Nume | Prenume | Rol | Instituție |
---|---|---|---|
Cerişer | Nicolae | Muzeul Castelul Corvineştilor, Hunedoara | |
Comşa | Alexandra | Institutul Român de Tracologie, Bucureşti | |
Constantin | Roman Cristian | Muzeul Castelul Corvineştilor, Hunedoara | |
Diaconescu | Dragoş | Muzeul Castelul Corvineştilor, Hunedoara | |
El Susi | Georgeta | Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei, Cluj-Napoca | |
Luca | Sabin Adrian | Universitatea "Lucian Blaga", Sibiu | |
Purece | Silviu Istrate | Universitatea "Lucian Blaga", Sibiu | |
Roman | Cristian Aurel | Muzeul Castelul Corvineştilor, Hunedoara | |
Sîrbu | Valeriu | Muzeul Brăilei |
Întrucât ne propunem epuizarea zonei cu depuneri umane, ţel ce poate fi atins în câţiva ani, scopul principal al acestei campanii a fost săparea suprafeţelor limitrofe unor asemenea descoperiri. Totodată, însă, s-a început şi investigarea zonelor din jur pentru a depista limitele sitului. În acest scop, au fost trasate un număr de 12 suprafeţe, notate S 6 – S 17, cu următoarele dimensiuni: S 6 (4 x 3 m), S 7 (...4 x 4 m), S 8 (4, 20 x 4 m), S 9 (4 x 2,50 m), S 10 (4 x 4 m), S 11 (4 x 2,50 m), S 12 (4 x 4 m), S 13 (4 x 3,50 m), S 14 (4 x 4 m), S 15 (4 x 4 m), S 16 (4,20 x 4 m) şi S 17 (4 x 4 m). Aceste suprafeţe, cu excepţia S 14, au fost amplasate la NV şi SE de zona în care au fost descoperite inhumările de copii. Mai întâi vom exemplifica descoperirile cu câteva cazuri tipice, iar în final vom face unele consideraţii de ordin general. Suprafaţa S 6 Stratigrafie: sub "stratul vegetal" depunerile sunt formate dintr-un sol granulos, de culoare neagră, ce apare pe toată suprafaţa ocupată de stânca nativă, la nici 10 cm adâncime în zona nord-vestică a suprafeţei. Complexul 23: pe stânca uşor înclinată spre S, pe o suprafaţă cu diametrul de cca. 1 m, fără vreo amenajare şi uşor dispersate, s-au găsit 7 piese din fier şi bronz (inel, cercel, verigi, brăţări), plus un pandantiv dintr-un canin de animal. Complexul 24: pe stânca nativă s-a amenajat o lentilă de lut de formă circulară (D=0,35 m), cu o grosime de cca. 0,02 m; pe latura vestică a complexului s-a găsit partea inferioară a unui vas dacic de mici dimensiuni, iar în apropiere un vârf de lance din fier, fragmentar. Fragmentele ceramice din jurul complexului aparţin culturii Basarabi şi epocii dacice. Suprafaţa S 7 Stânca nativă, foarte accidentată, cu alveolări, zone ascuţite şi înclinate, se ridică, pe aproape întreaga suprafaţa cercetată, până la nivelul actual de călcare, aici constatându-se cele mai firave depuneri de sol şi material arheologic. Nu s-au identificat complexe. Suprafaţa S 10 Stratigrafie: - "stratul vegetal" era format, aproape în totalitate, din praf industrial; - nivelul de culoare neagră, din pământ granulos, cu o grosime de 0,10-0,18 m, avea la bază un strat de dolomită, bine individualizat, mai ales în centrul suprafeţei; - nivelul de culoare brun-cenuşie, granulos, cu piatră, fragmente ceramice Basarabi şi oase de animale în compoziţie, a fost identificat pe aproape toată suprafaţa. Cu excepţia zonei ocupată de cele două complexe cu vase ceramice, baza acestui nivel, de culoare brună, cu puţine fragmente ceramice, resturi de cărbune de lemn şi fragmente osteologice, suprapunea sterilul, format din dolomită alterată (?), aflat pe stânca nativă. Complexul 26. Defunctul, un copil mic (L schelet = 88 cm), se afla pe o lentilă subţire de pământ de culoare brun-cenuşie, cu o grosime de cca. 0,02 m, ce suprapunea stânca nativă, care formează aici o pantă uşor accentuată spre E. Defunctul, orientat NNE - SSV, aşezat în pantă, pe lângă o ridicătură de stâncă, a fost depus pe stânga, cu faţa spre E, cu picioarele paralele, dar flexate de la genunchi, cu mâinile îndoite de la cot şi cu palmele aşezate pe bazin; oasele craniului sunt tasate, bazinul era bine conservat, dar părţile terminale ale picioarelor lipseau din vechime (tăiate?). Inventar: o fibulă din bronz găsită sub clavicula umărului stâng. Complexul C 27. Peste stânca nativă era un strat subţire de pământ de culoare cenuşie-brună şi, apoi, o lutuială, deasupra acestora fiind o depunere de vase Basarabi, întregi sau fragmente de vase, şi o cute din gresie. Menţionăm un vas bitronconic cu gât înalt, cu două toarte şi două proeminenţe, din argilă semifină, ars oxidant, de culoare gălbuie, în care s-a aflat multă lipitură arsă, şi o ceaşcă