.
Suceava | Punct: Curtea domnească | Anul: 2003
Anul:
2003
Epoca:
Epoca medievală (sec. XIII -XVIII)
Perioade:
Epoca medievală mijlocie
Categorie:
Civil;
Neatribuit
Tipuri de sit:
Locuire
Județ:
Suceava
Localitate:
Suceava
Comuna:
mun. Suceava
Punct:
Curtea domnească
Persoane implicate și instituții:
Nume Prenume Rol Instituție
Dejan Ştefan Muzeul Bucovinei, Suceava
Hău Florin Muzeul Bucovinei, Suceava
Cod RAN:
Raport:

Campania de cercetări arheologice sistematice de la Curtea domnească din Suceava a continuat în anul 2003, după o perioadă de doi ani de întrerupere (2001 – 2002). Fondurile destinate cercetărilor din campania anului 2003 au fost asigurate de MCC, în cadrul Programului naţional de cercetări arheologice, gestionat de către MNIR. Lucrările de cercetare s-au desfăşurat în perioada 25 august – 25 octombrie 2003 şan...tierul beneficiind de o incintă îngrădită cu gard de protecţie confecţionat din panouri metalice pe tălpi din beton, amenajat în aşa fel încât, să nu fie afectate depunerile stratigrafice existente la faţa locului. Obiectivele cercetării din anul 2003 au vizat extinderea ariei de investigare în sectorul V şi în sectorul S al platoului pe care există ruinele Curţii domneşti datând din a doua jumătate a secolului al XV-lea (epocă Ştefan cel Mare), cu scopul culegerii unui nou set de date stratigrafice, planimetrice şi volumetrice despre o serie de complexe arheologice identificate în campaniile anterioare – L6, L7, C7 şi C8 (vezi planul general al săpăturilor). Un interes aparte l-a stârnit investigarea zonei de NV a corpului de ruine C 5, unde, ar fi putut exista fundaţia acelui zid de incintă al Curţii domneşti, despre care s-a scris cu repetate prilejuri, pe parcursul valorificării publicistice a cercetărilor arheologice desfăşurate în preajma şi în cadrul acestui monument, situat în inima centrului istoric urban ,de vârstă medievală, de la Suceava. Au fost trasate în teren casetele C 1 – C 6 şi secţiunea S 1/2003, aceasta din urmă, pe direcţia E - V, având o lungime de 52 m şi o lăţime de 1,50 m (ideea esenţială care a stat la baza amplasării în teren a acestei secţiuni a fost aceea de a se realiza în aria sitului Curţii domneşti de la Suceava o magistrală stratigrafică perpendiculară pe corpul de ruine C 4 datând din epoca Ştefan cel Mare, în desfăşurarea căreia să se poată surprinde stratigrafia generală a Curţii domneşti, de-a lungul a ceea ce va fi fost în a doua jumătate a secolului al XV-lea, curtea interioară a complexului. De la bun început trebuie făcută observaţia că în aria treimii estice a acestei secţiuni a fost interceptat traseul cercetărilor din anii 1974 şi 1975, motiv pentru care s-au sistat lucrările de cercetare în această zonă. Pe parcursul treimii mijlocii a secţiunii S 1/2003, s-au putut descoperi însă, traseele a două tronsoane de zidărie, orientate S – N (nefundate în stratul de lut galben steril în adâncimea căruia – de regulă – se află fundate complexele arheologice din piatră existente în aria Curţii domneşti), pe care le-am atribuit configuraţiei complexului C 8 descoperit pe parcursul cercetărilor din campania anului 20001. Este încă devreme pentru a se proceda la datarea definitivă a acestui complex, a cărui configuraţie planimetrică rămâne deocamdată doar parţial cunoscută, cu atât mai mult cu cât un nivel distinct de construcţie, momentan îi lipseşte. Interesantă a fost însă descoperirea în zona vestică a fundaţiei acestui complex (secţiunea S 1/2003), a unei şape de mortar cu o grosime de cca. 4–8 cm, lată (de la fundaţie spre E) de 2,10 m, în condiţiile în care, bordura sa estică, este perfect paralelă feţei de pe aceeaşi parte a fundaţiei. Materialul ceramic recoltat de pe acest nivel, datează de la începutul secolului al XV-lea. Caseta C 1/2003 a fost trasată la colţul de NV al corpului de ruine de pe latura de N a Curţii domneşti, într-o zonă în care se ştia despre existenţa