Situl – cu nivele de locuire neolitic, bronz târziu, hallstatt timpuriu, roman, migraţii şi feudal timpuriu – ocupă traseele şi pantele uşoare din dreapta Văii Brătenilor, un pârâu cu un curs intermitent din bazinul Lechinţei, unul din afluenţii dinspre Câmpia Transilvaniei a Someşului Mare. Staţiunea a fost semnalată în anul 1996 de când au început cercetări sistematice în acest loc, fiind cercetate mai multe ...zeci de locuinţe, gropi, vetre, depuneri rituale şi morminte cu un inventar vast şi deosebit de interesant, cele mai consistente dovedindu-se a fi complexele de epocă romană şi feudală timpurie. Campania din anul 2003 s-a desfăşurat în perioada 14 iulie – 26 august cu fonduri puse la dispoziţie de către MCC şi CMJ Bistriţa. Obiectivele fixate pentru această campanie au fost: dezvelirea unor suprafeţe în prelungirea celor anterior degajate, studierea organizării habitatului, nuanţarea stratigrafiei sitului şi a raportului dintre complexele aceluiaşi nivel de locuire şi a relaţiei spaţiale dintre diversele etape ale aşezărilor . În funcţie de suprafeţele libere de culturi şi a resurselor avute la dispoziţie, au fost trasate secţiuni, deschise casete pentru degajarea complexelor sau dezvelite suprafeţe pentru urmărirea distribuţiei locuirii şi stabilirea limitelor aşezărilor. Staţiunea care cuprinde 15-20 ha este brăzdată pe direcţia N - S de un pârâu cu maluri înmlăştinate care distinge două sectoare clar delimitate, denumite în mod convenţional – sectorul A, cel din dreapta, şi sectorul B – cel din stânga. În sectorul A au fost deschise trei perechi de şanţuri, pe latura sud-estică a suprafeţei anterior degajate, între care s-au păstrat martori de 0,5 m demontaţi în perimetrele complexelor înregistrate: S 39/S 40 (28 x 2 m), S 42 (38 x 2 m), S 44/S 45 (52 x 2 m) şi alte două secţiuni S 38 (24 x 2 m), respectiv S 43 (31 x 2,5 m) pe latura vestică şi nord-estică, iar pentru degajarea altor complexe au fost deschise alte patru casete: C 1/2003 = 6 x 3,5 m; C 2/2003 = 8 x 3 m; C 3/2003 şi C 4/2003 de 4 x 3,5 m. Stratigrafic am înregistrat sub humusul actual o depunere intermitentă aparţinând aşezării medievale timpurii, urmează un strat de lut negru pigmentat cu chirpici şi arsură, gros în medie de 0,25-0,30 m, corespunzător locuirii de epocă romană care suprapune un strat negru-maroniu care conţine materiale hallstattiene şi de epoca bronzului. Stratul steril de loess este situat la -0,80 –1,20 m. În secţiunea S 43 stratul de cultură se restrânge treptat iar materialul arheologic mult mai redus, semnalează faptul că ne găsim înspre marginea sitului. În sectorul 3 au fost deschise mai multe secţiuni şi suprafeţe. Pe botul terasei situate între pârâul Brătenilor şi Valea Bânda s-au deschis o secţiune care împarte terasa pe direcţia V - E S 47 = 42 x 2 m flancată, între m 2 – 6 şi m. 27 – 42, de casete pentru degajarea complexelor interceptate. Perpendicular pe acestea au fost trasate două suprafeţe cu dimensiunile de 27 x 5 m. Stratigrafia apare mult simplificată, stratul de loess urmează imediat stratului vegetal, în care se conturează complexele arheologice. Spre partea mediană a terasei depunerea arheologică devine mai consistentă, ea cuprinzând un strat negru maroniu cu depuneri din bronzul târziu şi nivelul roman, negru pigmentat. Intermitent se găsesc depuneri din secolele V-VI fără să existe un strat continuu aparţinând acestui nivel, după cum nici locuirii medievale timpurii nu-i corespunde un strat distinct de depunere. Pentru precizarea ariei aşezărilor au fost sondate prin secţiuni de 25 x 2 m (S 49, S 50 şi S 51) terasele de la