tronconică, cu gura uşor invazată, fundul plat şi toartă supraînălţată, din argilă semifină, de culoare gălbuie-maronie. Complexul C 29. Pe stânca înclinată a fost descoperită o aglomerare de fragmente de vase Basarabi şi câteva bucăţi dintr-o vatră portabilă cu gardină, decorată prin caneluri oblice, plus un fragment de maxilar uman cu o măsea. Complexul a fost, parţial, distrus pe latura nordică de o amenajare contemporană de beton. Stratigrafie: - "strat vegetal" din praf industrial, cu grosimea de 0,05-0,10 m, cu foarte puţin material (ceramică, piese mărunte de fier), ce suprapune o lentilă de pietriş, aflată în partea sudică a suprafeţei; - de la această adâncime, până la –0,25 -0,27 m, s-a profilat, pe toata suprafaţa, un nivel cu multă dolomită mărunţită, fragmente ceramice Basarabi şi puţine oase. În colţul de NV, stânca nativă apare la numai -0,14 m de la nivelul actual de călcare; -nivel de culoare cenuşie, granulos, de 0,15-0,30 m grosime, cu piatră fărâmiţată, ceramică Basarabi şi resturi osteologice; -nivel cenuşiu- albicios, prăfos, cu puţină piatră în care, în zona caroului D, apar materiale ceramice Basarabi. Complexul 33: la această depunere, aflată la adâncimea de 0,22-0,28 m, s-a putut observa alveolarea practicată în nivelul Basarabi, de culoare cenuşie, granulos, umplutura "gropii" fiind de culoare neagră-cenuşie, cu aspect granulos. Defunctul, copil mic, a fost depus în decubit dorsal, orientat N - S, cu capul uşor spre stânga; era, parţial, acoperit cu fragmente de calcar dolomitic, cu o oarecare concentare de pietre în zona capului, a bazinului şi a picioarelor. Starea de conservare este relativ bună, părţile cele mai afectate fiind terminaţiile braţelor şi bazinul. Inventar: în zona piciorului drept a fost un fragment de colan din fier; la 0,10 m N de acest obiect, printre oasele picioarelor, existau mici fragmente de lipitură, iar sub cap şi coloană existau fragmente dolomitice de mici dimensiuni. Complexul 34: zona depunerii este marcată, după toate aparenţele, de prezenţa unor blocuri mari de calcar dolomitic, care delimitau suprafaţa cu resturi osteologice şi suprapuneau nivelul de piatră Basarabi. Depunerea, aflată la -0,30 m, s-a identificat ca o aglomerare de oase umane fărâmiţate (semănă cu M7/2002, mai puţin ca repartiţie teritorială), între care am putut distinge 2-3 fragmente de coaste (pe latura nordică a complexului), o vertebră şi, sub aceasta, un capăt de femur. S-a putut observa foarte clar că unele oase poartă urme de arsură, ele fiind, în totalitate, foarte prost păstrate (casante). Între oasele umane par a exista şi oase de animale, acestea având alt aspect şi greutate. Nu s-au sesizat resturi de cărbune sau cenuşă în jur. Depunerea s-a făcut direct pe al doilea nivel Basarabi (în ordine cronologică), de culoare neagră, care are la bază piatră mărunţită. Inventarul era compus dintr-o fibulă întreagă din bronz puternic profilată şi dintr-o piesă de sticlă (mărgică). La -0,31 m, în acelaşi carou, la 0,13 m SV de C 34, s-a identificat un obiect de fier, de forma unui cui aplatizat. Cercetările din această campanie au confirmat tipurile de descoperiri anterioare, dar au adus şi o serie de lucruri noi. Astfel, pe lângă depunerile de epocă dacică, în aceeaşi arie, s-au găsit şi unele ale culturii Basarabi. Epoca dacică Nu s-a observat în teren vreun mod de delimitare a depunerilor, deşi pe latura de E s-a ajuns, probabil, la marginea acestora. Este probabil ca depunerile să fie pe direcţia SN, dacă cercetările viitoare vor confirma observaţiile de până acum. Descoperirile de anul acesta au confirmat faptul că nu s-au săpat amenajări în stâncă pentru înhumarea defuncţilor, dar s-au observat contururile unor alveolări, acolo unde stratul de pământ era mai gros; câteodată, ihumările sunt marcate şi acoperite de pietre. În toate cazurile a fost vorba de înhumări de copii mici; nu se pot face o serie de observaţii de detaliu întrucât, pe de o parte, scheletele de copii au suferit degradări serioase şi, pe de altă parte, terenul a fost bulversat în perioadele ulterioare. La defuncţi s-au găsit relativ puţine piese de inventar, de obicei podoabe, dar nici unul n-a avut vase ceramice. În schimb, au apărut şi o serie de situaţii noi. Pe latura de SE a zonei cu inhumări de copii s-au descoperit doar grupări de piese de inventar, de obicei podoabe şi accesorii vestimentare, care