Ostrov | Judeţ: Constanţa | Punct: Păcuiul lui Soare | Anul: 2003
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Raport ID:
2305
Anul cercetarii:
Perioade:
Antichitate; Evul Mediu;
Epoci:
Epoca romană târzie; Epoca medievală timpurie;
Categorie:
Apărare (construcţii defensive);
Tipuri de sit:
Cetate;
Cod RAN:
| 62547.02 |
Județ:
Constanța
Unitate administrativă:
Ostrov
Localitate:
Ostrov
Punct:
Păcuiul Lui Soare
Sector:
Sector Poartă, Sector Sud
Localizare:
| 62547.02 |
Lista Ilustrațiilor - 5
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Damian | Oana | participant | Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti |
| Mărgineanu-Cârstoiu | Monica | participant | Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti |
| Palincaş | Nona | participant | Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti |
| Mototolea | Constantin-Aurel | participant | Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa |
| Apostol | Virgil | participant | Muzeul Naţional de Istorie a României |
| Vasile | Mihai | participant | Muzeul Naţional de Istorie a României |
| Bâlici | Ştefan | participant | Universitatea de Arhitectură şi Urbanism "Ion Mincu" Bucureşti |
| Diaconu | Petre | participant | Universitatea de Arhitectură şi Urbanism "Ion Mincu" Bucureşti |
Raport:
Sector Poartă
Cercetarea arheologică din campania 2003, ca şi ceea din 2002, s-a concentrat asupra degajării unor elemente ale sistemului constructiv al fortificaţiei insulare1, în vederea realizării unui studiu de arhitectură care să stea la baza unui proiect de conservare şi punere în valoare a monumentului bizantin. S-au realizat o serie de sondaje în vederea obţinerii de noi elemente privind sistemul constructiv al curtinei adiacente porţii de N a cetăţii bizantine, pentru verificarea informaţiilor privitoare la modalitatea realizării fundaţiei turnului poartă, urmărindu-se şi obţinerea de informaţii privind eventuale elemente ocupaţionale situate extra muros.
Ca urmare a cercetărilor arheologice anterioare, se cunoştea faptul că zidul de incintă, păstrat adeseori pe o înălţime de 5 - 6 m, chiar şi după intervenţia demantelatorilor din sec. XVIII-XIX, are lăţimea cuprinsă între 4,20 m şi 6 m, obţinută printr-un sistem de praguri dispuse pe verticala ambelor feţe ale zidului, în jumătatea lui inferioară, fiind construit în sistemul "blocaj", cu paramentele din blocuri de dimensiuni mari, de formă paralelipipedică, îngrijit fasonate, legate cu mortar compus din var, nisip şi pietriş de râu, cu adaos de cărămidă sfărâmată (mortar hidrofug) pentru umplerea rosturilor, şi miezul alcătuit din blocuri de formă neregulată sau paralelipipedice alcătuind o masă compactă de zidărie, formată prin suprapunerea unor planuri orizontale de pietre legate cu mortar. Dată fiind natura sedimentară a solului în care urmau să fie fixate temeliile, format în special din nisip, iar la adâncimi mari din mâl de culoare neagră vânătă, constructorii cetăţii au ales asigurarea stabilităţii zidurilor printr-o substrucţie de lemn, compusă din pari de stejar dispuşi vertical, peste care au fost aşezate în anumite locuri bârne, tot de stejar, dispuse longitudinal şi transversal, substrucţie sesizată în zona paramentului exterior al zidului estic, ca şi în colţul de NE al platformei turnului porţii.