unor cercetări arheologice efectuate în anul 1985, cercetări ce au dus la descoperirea complexului L 4 – locuinţă de suprafaţă, din lemn, cu temelie de piatră2. Această casetă (C 1/2003), a fost proiectată în cadrul concepţiei de cercetare, pornind de la constatările prilejuite de rezultatele investigaţiilor desfăşurate în apropiere, în anul 2000, ocazie cu care s-a identificat în suprafaţa casetei C 6.2/2002, traseul unui zid de piatră a cărui configuraţie în plan părea a "închide" la V complexul L 4 descoperit în 1985. Din motive obiective, cercetarea din anul 2000 în această zonă nu s-a putut desfăşura până la capăt, constatându-se totuşi posibila neconcordanţă dintre cotele de fundare ale celor două categorii de zidărie – temelia de piatră pentru o construcţie de lemn descoperită în 19853 şi zidul descoperit în 2000, al cărui corp fusese cercetat până la adâncimea de 1,80 m fără a i se găsi talpa. Deschiderea casetei C 1/2003 a prilejuit echipei de cercetare constatarea faptului că, într-adevăr, zidul cu pricina aparţinea de fapt altui complex, nominalizat acum cu indicativul C 9. Este vorba despre o pivniţă de piatră, foarte îngrijit lucrată la faţa interioară a zidăriei, pietrele fiind legate cu lut galben steril, provenit probabil din chiar masa de argilă dezlocuită prin săparea gropii de fundare a complexului. Pe latura de V a acestui complex (C 9), existau două nişe amenajate în corpul zidăriei, una descoperită anul acesta, cealaltă descoperită în timpul cercetărilor din anul 2000. După toate datele culese în timpul cercetărilor, acest complex a fost – se pare – amenajat la începutul secolului al XV-lea şi scos din funcţie în a doua jumătate a secolului al XV-lea, odată cu amenajarea corpului nordic de ruine al Curţii domneşti, corpul C 5. La adâncimea de cca. 2,50 m sub un strat de nivelare din lut galben purtat, a fost descoperit (probabil) un gârlici amenajat din piatră, ţinând însă de o fază (mult ?) anterioară etapei cronologice în care fusese amenajat complexul C 9, care, îl înscrie în planul său şi, ca atare, îl suprapune. Dificultatea clarificărilor stratigrafice şi planimetrice este determinată, în această fază a cercetărilor, de faptul că, tronsonul C5 al ruinelor edificiului Curţii domneşti, datând din epoca lui Ştefan cel Mare, suprapune la rându-i, tocmai cu colţul său nord-vestic, ambele complexe aflate în situaţia descrisă. Notabil este şi faptul că la exteriorul complexului C9, a fost identificată o groapă în care a stat un stâlp de lemn cu diametrul de 0,25 m, groapa fiind amenajată în latura de pe aceeaşi parte a gropii de fundare a complexului. Caseta C 2/2003 a fost trasată perpendicular pe tronsonul nordic al ruinelor Curţii domneşti, la o distanţă de 8 m spre E faţă de colţul sud-vestic al acestuia. Scopul cercetărilor desfăşurate în cuprinsul casetei a fost acela de a repera şi investiga jumătatea vestică a pivniţei aparţinând locuinţei L 6, identificată pe parcursul cercetărilor din campaniile 1999 şi 2000. La adâncimea de cca. 0,50 m, faţă de actualul nivel de călcare (ce nu mai este, din păcate, în cuprinsul Curţii domneşti de la Suceava, decât nivelul obţinut în zonă ca urmare a răzuirii severe, cu mijloace mecanice, a terenului), s-a interceptat masa de umplutură a pivniţei. Este vorba despre o succesiune de niveluri cu grosimi variabile, depuse peste masa arsurii propriu-zise a complexului, rezultată în urma prăbuşirii în golul pivniţei, a resturilor incendiate ale locuinţei care a existat deasupră-i. Complexul, căruia de această dată i s-a aflat lărgimea (4,43 m), a fost amenajat la sfârşitul secolului al XIV-lea şi a fost distrus către jumătatea secolului următor. Caseta C 3/2003, a fost trasată în prelungirea – spre S – a configuraţiei casetei C 6/2000, cu scopul cercetării caracteristicilor planimetrice ale pivniţei aparţinând locuinţei L 7, descoperită în campania anului respectiv. Lăţimea acestui