Cercetarea sitului paleolitic de la Poiana Cireşului a fost condiţionată şi în această campanie de densitatea mărturiilor activităţii omului paleolitic prezente aici. Strategia de exploatare a informaţiei arheologice a respectat, şi în acest an, obiectivele paleoetnografice propuse încă de la debutul cercetării acestui sit de către colectivul nostru. Întrucât metoda (planimetrică) a fost prezentată în rapoartel...e noastre anterioare, nu mai insistăm aici asupra ei. Facem doar menţiunea că, alături de desenarea integrală cu culori de cod a materialului arheologic, anul acesta am realizat şi o serie de fotografii digitale, precum şi o înregistrare video a situaţiilor arheologice care o solicitau. Colectivul nostru are în vedere, pentru campaniile viitoare, realizarea unui CD de prezentare integrală a sitului şi a metodei de săpătură aplicate aici. În campania 2003, s-a deschis secţiunea V (3 x 3m), plasată la N de secţiunea I (1998), de care este despărţită de un martor de 0,50 m, şi la E de secţiunea III (2001), de care este despărţită de un martor de 0,30 m; caroiajul a fost fixat la 1 m faţă de punctul 0, iar carourile numerotate A1-C3. Astfel plasată, secţiunea V completează cercetarea zonei sitului care demonstrase, în anii anteriori, o densitate remarcabilă de material arheologic. Stratigrafia geologică, deja prezentată pe larg în rapoartele anterioare, a rămas neschimbată, cu excepţia unor perturbări stratigrafice (pene de gheaţă) care afectează pe alocuri stratul de cultură gravettian. În ceea ce priveşte succesiunea depozitelor arheologice, şi campania din anul acesta întăreşte ideea că partea superioară a depozitului (0,5 m de la suprafaţa actuală a solului) conţine materiale neolitice şi paleolitice amestecate. Stau mărturie diferenţele de materie primă şi tehnologie, materialul litic atribuit unei tradiţii neolitice (lame şi aşchii masive) fiind realizat preponderent din silicolit. Reamintim că în anii anteriori s-sau descoperit câteva topoare şlefuite, realizate din acelaşi material - piesele recuperate în acest an putând proveni de la prepararea iniţială, prin cioplire, a suporturilor. Un argument puternic îl reprezintă însă descoperirea - în extremitatea vestică a secţiunii noastre (carourile B1 şi C1) - a resturilor unei locuinţe neolitice (o podea, chirpic puternic degradat, lemn carbonizat şi fragmente ceramice şi litice), la adâncimea de 0,95 m, deci mult sub stratul cu material arheologic amestecat, care ajunge doar la -0,5 m; amintim că, în campania din 2001, s-au recuperat, din secţiunea imediat învecinată (III), mai multe fragmente ceramice, exact la aceeaşi adâncime relativă. Cum analiza realizată de dl. Gh. Dumitroaia în 2001 le atribuia culturii Criş, considerăm că şi resturile structurii neolitice descoperite de noi în acest an pot fi atribuite aceluiaşi orizont cultural şi cronologic. Ceea ce ne apare ca esenţial este faptul că respectiva structură neolitică nu pare să fi fost realizată în urma unei excavări - şi nici o perturbare stratigrafică de origine geologică nu apare în profil; în consecinţă, descoperirea ei poate pune în discuţie cronologia întregii părţi superioare a depozitului de aici, considerat, ca de altfel în toate siturile paleolitice de pe Valea Bistriţei, ca fiind de vârstă pleistocenă. Această posibilitate trebuie luată serios în calcul, mai ales pentru că presupune o severă spălare a depozitelor pleistocene subiacente, cu importante consecinţe în privinţa încadrării geocronologice a materialului paleolitic. Observaţiile paleopedologice şi cele palinologice rămân să clarifice această problemă. Ca şi în campaniile anterioare, densitatea materialului litic şi osteologic este remarcabilă în întreaga secţiune, cu aglomerări