Caseta 6, deschisă în 2000 şi lărgită în 2002, orientată E - V, cu dimensiunile de 7,5 m x 3,5 m, despărţită de C 2/2000 printr-un martor lat de 2 m, amplasată la V de turnul porţii şi la E de zidul turnului considerat rotund2, a permis cercetarea paramentului exterior al curtinei nordice. Distanţa de la malul estic al casetei la prima treaptă a turnului prost păstrat din malul apei este de 7,50 m. De la această zonă plată în jos au fost înregistrate pe paramentul exterior al zidului trei crepide, cea mai de sus reprezentând echivalentul înălţimii a două blocuri având 1 m, primul de 0,54 m, cel de dedesubt de 0,43 m, cea următoare în jos, lată de 0,40 m şi înaltă de 0,60 m, cea mai de jos, lată de 0,25 m şi înaltă de 0,20 m. În ceea ce priveşte paramentul estic al turnului, de la treapta echivalând cu înălţimea a două blocuri de piatră, urmează platforma turnului, lată de 1,38 m, reprezentând 3 şiruri de blocuri, urmate în jos de o treaptă lată de 0,26 m şi înaltă de 0,58 m şi de o alta reprezentând doar un mic pinten care se pierde spre N. Lungimea laturii estice a turnului este de 2,50 m, iar înălţimea sa bine păstrată este de 1,10 m. Pe o distanţă de 2,80 m de la treapta turnului spre E, crepida zidului de incintă, a doua de la platou în jos, se păstrează pe o lăţime de 0,23-0,28 m, pentru ca apoi să se lăţească până la 0,60 m sub forma unei platforme de piatră cu mortar. Placa de mortar a constructorilor cetăţii, groasă de 0,95 m, a fost aşezată pe o structură de piatră, groasă de 0,95 m, compusă, de sus în jos, dintr-un strat de piatră măruntă cu mult mortar, un rând de blocuri de dimensiuni mari, un strat de pietre mărunte legate cu mortar, gros de 0,26 m, totul aşezat pe pământul galben dur care marchează nivelul anterior ridicării fortificaţiei. Sondajul practicat a condus şi la obţinerea de informaţii privind existenţa unor elemente ocupaţionale situate extra muros şi anterioare ridicării fortificaţiei ale căror dimensiuni şi încadrare cronologică sperăm că vor fi lămurite într-o campanie viitoare.
Caseta 7, trasată în colţul de NE al platformei turnului porţii, orientată E - V, cu dimensiunile de 3,20 x 2,80 m a permis cercetarea colţului de NE al platformei turnului porţii de N, vizibil pe o lungime de 1,85 m (axa E - V) x 0,80 m (axa N - S), confirmând informaţiile anterioare privind realizarea fundaţiei acestuia, sub forma unei platforme înalte de 2,60 m, compusă din cinci rânduri suprapuse, în sistemul crepidelor, de blocuri de piatră de mari dimensiuni legate cu mortar, aşezate pe o substrucţie compusă din pari înfipţi verticali în solul sedimentar al insulei. Crepidele, văzute de sus în jos, sunt avansate spre N şi respectiv spre E faţă de paramentele exterioare ale zidului la nivelul de călcare al constructorilor, cu 0,32 - 0,42 m, respectiv 0,16 m, 0,07 m, respectiv, 0,09 m, cu 0,27 m, respectiv, 0,17 m, cu 0,05 m. Înălţimea crepidelor, măsurată de sus în jos, este de 0,52 m, 0,48 m, 0,44 m, 0,38 m şi 0,40 m. Lungimea maximă a unuia dintre cei trei piloţi surprinşi în casetă este de 1,60 m, iar distanţa la care au fost dispuşi este de 0,65 m.
Sector Sud
Nivelul extrem de scăzut al apelor Dunării din vara anului 2003 a permis investigaţii în extremitatea sudică a cetăţii insulare, sector în mare măsură de cursul vijelios al fluviului, unde în 1973 se semnalase prezenţa unor elemente de lemn considerate ca aparţinând unei dane pentru reparat corăbii3.
A fost cercetată o suprafaţă de cca. 12 x 8 m, conţinând o secţiune şi 7 microsecţiuni, obţinându-se informaţii importante privind maniera de realizare a substrucţiei de lemn a fortificaţiei bizantine.
