.
Ovidiu | Judeţ: Constanţa | Punct: Fortificaţia romano-bizantină | Anul: 1995
Anul:
1995
Epoca:
Epoca romană târzie (sec. IV - VIII)
Categorie:
Apărare (construcţii defensive)
Tipuri de sit:
Fortificaţii
Județ:
Constanţa
Localitate:
Ovidiu
Comuna:
Ovidiu
Punct:
Fortificaţia romano-bizantină
Persoane implicate și instituții:
Nume Prenume Rol Instituție
Bucovală Mihai responsabil Muzeul de Istorie Națională şi Arheologie Constanţa
Cod RAN:
Raport:

  Obiectivul urmărit a constat în cunoaşterea mai bună a topografiei interioare a fortăreţei, în zona incintei de est, situată către golful de odinioară a mării, mai exact în jumătatea de sud a acesteia, către turnul circular A.  În acest scop, în sectorul respectiv au fost deschise 8 carouri, (dintre care 7 intramuros, unul extramuros) cu dimensiunile iniţiale 4 x 3 m, lărgite pe parcurs prin câtev...a casete.  Rezultate  1. Descoperirea cea mai importantă a fost făcută în carourile C2-D2-E2, unde au apărut resturile unui edificiu, de formă aproximativ dreptunghiulară, adosat incintei, lucrat din pietre mici şi mijlocii, lipite cu pământ. Zidurile se păstrează pe înălţimea de 0,80 m (fundaţia lor nu a fost cercetată). Dimensiunile interioare ale edificiului sunt 5,60 m lungime pe 2,95 m lăţime.  În interiorul locuinţei, în două puncte lângă incinta de est - care constituia una din laturile sale, la adâncimea de 1,35 m faţă de nivelul actual de călcare, a fost depistată pardoseala lucrată din cărămizi tipice, aşezate pe un strat de lut bine bătătorit. Sub acest strat , la -1,80 m a fost sesizat un nivel subţire de mortar, sub care există un nivel de pământ de umplutură, conţinând material arheologic fragmentar.  2. În zona extramuros, a fost scos la lumină un zid lucrat din pietre mijlocii lipite cu pământ, având lungimea de 6,90 m şi lăţimea de 0,65 m; păstrat pe înălţimea de cca. 0,80 m, este perpendicular pe incintă (are orientarea est-vest) şi este prevăzut în partea de nord cu un pavaj lucrat din dale mari de calcar.  De capătul dinspre est al acestui zid, se leagă un alt zid având dimensiunile 5,25 m x 0,60 m x 0,30 m, lucrat în aceeaşi manieră, din pietre mici şi mijlocii lipite cu pământ. În stadiul actual al documentării noastre, credem că este vorba de un debarcader.  Materialul arheologic. Este în totalitate fragmentar şi de factură comună. Constă în principal din fragmente de vase ceramice de uz (căni, oale şi străchini cu urme de ardere secundară), fragmente de amfore ovoidale şi piriforme, ornamentate cu striuri şi caneluri, precum şi fragmente de pahare de sticlă conice şi cilindrice, simple sau ornamentate cu "bumbi" de culoare albastră (cobalt).  O menţiune specială trebuie acordată celor câteva fragmente de boluri cu buză verticală, simple sau ornamentate prin excizii, şi a unor foarte mici fragmente din platouri şi fructiere ornamentate cu figuri zoomorfe şi cruci, pe care le socotim importuri microasiatice datate în secolele IV-V. Au fost descoperite, de asemenea, două monede de bronz şi o fibulă de epocă târzie.  Concluzii  Datele de ordin stratigrafic, coroborate cu materialul arheologic recuperat în campania 1995, confirmă faptul constatat mai demult că ultimul nivel de viaţă în fortăreaţa de la Ovidiu se datează la sfârşitul secolului VI - începutul secolului VII, după perioade mai vechi de distrugeri şi incendii, care vor putea fi precizate, sperăm, în urma campaniilor viitoare de cercetări.

Sursa:
Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor:
CIMEC
Limba:
RO