NE de nucleul locuirii, aflate la 300 - 350 m de aria cercetată. Investigaţiile nu au dat rezultate pozitive, apărând doar inconsistente materiale din sec. V-VI şi un singur complex degajat printr-o casetă de 3 x 3 m, dovedind că suntem la periferia zonei cu material arheologic. Cercetările arheologice au dus la identificarea următoarelor complexe arheologice departajate pe epoci în felul următor: Locuirea din epoca bronzului este semnalată în afara materialelor aflate în strat, prin trei complexe cu caracter votiv constând din oale depuse cu gura în jos pe o lespede de piatră (complex 5), găsită în caroul 18 al S 39 şi alte două vase depuse în caroul 12 al S 41, respectiv caroul 23 al S 48, delimitate de lespezi de gresie aşezate pe cant. Ele se adaugă descoperirilor de aceeaşi factură semnalate în campaniile anterioare. Locuirea hallstattiană timpurie a fost documentată printr-o locuinţă L 84 apărută în S 39 între m 5 şi 9 şi degajată prin caseta a cărei groapă se adâncea la 1,40 m, cu dimensiunile de 3,5 x 3,5 m în a cărei umplutură s-a găsit o cantitate apreciabilă de fragmente ceramice şi oase de animale. Aceluiaşi orizont îi aparţine şi G 38 aflată în S 38 în caroul 18, de formă circulară cu diametrul de 1,10 m şi adâncimea de 1,25 m, care conţinea mărunte fragmente ceramice canelate de factură hallstattiană. Din locuirea romană reprezentată prin locuinţe de suprafaţă sau semiadâncite şi gropi de provizii au fost degajate următoarele complexe: Locuinţa 83 cu laturile de 3 x 3,40 m, de formă rectangulară este o locuinţă de suprafaţă a cărei podină acoperită de chirpici se găseşte la 0,35 m. Pe suprafaţa locuinţei au fost găsite o fibulă din bronz şi numeroase fragmente ceramice roşii şi cenuşii, provinciale. Locuinţa 90 a fost interceptată de perechea de secţiuni S 39 şi S 40, între m. 13 şi 18. Dimensiunile complexului au fost stabilite pe baza urmelor de chirpici din pereţii prăbuşiţi ai casei aflată la -0,35 m de la nivelul de călcare actual, fiind de 3 x 4 m. Locuinţa nu dispunea de instalaţie de foc şi nu au fost găsite nici urme ale gropilor de pari marginali. Locuinţa 91 a fost interceptată de S 41 între m. 1,30 şi 4,80. Groapa locuinţei se adâncea la 1,20 m de la nivelul de călcare actual, podina fiind acoperită de un strat de lutuială. Inventarul era format din ceramică fragmentară romană provincială. Locuinţa 93 a fost dezvelită prin perechea de secţiuni S 41 – S 42 în carourile 15 – 19; avea un plan rectangular cu laturile de 3,5 x 3,3 m. Podina acoperită de o lutuială, se găsea la -0,80 m. Pe latura de E era amplasat un cuptor din bolovani de formă ovală. Inventarul cuprinde ceramică cărămizie şi neagră zgrunţuroasă de factură romană provincială. Locuinţa 95 a fost prinsă în colţul sudic al S 43, între m. 0 – 3,5, cu groapa marcată de arsură aflată la –1 m, având gropi de pari pe colţuri pentru susţinerea acoperişului. Nu a fost dezvelită în întregime. Groapa 39 de formă circulară în plan, cu diametrul de 0,7 m, săpată în formă de butelie cu adâncimea de 0,85 m. Inventar: fragmente ceramice mărunte, chirpici, arsură, oase de animale. Groapa 40 tăiată de S 43, avea o formă circulară cu diametrul de 1,3 m şi adâncimea de 1,55 m. Fundul era placat cu lespezi de piatră. În umplutură fragmente ceramice şi oase de animal. Groapa 41 tăiată de S 44, circulară cu diametrul de 0,90 m şi adâncimea de 1,1 m. Groapa 42 de plan circular, cu diametrul gurii de 1,6 m şi adâncimea de 1,45 m, în formă de căldare. Inventarul cuprinde fragmente ceramice cărămizii şi cenuşii de factură romană provincială. Groapa 43 de formă circulară cu diametrul