complex a putut fi determinată cu prilejul campaniei din anul 2003, aceasta fiind de 4,58 m, raportată la o lungime – până acum stabilită – de 8,00 m (latura estică a complexului a fost reperată în cuprinsul casetei C 4, care a fost destinată pe parcursul cercetărilor din anul 2003, aceluiaşi scop). Descoperirea în aria sud-vestică a acestui complex a resturilor unei sobe cu cahle, care s-a prăbuşit în momentul incendiului în golul pivniţei, ne determină să considerăm că lungimea sa la închiderea laturii sudice, trebuie să fie nu cu mult peste cei 8 m deja consemnaţi. Celelalte casete (C 5 şi C 6) au fost de fapt mici sondaje efectuate în incinta încăperii a doua al corpului de ruine nordic (C 5), cu scopul reperării cotei de fundare a acestui complex în zonele cercetate. Un obiectiv nu lipsit de importanţă în analiza configuraţiei paramentului acestui corp de ruine, l-a constituit şi consemnarea unor date despre caracteristicile calităţii meşteşugului cu care s-a realizat fundaţia şi deopotrivă, elevaţia, aceasta fiind suficient de clar păstrată, pe înălţimea mai multor asize. În cuprinsul casetei C 5, aproape în poziţie tangentă laturilor de E şi de S ale încăperii (colţul sud-estic al acesteia), a fost identificată o groapă cu diametrul de 0,45 m, al cărei orizont de adâncire se afla în nivelul situat deasupra stratelor depuse până la data construcţiei întregului tronson4. În ordinea în care au fost descoperite, în conţinutul umpluturii acestei gropi, menţionăm următoarele artefacte: un omoplat de bovină intact, aşezat în groapă cu capătul articulaţiei la E; mai multe oase de pasăre, dintre care, bine păstrate, oasele aripii şi ale unui picior, coaste, vertebre şi "furca"; o casetă de lemn dreptunghiulară, aşezată pe direcţia E - V, cu dimensiunile de 0,32 x 0,19 x 0,12 m, în interiorul căreia s-a putut constata prezenţa unei pulberi de oase, amestecată cu pământul de umplutură care s-a inserat interiorului casetei odată cu putrezirea carcasei sale şi, în fine, pe fundul gropii, urme destul de consistente de cărbuni, depuşi într-o cantitate mică, ce nu depăşea în plan, proiecţia carcasei de lemn a casetei. Presupunem că avem de a face cu o depunere rituală, situată în imediata apropiere a pragului uşii dinspre S – singurul păstrat in situ aici şi, a aceluia ce dă în încăperea de la E, de asemenea, păstrat acolo tot in situ. Rezultatele campaniei de cercetări din anul 2003, desigur, întregesc şi completează datele acumulate despre vechimea, configuraţia, etapele de edificare şi funcţionare a complexelor arheologice aparţinând atât ruinelor păstrate ale Curţii domneşti de la Suceava, cât şi altor edificii mai vechi. Problematica acestui sit, devine însă din ce în ce mai interesantă odată cu extinderea cercetării lui sistematice, întrucât, pe această cale apar şi informaţii referitoare la organizarea planimetrică a spaţiului amenajat în vederea locuirii acestui teren din zona centrală a oraşului medieval Suceava. Deşi, datele ştiinţifice culese până acum la Suceava în cuprinsul sitului Curţii domneşti prin cercetări arheologice nu s-au păstrat în întregime, pe parcursul a mai bine de o jumătate de veac de investigaţii (1951, 1953, 1954, 1960, 1974, 1975, 1978, 1984, 1985, 1987, 1990(?), 1998, 1999, 2000, 20015 şi 2003) s-au putut formula concluzii ştiinţifice de real interes pentru istoria artei, arhitecturii şi civilizaţiei româneşti medievale din cuprinsul teritoriului est-carpatic în general, şi al aceluia al oraşului medieval românesc Suceava în special. Până a se ajunge (şi) la precizări mult mai complexe despre configuraţia exactă a felului în care arăta oraşul Suceava în momentele care marchează primele lui statorniciri de factură cert urbană, suntem de părere că mai este necesar să epuizăm un număr încă greu de definit de campanii de cercetări arheologice.

Sursa:
Cronica cercetarilor arheologice din România
Editor:
CIMEC
Limba:
RO