Geoagiu | Judeţ: Hunedoara | Punct: Biserica cu rotondă | Anul: 2003
CC BY-SA 4.0 Fără Ilustrații
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Scrobotă | Paul | participant | Muzeul de Istorie Aiud |
| Petrov | Gheorghe | participant | Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei, Cluj-Napoca |
Raport:
Începute în anul 1993, cercetările arheologice de la biserica cu plan central (rotondă) din Geoagiu (de Jos) - fost centru comunal, declarat oraş în anul 2001 - au continuat şi în anul 2001 cu cea de-a Xl-a campanie de săpături. Dacă majoritatea campaniilor din anii precedenţi au fost întreprinse cu un sprijin financiar modest ori simbolic, sau de multe ori numai prin eforturi şi aranjamente personale, în 2003 am beneficiat de o binevenită şi nesperată alocaţie bugetară, modestă, dar care ne-a ajutat oricum să mergem mai departe cu cercetarea noastră.
Biserica este o construcţie de zidărie, alcătuită dintr-o navă circulară cu diametrul interior de 5,50 m, continuată spre răsărit cu o absidă semicirculară lungă de 2 m şi care are o deschidere înspre navă de 3 m. Lungimea construcţiei pe axa E - V este de 6,88 m în interior şi de 9 m la exterior. Materialul de construcţie întrebuinţat la ridicarea rotondei a fost cărămida romană, refolosită, în asociaţie cu o cantitate mai redusă de piatră de râu şi de carieră, prezentă mai mult în părţile superioare ale elevaţiei. Edificiul este singura rotondă din ţară, în această variantă de plan, care se mai păstrează încă în picioare. În privinţa cronologiei începuturilor rotondei, pe baza cercetărilor întreprinse până în prezent, s-a dovedit faptul că aceasta a fost ridicată, cel mai devreme, pe la sfârşitul secolului al Xl-lea sau începutul secolului următor, fiind cel mai vechi edificiu de cult de pe cuprinsul ţării care este conservat integral, cu unele modificări constructive intervenite de-a lungul timpului. Această variantă de datare o considerăm deocamdată numai provizorie, verdictul final urmând a fi dat în momentul când vom considera cercetarea arheologică ca fiind încheiată.
În campaniile anterioare, derulate în cursul anilor 1993-2003, au fost executate şi cercetate 18 suprafeţe arheologice (Supraf. I, S. 1 - S. 18), toate amplasate în exteriorul bisericii, în aceste secţiuni au fost dezvelite şi cercetate un număr de 172 de morminte. Primele înmormântări din cuprinsul cimitirului care a funcţionat în jurul lăcaşului au fost practicate în secolul al Xl-lea, în vremea domniei regelui Ladislau I al Ungariei (1077-1095), iar ultimele în cursul secolului al XVIII-lea.
În anul 2003, după o îndelungă aşteptare, am intervenit în interiorul lăcaşului, practicând o singură secţiune (S. 18) în jumătatea nordică, latura de S a acesteia, lungă de 6,88 m, fiind pe axa construcţiei. Lăţimea secţiunii în cel mai extrem punct de pe conturul curbat al elevaţiei a fost de 2,75 m, iar adâncimea maximă de săpătură a ajuns în unele locuri până la 2,45 m. În această secţiune au fost depistate, dezvelite şi cercetate un număr de 27 de morminte (M.173 - M.199), toate medievale, multe dintre ele fiind păstrate integral, altele fiind deranjate parţial. Multe alte resturi de oseminte umane au fost recuperate din pământ purtat, acestea provenind de la unele morminte mai vechi care au fost distruse în întregime de gropile mormintelor ulterioare. Nici o înmormântare practicată în interiorul rotondei (situaţie valabilă deocamdată numai pentru S. 18) nu a fost intersectată de fundaţia edificiului. În ceea ce priveşte inventarul funerar recuperat atât de la mormintele descoperite întregi cât şi de la cele păstrate parţial, ori provenit de la cele distruse în totalitate, acesta constă în monede medievale de argint, accesorii vestimentare, resturi textile şi obiecte de podoabă. Cea mai veche monedă este un obol emis în vremea regelui Bela al IV-lea (1235-1270). O descoperire importantă şi valoroasă este reprezentată de inventarul funerar recuperat de la un mormânt dublu (M.197-M.198), care conţinea scheletul unei tinere femei peste care se afla suprapus scheletul unui copil mic, probabil un nou născut; cei doi, mamă şi copil, au fost inhumaţi deodată. La respectiva femeie, pe unul dintre degetele de la mâna stângă, s-au descoperit două inele de aur, iar pe craniul copilului s-au aflat peste o sută de mici pandantive confecţionate din foiţă de aur; aceste ultime piese sunt prevăzute fiecare cu câte o gaură la o extremitate, prin care trecea un fir suport din sârmă de argint aurit. Despre obiectele recuperate de la cei doi defuncţi, deocamdată, reperele pe care le avem permit aprecierea după care ele ar putea aparţine sec. XVI-XVII.
Cercetările arheologice din interiorul rotondei se vor finaliza în cursul anului 2004, numai cu condiţia dacă cei îndreptăţiţi să ne ajute o vor şi face. De asemenea, alte investigaţii mai sunt necesare şi în cimitirul din jurul bisericii pentru a-i stabili întinderea, măcar în direcţiile unde astăzi se mai poate interveni.Toate datele obţinute până în prezent, la care se vor adăuga şi cele care vor mai veni dacă cercetarea va continua, sunt de o mare importanţă pentru stabilirea unei cronologii cât mai exacte pentru începuturile rotondei de la Geoagiu, care este un unicat în cadrul arhitecturii medievale cu caracter religios din România.
Fiind o biserică unică şi atât de veche, sperăm că autorităţile cu competenţă în domeniu îşi vor aminti de acest caz, şi nu vor întârzia să includă monumentul într-un posibil şi necesar proiect de reabilitare, pe care situaţia de la faţa locului îl reclamă încă de multă vreme. ... Vezi mai mult Vezi mai puțin
Rezumat:
Începute în anul 1993, cercetările arheologice de la biserica cu plan central (rotondă) din Geoagiu (de Jos) - fost centru comunal, declarat oraş în anul 2001 - au continuat şi în anul 2001 cu cea de-a Xl-a campanie de săpături. Biserica este o construcţie de zidărie, alcătuită dintr-o navă circulară, continuată spre răsărit cu o absidă semicirculară lungă de 2 m şi care are o deschidere înspre navă de 3 m. În anul 2003 s-a practicat o singură secţiune în jumătatea nordică, latura de S a acesteia, fiind pe axa construcţiei. O descoperire importantă şi valoroasă este reprezentată de inventarul funerar recuperat de la un mormânt dublu, care conţinea scheletul unei tinere femei peste care se afla suprapus scheletul unui copil mic, probabil un nou născut; cei doi, mamă şi copil, au fost înhumaţi deodată.