Punctul arheologic Râpă (sau Tablă), situat la aproximativ 2,5 km SE de limita intravilanului comunei Moşna (jud. Sibiu), este amplasat pe un mic deal străjuit în partea de S de un pârâu şi a intrat în circuitul ştiinţific - cu toate că aici nu s-au efectuat săpături arheologice sistematice sau de salvare - încă de acum aproximativ două decenii, când, în urma unor lucrări viticole care au afectat puternic situl..., au fost găsite numeroase fragmente ceramice (intrate mai apoi în colecţiile Muzeului Municipal Mediaş) rămase, până în prezent, inedite. Despre încadrarea cultural-cronologică a acestora, Iuliu Paul, cel care a analizat şi repertoriat descoperirile, afirma că provin "dintr-o aşezare cu mai multe straturi de cultură aparţinând unor epoci diferite. Din nivelurile inferioare a rezultat şi ceramică, pictată şi nepictată, Petreşti". Întrucât în următorii ani autorităţile locale şi administratorul terenului îşi propun refacerea şi extinderea plantaţiilor de viţă de vie din această zonă, MNB Sibiu a solicitat şi primit, în cursul anului 2003, autorizaţia de săpătură de salvare (nr. 37) care ne-a oferit astfel posibilitatea unei cercetări - pentru prima dată - arheologice sistematice a zonei, obiectivele acesteia fiind, pe lângă verificarea informaţiilor mai vechi, stabilirea limitelor sitului şi a gradului de distrugere (sau mai exact cel de conservare) al aşezării, recuperarea, în limita posibilităţilor, materialelor arheologice, obţinerea unei coloane stratigrafice pe baza căreia să se poată surprinde succesiunea culturală şi cronologică a culturilor/fazelor culturale întâlnite şi raporturile dintre acestea şi desigur, efectuarea ridicării topografice a sitului, operaţiune prevăzută pentru anul 2004. La începutul lucrărilor desfăşurate pe parcursul lunilor mai - iunie, delimitarea sitului nu era, aşa cum am subliniat deja, realizată, astfel încât am procedat la efectuarea unei periegheze în toată aria respectivă care ne-a permis întocmirea unei hărţi cu limitele lui aproximative, în funcţie de artefactele aflate la suprafaţă; în lipsa oricăror alte informaţii, dar raportându-ne permanent la harta menţionată şi la particularităţile terenului (obiectivul arheologic este dispus într-o zonă în care terenul prezintă o pantă de cca. 20 - 25°), am hotărât ca în punctele de maximă concentraţie a fragmentelor ceramice să trasăm câteva casete (cinci la număr, trei dintre ele amplasate în direcţia N - S, celelalte două fiind dispuse pe direcţia E - V), notate de la C 1 la C 5, care să ne permită, astfel, atingerea obiectivelor propuse prin racordarea şi verificarea permanentă a stratigrafiilor acestora şi a eventualelor complexe descoperite. Ca tehnică de săpătură am folosit adâncirea în straturi succesive şi dezvelirea – acolo unde situaţia a impus-o – integrală a complexelor prin şpăcluire. Încă din timpul operaţiunii de decopertare, în toate cele cinci casete s-a constatat prezenţa masivă a ceramicii de factură petreşteană, faza B şi a celei specifice fazei III a culturii Coţofeni (cu ornamentaţia caracteristică Furchenstich), însă lipsite de context stratigrafic, peste tot remarcându-se faptul că până la adâncimea de 0,60 m zona este răvăşită şi afectată de lucrări moderne, neputându-se identifica un strat arheologic propriu-zis. De la această adâncime situaţia se schimbă: pământul nu mai este deranjat, iar în două dintre casete (C 1 şi C 2) au fost descoperite resturile unor complexe petreştene (locuinţe de suprafaţă), a căror cercetare se va finaliza în anul următor (de altfel, trebuie să menţionăm în acest context că nici în celelalte casete săpăturile nu au fost încheiate, adâncimea lor oscilând între 0,85-1 m). În continuare vom descrie sintetic materialele descoperite în cele cinci casete, după cum urmează: C 1 are dimensiunile de 3 x 3 m; până la adâncimea de 0,60-0,65 m pământul este răscolit, materialele preistorice fiind amestecate cu cele contemporane. De la adâncimea de 0,65 m, în jumătatea de S şi E a casetei, până în profile, au apărut resturile unei locuinţe cu platformă de lemne despicate şi lut, specifică culturii Petreşti, din care se păstrează resturi masive de chirpic