.
Ovidiu | Judeţ: Constanţa | Punct: fortificaţia romano-bizantină | Anul: 2003
Anul:
2003
Epoca:
Epoca greacă şi elenistică;Epoca romană timpurie (sec. I - III);Epoca romană târzie (sec. IV - VIII)
Perioade:
Epoca romană;
Epoca greacă
Categorie:
Apărare (construcţii defensive)
Tipuri de sit:
Fortificaţii
Județ:
Constanţa
Localitate:
Ovidiu
Comuna:
Ovidiu
Punct:
fortificaţia romano-bizantină
Persoane implicate și instituții:
Nume Prenume Rol Instituție
Băjenaru Constantin Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa
Papuc Gheorghe Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa
Paşca Cecilia Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa
Cod RAN:
Raport:

Săpăturile de la Ovidiu s-au desfăşurat în 2003 pe mai multe fronturi, beneficiind şi de sprijinul financiar din partea MCC. Având în vedere stadiul avansat de redactare a monografiei sitului şi pentru a avea o imagine cât mai clară asupra planimetriei şi a caracteristicilor constructive, s-a decopertat integral cel de-al patrulea turn al fortificaţiei şi s-au efectuat foarte multe sondaje în perimetrul acestei...a. Turnul circular din colţul de SV al fortului (Turnul D), cercetat doar parţial în anii 1993-1994, a fost dezvelit în întregime, prin eliminarea tuturor martorilor lăsaţi şi extinderea săpăturii în aria extramurană. I s-au determinat astfel mai exact dimensiunile – diametrul exterior de 7,80 m (interior 3,25 m) şi grosimea zidului variind între 2,10 şi 2,20 m –, care sunt uşor mai mici faţă de celălalt turn (C), aflat în colţul de NV. Pe baza observaţiilor stratigrafice şi a detaliilor de execuţie se poate spune că există un singur moment constructiv, databil în primele decenii ale sec. VI. Sondajul efectuat în interiorul turnului, sub pavajul de cărămizi peste care s-a prăbuşit acoperişul (nivel N 2), nu a relevat decât un strat subţire de mortar pe care stau respectivele cărămizi, iar dedesubt pământ negru-brun cu aspect de vegetal antic (nivel N 6), din care s-au extras câteva fragmente ceramice elenistice şi romane timpurii. Sondajele efectuate la exterior au demonstrat că, în unele locuri, există o delimitare între nivelul de construcţie al fundaţiei (lentile subţiri de mortar sau mici aşcii de prelucrare) şi cel al elevaţiei, care se prezintă sub forma unui strat foarte gros (30 cm) de aşchii rezultate din cioplirea blocurilor de parament. De asemenea, s-a constatat o retragere progresivă către interior a crepidei din blocuri mari de calcar faţă de fundaţie, ceea ce face ca plinta astfel formată să apară doar pe aproximativ 75% din frontul turnului. Pe porţiunea rămasă nu mai există nici o plintă între fundaţie şi crepidă. Şi la exterior s-a constatat că sub nivelul de construcţie nu există decât pământul vegetal antic menţionat mai sus. Precizăm că diferenţa între nivelul de construcţie al fundaţiei şi cel al elevaţiei a fost reperată şi în alte sondaje efectuate pe traiectul curtinei de sud (caroul A3) şi în zona turnului circular C. Despre acesta din urmă putem spune că fundaţia şi elevaţia nu sunt demarcate printr-o plintă, ca la turnul D. În sectorul curtinei de V (intramuros) am efectuat o serie de sondaje stratigrafice şi am deschis două noi carouri (G8 şi F8), care au evidenţiat sub nivelul de călcare din sec. VI existenţa unei umpluturi masive cu foarte mult material arheologic (ceramică, sticlă) specific secolului al V-lea, foarte probabil o groapă de gunoi contemporană cu edificiile aflate la circa 30 m spre E. În sectorul de E am continuat să cercetăm traseul incintei abandonate, suprapusă în întregime de curtina de E a fortificaţiei actuale. Extinderea săpăturii în zona turnului dreptunghiular B (din colţul de NE) ne-a confirmat faptul că şi în acest loc există un turn al fortificaţiei iniţiale. Ca şi în situaţia întâlnită în 1979 sub turnul A al fortificaţiei actuale, unde a fost identificat mult discutatul turn circular anterior (A’), şi aici este vorba de un turn de colţ, de formă circulară (B’), păstrat doar la nivel de fundaţii. Sondajele nu i-au precizat decât o mică porţiune din frontul exterior, suprapus în mare parte de laturile de nord şi de est ale turnului dreptunghiular. Continuarea