparţinând diferitelor niveluri de locuire cucuteniană se cunosc în staţiunea de la Poduri – Dealul Ghindaru. Cuptorul nr. 4 ("pentru pâine" ?) se afla în colţul de V al camerei de NV, modalitatea de construire a acestuia fiind următoarea: la început a fost realizată vatra rectangulară a cuptorului, pe un "pat", o substrucţie de fragmente ceramice, atent lutuită şi făţuită la partea superioară cu o argilă nisipoasă, în timpul funcţionării aceasta "fisurându-se" în spărturi mozaicale. Se pare că această vatră a funcţionat un anumit timp înainte de a servi pentru cuptor. După aceea au fost ridicaţi pereţii cuptorului, mai groşi la bază (10-15 cm), mai ales în colţurile rotunjite, şi mai subţiri în elevaţie şi la boltă (5-6 cm); dimensiunile acestui cuptor erau de 1,25 x 1,10 m, cu o înălţime a bolţii estimată la 0,50-0,60 m de la nivelul vetrei. S-a păstrat mai bine jumătatea de SE a acestuia, din partea de NV rămânând doar o mică porţiune de perete; deschiderea (gura) cuptorului se afla pe latura de NE, unde vatra forma o mică platformă, probabil semicirculară în faţa acestuia. Pereţii erau realizaţi din lut cu multă pleavă/paie în compoziţie, pe o eventuală substrucţie de nuiele, care nu am surprins-o, în urma arderii căpătând o culoare brună-cenuşie, cu miezul negricios. La SV şi SE de cuptor, probabil şi de-a lungul peretelui de SV, se găseau mai multe vase întregibile (trei castroane tronconice/ligheane, decorate asemănător, într-unul aflându-se cariopse carbonizate), care făceau parte din complexul casnic (gospodăresc) aferent (cu provizii, apă etc.). De asemenea, între partea dreaptă a cuptorului (în laterala acestuia) şi peretele de NV, privind dinspre gura sa, au fost descoperite cinci greutăţi de la o plasă de pescuit, care se aflau, foarte probabil, în legătură cu cele din partea de E a cuptorului (36 de greutăţi), găsite într-o alveolare din zona neamenajată pe substrucţie lemnoasă a podelei. La demontarea martorului dintre caseta B1 şi S II, în carourile 6 şi 9 (caseta B1) a fost descoperit un complex de râşnit cu "gardină" (margine înălţată) de aproximativ 0,20 m înălţime, care se prezenta sub forma unui arc de cerc în care se aflau pietre de râşnită sparte şi câteva fragmente ceramice; cea mai mare parte a acestei instalaţii, probabil rotunde, care avea un diametru de aprox 0,70 m, a fost distrusă de şanţul pentru îngroparea unui cablu electric care traversează, de la N către S, L 1, lat de cca. 0,50 m. Acest complex de măciniş se află în directă legătură cu celelalte instalaţii casnice din camera de sud-est a L 1 (descoperite în S. II), prezentând asemănări cu instalaţiile rectangulare de la Poduri. "Gardina" prezenta mai multe lutuieli (trei lutuieli de refacere realizate pe "nucleul" iniţial). În partea de NV a "gardinei", sub aceasta, în baza acesteia, a fost încastrată o cupă, reprezentând, foarte probabil, un rit de fundare al instalaţiei. În acest an s-a încheiat exploatarea gropii G15/2001 (casetele C 1-C 2) descoperită iniţial în secţiunea S II. Forma este cvasicirculară cu un diametru de 1,40 m şi profil bitronconic de tip "clopot". Materialele descoperite în acest an confirmă săparea acestei gropi la un nivel corespunzător fazei Cucuteni B, fragmentele ceramice specifice acestei perioade fiind răspândite la toate adâncimile. O nouă locuinţă aparţinând fazei Cucuteni B a fost descoperită în carourile 4-11 a-b: L3/2003. Numeroase materiale ceramice sunt răspândite la V de aceasta, spre şanţul de apărare al aşezării. Din păcate, în campania prezentă nu am putut cerceta decât câteva elemente ale locuinţei, acest demers urmând să fie realizat în campaniile viitoare. Totuşi putem remarca descoperirea unui cuptor în carourile 10-11 a-b: C 5/2003, distrus de deranjamentele ulterioare, din care s-a păstrat şi o porţiune din grătarul de lut perforat. Acest complex pare a fi fost realizat într-o groapă. Peste vatra cuptorului au căzut lipiturile de boltă cu amprente de leaţuri şi scânduri, negre la partea dinspre interior. Fragmentele ceramice descoperite peste lipiturile de boltă ale cuptorului sugerează fie deranjamente ale locuinţei, fie prezenţa unor vase în podul acesteia. În caroul 10-a, în dreptul cuptorului C 5/2003, a fost descoperită o vatră cu gardină: V 11/2003 distrusă parţial în colţul de S de un