masive de material osteologic şi resturi de combustie diseminate. S-au prelevat 7 eşantioane de cărbune pentru datări radiocarbon AMS, din diferite puncte ale secţiunii şi de la diferite adâncimi, în interiorul nivelului de concentrare a materialului gravettian (1,80-2,10 m). Aglomerarea de material litic şi faunistic este completată de prezenţa a şase pietre masive, foarte probabil parte a unei structuri de locuire distruse. Interesantă, în campania din acest an, este apariţia, în cadrul materialului osteologic, a două fragmente de corn, prea puţin prezent deocamdată în campaniile anterioare, a unor oase de bovidee masive, ca şi a unor lame şi aşchii din agat, care măresc spectrul - şi aşa foarte larg - al surselor de materie primă. În această ultimă privinţă, cercetarea în amonte a văii micului afluent al Bistriţei, Doamna, nu a condus la descoperirea, în aluviunile sale, a vreuneia din rocile utilizate în gravettian. Cu excepţia menilitului şi gresiei silicioase, ambele prezente în depozitele din imediata vecinătate a sitului, materia primă (mai multe varietăţi de silex, jasp, opaluri, şist negru) provine fie din aluviunile Bistriţei (complet acoperite de apele barajului actual), fie de la o distanţă mai mare (cum este cazul silexului zis "de Prut", sau al silexului hidrotermal alburiu, provenit, probabil, din Transilvania). Chiar dacă, în stadiul actual al cercetărilor, identificarea precisă a surselor de materie primă este departe de a fi realizată, rămâne cert că situl de la Poiana Cireşului mărturiseşte un areal de aprovizionare extins pe sute de kilometri, în mai multe direcţii. Densitatea deosebită a materialului nu ne-a permis epuizarea întregii secvenţe arheologice, cercetarea părţii inferioare a depozitului rămânând misiunea campaniei următoare. O statistică preliminară, realizată pe şantier, a oferit, în linii generale, acelaşi spectru tehno-tipologic observat şi în anii anteriori; situaţia nu este mult diferită nici din punctul de vedere al exploatării materiei prime, unde menilitul constituie tipul de rocă predominant. Concentrarea locuirii paleolitice în partea nordică a poienii pare a fi certă, după cum arată şi un mic sondaj (1 x 1 m) realizat de noi la S de arealul cercetat începând cu anii ’60, în zona cultivată astăzi cu porumb - şi în care, deşi stratigrafia geologică pare similară, materialul paleolitic nu apare decât în partea superioară a depozitului. Chiar şi în limitele expuse, aşezarea paleolitică de aici se extinde pe cel puţin 100-150 m2, necercetaţi încă şi, pe baza observaţiilor realizate până acum, ea reprezintă deja una dintre cele mai bogate şi mai bine conservate aşezări paleolitice de pe Valea Bistriţei. Invocăm aici, ca argumente în această privinţă, condiţiile de conservare a faunei şi densitatea materialului litic şi a urmelor de locuire (raportate la extensiunea săpăturilor efectuate până acum), descoperirea, în timpul procesului de curăţare şi conservare a materialului osteologic, a câtorva obiecte de artă, în curs de studiu şi publicare, dar şi metoda de exploatare a informaţiei arheologice, care va transforma, cu siguranţă, situl de aici într-un punct cheie pentru înţelegerea variabilităţii culturale gravettiene pe Valea Bistriţei. Menţionăm că un studiu tehnologic, realizat pe un eşantion de peste 4500 de piese gravettiene din acest sit, realizat de colectivul nostru, în colaborare cu dr. Geraldine Lucas (Univ. Bordeaux I), se află în stadiul de finalizare şi publicare. De asemenea, întregul material faunistic recuperat de colectivul nostru până acum este conservat preliminar şi pregătit pentru studiul arheozoologic şi tafonomic, iar un eşantion de 50 de unelte litice vor face, în curând, obiectul studiilor traseologice.