ars, fragmente ceramice pictate şi nepictate, oase şi unelte de piatră. Ceramica poate fi clasificată în trei categorii: grosieră, lucrată dintr-o pastă în a cărei compoziţie intră mult nisip cu bobul mare şi pietricele şi căreia îi sunt proprii diferite variante de vase mari (de provizii), străchini şi castroane, semifină (intermediară), în care a fost folosit ca degresant nisip cu bob mărunt (de multe ori vasele - de dimensiuni mici şi mijlocii - lucrate dintr-o astfel de pastă sunt acoperite cu un slip fin, lustruit, care joacă adesea un rol ornamental şi are aceeaşi culoare cu peretele vasului sau foarte apropiată de aceasta) şi căreia îi sunt caracteristice vasele borcan, vasele bitronconice, cupele cu picior (gol în interior) şi vasele suport, la care se adaugă cea fină, lucrată dintr-o pastă omogenă în care degresantul folosit este nisipul cu bob fin şi foarte fin. Din punct de vedere tipologic, cu toate că majoritatea vaselor sunt prezente sub formă fragmentară, au putut fi totuşi identificate diferite variante de străchini simple, străchini şi castroane cu umăr carenat, vase-suport şi diferite vase de mici dimensiuni; analiza lor statistică a demonstrat că pictura este, de regulă, specifică ultimei categorii ceramice. C 2, cu dimensiunile de 3 x 3 m, prezintă aceleaşi caracteristici stratigrafice ca şi precedenta, şi aici conturându-se resturile unui complex, identic prin formă şi conţinut cu cel descoperit în C 1. Este posibil chiar ca datorită dimensiunilor medii ale unei locuinţe petreştene şi a faptului că cele două casete sunt amplasate în acelaşi plan, la o distanţă de 5 m una de cealaltă, să fie vorba despre unul şi acelaşi complex. Oricum, această problemă va fi elucidată în cursul campaniilor viitoare, când va fi cercetată şi suprafaţa cruţată care le desparte. C 3, de asemenea cu dimensiuni de 3 x 3 m, se evidenţiază doar prin aceea că materialele arheologice sunt prezente într-o proporţie mult mai mică comparativ cu cele de mai sus; ele însă prezintă aceleaşi caracteristici. C 4 are dimensiunile de 3 x 3 m şi este extrem de săracă în materiale; au fost surprinse doar câteva fragmente de tip Coţofeni, în primii 0,30 m, pentru ca în următorii 0,50 m să apară doar câteva fragmente ceramice uzuale, alături de altele pictate, toate proprii culturii Petreşti. C 5 este singura cu dimensiunile de 5 x 5 m. şi a fost amplasată în extremitatea nordică a planului nostru de săpături. Nu au fost surprinse nici un fel de complexe, iar materialul arheologic, relativ sărac cantitativ, îmbracă formele şi ornamentele clasice ale culturii Petreşti. În primii 0,30 m au fost descoperite fragmente ceramice, izolate, de tip Coţofeni. În toate cele cinci casete a fost descoperită o cantitate impresionantă de fragmente osteologice animale (din acelaşi material fiind prelucrate şi o serie de unelte - împungătoare), la care se adaugă diferite unelte de piatră (trei topoare neperforate, un topor-dăltiţă fragmentar şi câteva zeci de lame din silex neretuşate sau fin retuşate, denticulate, precum şi gratoare). O piesă extrem de importantă este o mărgea tubulară de aur, după cunoştinţele noastre singura (?) descoperită într-un context stratigrafic petreştean absolut sigur (între fragmentele ceramice şi resturile de chirpic ale complexului dezvelit în C 2, la adâncimea de 0,98 m). Trebuie să remarcăm că la cercetările arheologice de aici a participat – graţie sprijinului constant manifestat de primarul (Eugen Roba) şi viceprimarul (Jenö Kerekeş) comunei, precum şi de directorul şcolii din localitate, Ioan Şotropa (profesor de istorie), un împătimit al arheologiei - un grup de voluntari compus din studenţi şi arheologi amatori din SUA, Canada, Australia, Germania, Norvegia, Elveţia şi Singapore, coordonaţi de prof. Andrei Gonciar. Programul lor arheologic, unul foarte riguros, a fost completat cu un altul de turism cultural, fiind vizitate o serie de muzee din ţară (Sibiu, Braşov, Sinaia), o parte a mănăstirilor din nordul Moldovei şi câteva biserici şi cetăţi ţărăneşti fortificate din judeţul Sibiu. Documentaţia de şantier şi toate materialele rezultate în timpul săpăturilor se află la MNB Sibiu.