deranjament ulterior. Dacă în anii anteriori săpăturile arheologice nu au adus prea multe informaţii despre locuirea din faza Cucuteni A, în 2003 mai multe complexe completează această lacună. Locuinţa L 4/2003 aparţinând fazei Cucuteni A a fost identificată imediat sub groapa bordeiului B 5. Pare a fi o locuinţă de suprafaţă cu platformă ce va fi exploatată în campaniile viitoare. Nu ştim în ce măsură se leagă de materialele contemporane de pe marginea şanţului de apărare. Locuinţa semiadâncită? (B 7/2003) apăruse încă în campania anterioară ca o aglomerare de lipituri de formă sinusoidală în caseta A2, sub un mare deranjament produs cu ocazia săpării fundaţiilor bisericii. Cercetarea complexului în acest an a dovedit că lipiturile se întindeau pe o suprafaţă mult mai mare, până la profilul nordic al casetei A 2 şi A 1, dincolo de care se continuă, în timp ce în rest, la acelaşi nivel săpătura ajunsese la stratul steril. Locuinţa se prezenta sub forma unei gropi, cu peretele sudic iniţial mai puţin înclinat apoi mai abrupt, cu o diferenţă faţă de nivelul de călcare Cucuteni (-0,75 m), cuprinsă între -0,35 m la V până la -0,55 m la E. În sterilul de lângă lipituri identificasem încă din 2002 două gropi, cu diametrul de aproximativ 0,20 m, despre care credem acum că provin de la parii care susţineau acoperişul locuinţei. Demontarea lipiturilor şi studierea cu atenţie a poziţiei acestora ne permite să afirmăm că acestea provin de la pereţii complexului care s-au prăbuşit în interior. Printre acestea, deşi lipiturile sunt foarte numeroase, s-au descoperit şi fragmente ceramice şi alte obiecte a căror omogenitate culturală ne permite să afirmăm cu certitudine că această "groapă" nu este un simplu deranjament, ci o locuinţă adâncită Cucuteni A. Este vorba de ceramică pictată, ceramică incizată, canelată şi imprimată de tradiţie precucuteniană, cu pictură roşie probabil aplicată după ardere, dar şi ceramică grosieră. Groapa G 31/2003 a fost descoperită în caroul 9 al casetei A2. Conturul acesteia nu a putut fi estimat deoarece groapa, probabil de mici dimensiuni, a fost umplută cu pământul steril iniţial. Putem doar preciza că a fost săpată de la adâncimea de – 0, 95 m de la nivelul actual. În groapă a fost depusă, cu partea inferioară în sus, o fructieră Cucuteni A pictată tricrom, din care lipsea o parte din recipient. Depunerea ar putea fi interpretată ca rituală; în acest sens amintim că se găseşte la cca. 1,20 m de locuinţa semiadâncită. În zona şanţului de apărare (carourile 16-20 a-b), pe o adâncime de –0,45 m de la suprafaţă, a fost făcută o umplere contemporană, alcătuită din resturi menajere, amestecate cu materiale arheologice din alte epoci, aflate în poziţie secundară, într-un pământ galben–maroniu. Între –0,45 şi –1,30 -1,40 m se aflau vestigiile bordeiului B6/2003. Partea inferioară a şanţului de apărare prezintă trei funduri reprezentând trei etape diferite de utilizare. Umplutura primului fund de şanţ, cel dinspre V, dinspre aşezare, era alcătuită din lutuieli masive, fragmente ceramice Cucuteni A şi B şi un picior de statuetă Cucuteni B asemănătoare cu umplutura şanţului de apărare din S III. Ca şi în cazul aceleia putem presupune o umplere intenţionată la nivelul fazei Cucuteni B. În afară de posterioritatea evidentă, celelalte funduri de şanţ nu oferă indicii cu privire la datare, întrucât umplutura este sterilă. Acest fapt ar putea sugera o acoperire naturală a acestora, poate în intervale când aşezarea nu a fost locuită. Oricum ele sunt anterioare bordeiului geto – dacic de deasupra. În campania viitoare ne propunem să cercetăm locuinţa semiadâncită din casetele A 1 - A 2, gropile G 6 şi G 16 de sub locuinţa L 1, să extindem suprafaţa cercetată la N şi S de secţiunea S VI pentru a studia integral complexele descoperite în această zonă anul acesta şi altele, atât cât ne permite spaţiul, timpul şi banii.

English Abstract:

The site entered in the relevant literature under the name of Feteşti “La Schit” is situated on the plateau in the northeast part of the village, on the right of the Grigoreşti stream, a tributary of the Siret river. The most important and numerous finds belong to the Cucuteni B level, as the Precucuteni levels are exhausted.

Sursa:
Cronica cercetarilor arheologice din România
Editor:
CIMEC
Limba:
RO