de 1,25 m, pereţii albiaţi, adâncimea de 1,5 m. Groapa 44 în formă de căldare cu diametrul de 2 m şi adâncimea de 1,15 m. În umplutură fragmente ceramice şi inventar osteologic. Groapa 45, circulară cu diametrul de 1,6 m, pereţii drepţi, fundul albiat situat la -1,65 m. Groapa 46, circulară, cu diametrul de 1,45 m, săpată în formă de căldare, adâncimea de 1,4 m. Groapa 47 cu diametrul de 1,9 m şi adâncită la 1 m a rămas parţial sub martor. Groapa 48, circulară în plan, diametrul de 1,10 m la gură şi 1,60 m în partea mediană, adâncimea de 2,20 m. Groapa 49 avea diametrul gurii de 1,30 m, săpată în formă de butelie, adâncimea de 1,70 m. Umplutura gropii conţinea fragmente ceramice, cenuşii şi ceramică fragmentară. Groapa 50 cu diametrul de 1,20 m şi adâncimea de 1,50 m, în formă de butelie, fundul gropii fiind acoperit cu un strat de arsură. Groapa 51 în formă de căldare cu deschiderea la gură de 1,20 m şi adâncimea de 0,50 m. Groapa 52 de formă circulară cu diametrul de 1,20 m şi adâncimea de 1 m, nedezvelită în întregime. Groapa 53 săpată în formă de căldare cu diametrul de 1,10 m şi adâncită la 1,10 m Groapa 54 în formă de căldare cu deschiderea la gură de 1,25 m şi adâncimea de 1,10 m. Groapa 55, de plan circular, pereţii drepţi, fundul albiat, diametrul de 1,60 m, adâncimea de 1,80 m. Inventar sărăcăcios din fragmente ceramice. Groapa 56, nesăpată, prinsă doar în malul secţiunii. Groapa 57 a apărut sub podina unei locuinţe din epoca migraţiilor având diametrul de 1,5 m şi adâncimea de 1,6 m. În umplutură fragmente ceramice cărămizii. Groapa 58, rotundă, cu diametrul de 1,10 m, adâncimea de 1,45 m. Groapa 59, rotundă, cu diametrul de 1,10 m, săpată în formă de căldare cu adâncimea de 0,90 m. În umplutura gropii, pe lângă fragmente ceramice dintr-un chiup cenuşiu, s-au găsit şi oase dintr-un schelet uman aruncat la adâncimi diferite în groapa. Groapa 60, rotundă, cu diametrul de 1,30 m şi o adâncime de 1,20 m, săpată în formă de căldare. Inventarul cuprinde câteva fragmente ceramice romane provinciale. Groapa 61, rotundă cu diametrul de 1,30 m şi adâncimea de 1,30 m, umplutura gropii din pământ negru pigmentat cuprinde fragmente ceramice romane. Groapa 62, rotundă cu gura largă de 1,20 m , săpată în formă de căldare cu adâncimea de 1,35 m. Gropile 63 şi 64 au fost prinse doar în malul secţiunii, nedezvelite. Groapa 65, rotundă cu diametrul gurii de 1,4 m, săpată în formă de pungă, cu diametrul maxim de 1,70 m şi adâncimea de 1,70 m. Groapa 66, rotundă cu diametrul gurii de 1,35 m şi adâncimea de 1,10 m, săpată în formă de pungă. Inventar compus din fragmente ceramice romane. Groapa 67, rotundă cu diametrul de 1,30 m şi adâncimea de 1,30 m, pereţii lutuiţi şi în umplutură fragmente ceramice romane. Groapa 68, rotundă, diametrul de 1,20 m şi o adâncime de 0,90 m. În groapă au fost depuse două schelete umane cu oasele contorsionate şi aşezate pe conturul gropii; în umplutură fragmente ceramice de factură romană provincială. Groapa 69, rotundă cu diametrul de 1,20 m şi adâncimea de 1,40 m, în umplutura gropii cenuşă, oase de animale, fragmente ceramice. Groapa 70, rotundă cu diametrul de 1,80 m, în formă de căldare cu adâncimea de 0,90 m. Groapa 71, rotundă cu diametrul gurii de 1,40 m, săpată în formă de butelie cu diametrul maxim de 1,85 m şi adâncimea de 2,20 m; pe fund era aşezată o lespede de piatră; în umplutură numeroase fragmente ceramice şi material osteologic. Orizontul roman târziu: Locuinţa 86, de suprafaţă cu laturile de 4,6 x 3,5 m, cu podina situată la -0,30 m. Suprafaţa locuinţei era de lipitură provenită din pereţii casei. Pe