frontului circular ar fi trebuit să apară chiar în interiorul turnului B, dar în sondajele efectuate nu s-a găsit nici o dovadă. Este posibil ca resturile fundaţiei să fie mult mai adânci decât nivelul la care ne-am oprit (din cauza infiltrării apei freatice). În sprijinul ipotezei unei fortificaţii iniţiale rămase neterminate vine şi curtina de N a acesteia, care se păstrează tot în stadiu de fundaţie doar pe o porţiune de 1,50 m spre E, măsuraţi de la colţul pe care-l face cu turnul circular B’. Această curtină este la fel de lată (2,85 m) ca şi curtina de V iniţială, cea suprapusă perfect de incinta de E a fortificaţiei actuale. Unele observaţii de detaliu ne fac să presupunem că acest fragment de curtină nordică iniţială a fost utilizat şi în prima jumătate a sec. al VI-lea, ca un zid de sprijin pentru latura de E a turnului dreptunghiular B. Prezenţa celor două turnuri de colţ circulare şi a pornirilor de curtine către E ne arată foarte clar că şi această tentativă iniţială era tot o fortificaţie de tip quadriburgium. Apariţia doar la stadiul de fundaţii, planul incomplet şi lipsa unui nivel arheologic care să poată fi pus în legătură certă cu această fortificaţie ne arată că este vorba de o tentativă de construcţie a unui quadriburgium mai aproape de golful de odinioară, rapid abandonată, care a făcut loc unei fortificaţii de acelaşi tip, aşezată mai la V, care a utilizat fundaţia de curtină vestică existentă pentru elevaţia curtinei sale de E. O cercetare mai amplă (care ar trebui prelungită şi în anii următori) s-a făcut şi la edificiul cu ziduri din cărămidă aflat în zona extramurană de est a fortificaţiei actuale. Pentru a prinde capătul de E s-a sondat chiar în malul lacului, fără succes deocamdată. În schimb, în carourile noi K 1’ şi K 1’’ a fost surprinsă latura de N a clădirii, pe o lugime de 8 m. Au putut fi determinate dimensiunile primei încăperi de la V (8,50 x 3,30 m la exterior), care prezintă un frumos pavaj de cărămidă la interior şi este lonjată la exterior de trotuare din dale de piatră. Materialul ceramic recuperat de pe podeaua de cărămizi, care este şi ultimul nivel de locuire în interior, se datează în prima jumătate a sec. VI, deci contemporan cu fortificaţia aflată la o distanţă de 3 m spre V. Sondajele de anul trecut arată însă că edificiul este anterior secolului VI, fiind cel mai probabil construit în aceeaşi vreme (a doua jumătate a sec. IV, mai degrabă către ultimul sfert) cu edificul A situat mai la S, care are aceeaşi orientare V - E (şi este suprapus de curtina de E a fortificaţiei actuale = curtina de V a tentativei iniţiale). Campania 2003 a confirmat în mare parte noua interpretare a situaţiei de pe teren şi datarea fortificaţiei de la Ovidiu în prima jumătate a sec. VI. Dacă în ceea ce priveşte fortificaţia lucrurile sunt lămurite din punct de vedere ştiinţific, pentru viitor scopul principal fiind prezervarea şi restaurarea, nu acelaşi lucru se poate spune despre cele trei edificii anterioare care formează o mică aşezare deschisă (nu există deocamdată dovezi care să arate situarea acestora în cadrul unei fortficaţii) în a doua jumătate a sec. IV şi pe tot parcursul sec. V. Eventuala determinare a funcţionalităţii respectivelor clădiri ar putea ajuta la descifrarea caracterului acestei aşezări, iar un prim pas în acest demers va fi dezvelirea edificiului cu ziduri din cărămidă (C), obiectiv al campaniei de anul viitor.

English Abstract:

The excavations at Ovidiu were conducted in 2003 on several fronts. The 2003 campaign confirmed to a large extent the new interpretation of the situation in the field and the dating of the fortification at Ovidiu to the first half of the 6th century. While as regards the fortification things are clear scientifically, in the future the main goal being preservation and restoration, the same does not hold for the three earlier buildings forming a small open settlement (for the time being there is no evidence pointing to their setting inside a fortification) during the second half of the 4th century and during the entire 5th century.

Sursa:
Cronica cercetarilor arheologice din România
Editor:
CIMEC
Limba:
RO