Cercetările desfăşurate în sectorul sudic al cetăţii au documentat atât existenţa tipului de substrucţie deja cunoscut, compusă din pari deşi bătuţi la distanţe mici în mâlul vânăt al insulei şi fixaţi cu pietre mărunte, suprapuşi de o şapă de mortar, peste care au fost aşezate blocurile zidăriei bizantine, cât şi prezenţa unui sistem mult mai elaborat de fundare pe piloţi a zidului de incintă. Acest sistem este compus dintr-o reţea de bârne, probabil de stejar, dispuse orizontal pe două nivele, la distanţă de circa 0,30 - 0,40 m, cu pari verticali cu secţiune circulară introduşi în orificii rectangulare, cu dimensiuni de 0,16 x 0,11 m, 0,16 x 0,13 m, în sistemul cepurilor, între care s-a turnat mortar hidrofug. Unul dintre segmente, considerat iniţial o structură independentă din cauza poziţiei sale înclinate, a alunecat spre sud, fiind antrenat de deplasarea blocurilor zidului de incintă de către curenţii Dunării. Din acest complex, surprins pe o lungime de 11,70 m şi o lăţime de 2 m, au fost descoperite 17 bârne de stejar, aflate în poziţie oblică, cu orificii rectangulare, situate la distanţe cuprinse între 1,10 şi 1,30 m, în care pătrund pari cu secţiune circulară. Distanţele dintre aceste bârne orientate N - S sunt de 0,19 m/0,38 m/0,23 m/0,37 m/0,38 m, iar dintre cele orientate E - V de 0,24/0,32 m. Lungimile pe care au fost surprinse variază între 3 şi 6 m. Descoperirea în două microzone degajate a aceleiaşi structuri in situ (dublă reţea de bârne de stejar despărţite printr-un strat de mortar, surprinse pe lungimi de 2,40 m, 1,70 m, 3,50 m, distanţate la 0,40 m, mărginite de o amenajare de pietre mărunte legate cu mortar, surprinsă pe o lungime de 4,10 m, suprapuse de o placă de mortar de la care s-a ridicat zidul de incintă propriu-zis a permis înţelegerea unei situaţii dificile şi neobişnuite şi relevarea unor elemente de tehnică a construcţiei de obicei inaccesibile cercetării prin simplul fapt că sunt suprapuse de mase enorme de zidărie.
Acest tip de substrucţie, necercetat până în prezent la Păcuiul lui Soare era probabil folosit cu precădere în cadrul platformelor de piatră de mari dimensiuni, utilizate în cazul turnurilor sau al instalaţiilor de acostaj.
După realizarea releveelor, au fost prelevate de către Nona Palincaş probe pentru analize de anatomie a lemnului şi dendrocronologie şi au fost demontate o serie de piese de lemn pentru uzul cercetării şi depozitate la baza arheologică de la Dervent.
Restul complexului de lemn deplasat de apele Dunării a fost lăsat pe loc şi hidratat, negăsindu-se modalităţi de extragere a lui şi de transportare într-un spaţiu mai puţin expus. Elementele de substrucţie descoperite in situ au fost protejate prin acoperirea cu carton asfaltat până la acoperirea zonei de apele în creştere ale Dunării. ... Vezi mai mult Vezi mai puțin
Rezumat:
Cercetarea arheologică din campania 2003, ca şi ceea din 2002, s-a concentrat asupra degajării unor elemente ale sistemului constructiv al fortificaţiei insulare, în vederea realizării unui studiu de arhitectură care să stea la baza unui proiect de conservare şi punere în valoare a monumentului bizantin din Sectorul Poartă. În Sectorul Sud s-au făcut investigaţii în extremitatea sudică a cetăţii insulare. A fost cercetată o suprafaţă ce prezintă o secţiune şi 7 microsecţiuni, obţinându-se informaţii importante privind maniera de realizare a substrucţiei de lemn a fortificaţiei bizantine.