Principalele obiective din campania 2003 au fost conservarea şi restaurarea celor două cuptoare de ars piatră din sec. al XIV-lea, în primul punct, precum şi finalizarea săpăturilor arheologice din aşezarea şi necropola Sântana de Mureş în cel de-al doilea punct. Cuptorul nr. 1, cel mai mic, restaurat în proporţie de 50% încă din anii descoperirii lor de către Domniţa Hordilă şi restauratorii de la MI Roman,... a fost conservat, realizându-se, mai întâi stabilitatea suportului de pământ, apoi asigurarea unui schelet metalic pentru prinderea porţiunilor de pereţi dislocate şi completarea zonelor distruse, curăţirea pragului şi a porţiunii de var păstrate din sec. al XIV-lea, după care s-a realizat impregnarea şi peliculizarea. Cuptorul nr. 2, distrus în parte încă din sec. al XIV-lea, a fost refăcut refolosindu-se porţiunile de pereţi păstrate mai bine şi fragmentele dislocate, găsite în interiorul lui. S-a procedat la o reconstituire a pereţilor prin turnarea unui strat de beton armat, la care s-a ataşat, cu ajutorul unei armături metalice, un perete care imită pământul ars al cuptorului, aşa cum a fost el descoperit. În două zone ale cuptorului s-au montat şi fragmentele de lipitură zgurificată, care s-a mai putut recupera. În acelaşi mod s-a reconstituit şi gura de foc. Întreaga reconstituire şi restaurare a cuptorului nr. 2 a fost executată după aceleaşi metode ca la cuptorul nr. 1, rămânând ca pentru anul 2004 să se facă impregnarea şi peliculizarea finală, care nu a putut fi realizată în acest an din cauza temperaturilor scăzute. În lunile septembrie şi octombrie 2003, paralel cu restaurarea cuptoarelor, au fost efectuate cercetări arheologice în obiectivele datate în sec. al IV-lea p. Chr. de La Izvoare. Au fost trasate trei secţiuni: S XXV, XXVI şi XXVII, cu lungimea de 26 x 2,5 m, 21 x 2 m şi 20 x 2 m în zonele deja amintite. Rezultatele au fost concludente, prin aceea că atât spre S cât şi spre V s-a putut delimita întinderea necropolei din această perioadă. În secţiunile săpate au fost surprinse alte materiale şi complexe, care aparţin epocii neo-eneolitice, epocii bronzului, primei epoci a fierului, sec. II – III p. Chr., sec. VI – VII şi sec. XIV – XV. Din aceste perioade au fost descoperite, mai ales, ceramică şi câteva obiecte din fier. În nivelul de sec. II – III a fost descoperită şi o monedă imperială romană. În S XXVII a mai fost surprins un mormânt de inhumaţie aparţinând unui copil. Dintre complexele cercetate remarcăm câteva bordeie, resturile unor cuptoare de copt pâine şi gropi cu resturi menajere din sec. VI – VII şi din evul mediu. Toate au dat un material arheologic foarte interesant.