nu sunt în legătură directă cu vreo anume depunere umană. Caracterul intenţionat al acestor depuneri de bunuri este indiscutabil, el fiind dovedit atât de modul cum s-au găsit ele, cât şi de compoziţia lor. Inventarul descoperit, la defuncţi, ori în aceste grupări de piese, include, în marea lui majoritate, podoabe şi accesorii vestimentare, apoi câteva unelte ori arme, deci aceleaşi categorii de piese ca cele descoperite în campaniile trecute. Este vorba de fibule, cercei, pandantive, colane, brăţări, inele, verigi, mărgele, cuţite, vârf de lance etc., din bronz, fier, argint, sticlă, os ori lut. În zona cu depuneri s-au găsit şi rare fragmente de vase dacice, dar nu în legătură nemijlocită cu vreun schelet. Întrucât pe platoul din Grădina Castelului nu s-au găsit vestigii ale unor complexe de locuire, amenajări gospodăreşti ori gropi contemporane cu defuncţii, este dificil de precizat modul cum au ajuns ele aici. Ar fi de menţionat şi descoperirea, în zona cercetată, a unor fragmente de figurine antropomorfe şi zoomorfe, plus alte piese din lut de diverse forme, dar nu putem stabili vreo legătură directă a lor cu vreun anume complex; sperăm să lămurim prezenţa acestor piese în campaniile viitoare. Toate piesele dacice aparţin sec. I a. Chr. – I p. Chr., iar cele cu o datare mai restrânsă (de ex. fibulele) aparţin celei de a doua jumătăţi a sec. I p. Chr. Cultura Basarabi În această campanie s-au descoperit mai multe complexe din această perioadă, din care unele pot fi socotite ca depuneri intenţionate. Este vorba de depuneri de vase întregi ori sparte in situ, uneori cu bucăţi de vetre cu gardină, în două cazuri fiind şi oase umane izolate neincinerate, de astă dată de maturi. De asemenea, numărul vaselor şi fragmentelor de tip Basarabi este mai numeros. Precizăm că nici pentru această epocă pe platou nu s-au găsit complexe de locuire ori gospodăreşti. Din păcate, nivelul cu depuneri Basarabi a fost puternic afectat de cel de epocă dacică, ca şi de distrugerile ulterioare. Este de precizat faptul că datorită caracteristicilor stâncii dolomitice, care se dezintegrează foarte uşor sub acţiunea unor factori de mediu, toată suprafaţa platoului are un aspect foarte accidentat, cu numeroase zone ascuţite, şănţuiri, înclinaţii etc. Din această cauză aici nu se putea locui fără amenajări serioase, care necesitau orizontalizarea terenului accidentat şi friabil la intemperii. Stratul de pământ este, în cele mai multe cazuri, subţire şi el a fost, deseori, bulversat în epocile ulterioare. Descoperirile din campania aceasta au confirmat importanţa acestui sit atât pentru îmbogăţirea cunoştinţelor noastre despre civilizaţia şi viaţa spirituală a dacilor, cât şi pentru îmbogăţirea patrimoniului muzeal cu piese valoroase. Dorim să mai evidenţiem un aspect al importanţei cercetărilor de aici. Situl se compune, de fapt, din trei zone, cu descoperiri atât din perioada Basarabi, cât şi din cea dacică, situate într-un perimetru de cca. 700-800 m, dar aflate pe forme diferite de relief: aşezarea pe Dealul Sânpetru, inhumări rituale pe platoul din Grădina Castelului şi zona cu gropi, unele rituale, pe terasa râului Zlaşti. Ni se oferă, astfel, o şansă rară de a cunoaşte viaţa unor comunităţi pe multiple planuri, de la activităţile de zi cu zi până la cele care privesc viaţa spirituală. Dorim să evidenţiem şi faptul că săpăturile s-au efectuat cu studenţi de la ULB Sibiu, astfel că aceştia au avut posibilitatea să contribuie la descoperiri importante şi interesante. S-au utilizat mijloace moderne de cercetare şi înregistrare a informaţiilor şi s-a făcut o ridicare topografică digitală a sitului. S-a efectuat o complexă documentaţie de şantier, iar toate piesele semnificative au fost desenate. De asemenea, oasele umane şi fauna au fost predate la analize de specialitate. Piesele descoperite au fost conservate şi restaurate la M Brăilei şi au intrat în patrimoniul MCC Hunedoara.
For this campaign we proposed to remove human depositions from the area. The main purpose of this campaign was to excavate the contiguous areas and investigate the areas in order to find the limits of the site. We uncovered several deposits belonging to the Basarabi culture. All the Dacian artifacts belong to the 1st century BC – 1st century AD, and those with a narrower dating (for instance, fibulae) date to the second half of the 1st century AD.