latura de NV era amenajat un cuptor din lespezi de gresie de formă circulară cu diametrul de 1 m. Inventarul locuinţei cuprinde o cantitate mare de fragmente ceramice cenuşii zgrunţuroase (oale, străchini, vase de provizii), o fibulă din bronz cu piciorul întors pe dedesubt şi o altă fibulă din fier de acelaşi tip. Locuinţa 97 de plan rectangular cu podina situată la -0,45 m, având laturile de 3 x 3,3 m neavând instalaţie de foc şi nici alte amenajări interioare. În umplutura locuinţei s-au găsit numeroase fragmente ceramice cenuşii fine şi zgrunţuroase. Locuirea de epoca migraţiilor, sec. V-VI, a fost documentată prin alte patru complexe cercetate în această campanie: Locuinţa 98 a fost prinsă în S 47 între m. 2 şi 5 pentru a cărei dezvelire au fost deschise casete laterale de 4 x 3 m. Locuinţa de formă rectangulară cu colţurile rotunjite avea dimensiunile de 3 x 2,8 m. Nu au fost sesizate gropi pentru pari pe laturile locuinţei, nu avea instalaţie de foc. Inventarul era format din fragmente cenuşii fine cu decor lustruit şi ştampilat. Locuinţa 99 avea dimensiunile de 3,7 x 2,9 m şi podina constând dintr-un strat de lut bătătorit, aflată la -0,50 m. Inventarul era format din ceramică fragmentară specifică acestui orizont. Locuinţa 100 cu laturile de 2,6 x 3,2 m avea podina situată la -0,80 m. Nu avea vatră de foc şi nici alte amenajări interioare, inventarul era format din ceramică cenuşie fină cu decor lustruit şi ceramică cenuşiu-negricioasă cu coaste la interior specifică secolelor V-VI. Locuirea medievală timpurie este reprezentată de locuinţe semiadâncite ale căror dimensiuni sunt greu de precizat , ele adâncindu-se în general în nivelul de locuire romană: Locuinţa 85 avea podina situată la -0,4 m. Pe latura de NV era amenajat un cuptor din bolovani şi lespezi de piatră de formă rectangulară cu laturile de 2 x 2 m, cu vatra lutuită. Pe cuptor şi în jur s-au găsit numeroase fragmente ceramice lucrate la roata înceată, decorate cu benzi de linii în val. Locuinţa 87 a fost degajată prin caseta menită a dezveli locuinţa 86. Aceasta avea o formă rectangulară cu colţurile rotunjite cu dimensiuni de 3 x 3,4 m. Podina se găsea la -0,55 m, pe colţul nordic era amenajată o vatră ovală din bolovani şi sfărâmătură din piatră. Inventarul se reduce la fragmente ceramice lucrate la roata înceată cu decor specific format din linii în val dispuse în benzi succesive. Locuinţa 88 avea dimensiunile de 2,8 x 3 m cu podina situată la -0,5 m. În colţul de NV era amenajată o vatră delimitată de sfărâmături din piatră, de formă ovală cu diametrele de 0,7 x 0,9 m. Inventarul era format în exclusivitate din fragmente ceramice lucrate la roata înceată. Locuinţa 94 a fost prinsă în S 43 între m. 12 şi 15,3 fără a fi dezvelită integral. În porţiunea dezvelită a fost delimitată vatra-pietrar de formă rectangulară cu latura de 1 m. Inventarul cuprinde fragmente ceramice lucrate la roata înceată şi un vârf de săgeată de fier cu aripioare databil în secolul IX. Locuinţa 96 degajată prin S 45 şi caseta aferentă de 3 x 3 m. Locuinţa de formă rectangulară cu laturile de 2,9 x 3,3 m avea pe colţul nordic amenajat un cuptor de piatră cu laturile de 0,8 x 1 m. Podina neamenajată era situată la -0,70 m. În umplutura locuinţei s-au găsit numeroase fragmente ceramice lucrate la roata înceată decorate cu benzi de linii drepte şi în val. Prin investigaţiile din această campanie au fost degajate noi suprafeţe din aşezările ce se succed în staţiunea Stupini fiind înregistrate un număr important de complexe arheologice din care s-a recoltat un bogat material aflat în curs de prelucrare.