Campania anului 2003 din cadrul sitului arheologic de la Şeuşa-Gorgan, s-a desfăşurat în perioada 18 august – 4 septembrie, în baza autorizaţiei de săpătură de salvare nr. 11/2003. Cercetarea arheologică a avut ca obiective principale, pe de o parte, deschiderea unor noi unităţi de cercetare (suprafeţe), în vederea relevării complete a unor complexe aparţinând locuirilor eneolitice descoperite anterior (ex: C ...2/2002; L 5/2002)1, iar pe de altă parte, executarea unor sondaje de control şi verificare stratigrafică în vederea surprinderii extinderii pe orizontală a urmelor locuirilor eneolitice (Tiszapolgar - Decea Mureşului, Coţofeni) prezente în vârful măgurii2. În acest scop au fost executate trei unităţi de cercetare: două secţiuni de control şi informare şi control stratigrafic (S VII/2003 = 10 x 2 m şi S VIII/2003 = 10 x 2 m) şi o suprafaţă (S IX/2003 = 8 x 4 m). Condiţiile meteorologice deosebite (temperaturi foarte ridicate şi uscăciune excesivă) au făcut ca ritmul de desfăşurare a săpăturii să fie încetinit (îngreunat), pământul deosebit de uscat şi dur făcând dificilă realizarea săpăturii propriu-zise (profile, suprafeţe plane). Prima secţiune (S VII/2003) a fost executată la o distanţă de 5 m faţă de borna topografică situată în vârful măgurii, orientată pe direcţia NE - SV faţă de aceasta din urmă, pe linia dreaptă, imaginară, aflată în continuarea secţiunilor IV - VI/2001, în scopul definitivării unuia dintre braţele magistralei "în cruce" (cu intervale cruţate) pe care ne-am propus să o realizăm. Scopul principal al acestui sondaj de control stratigrafic a fost acela de a surprinde posibilele locuiri umane de pe versantul de SV al măgurii, nesondat în campaniile anterioare. Încă de la decopertarea nivelului vegetal s-a descoperit un bogat material ceramic aparţinând culturii Coţofeni. Adâncirea în această secţiune a relevat o succesiune de locuiri aparţinând acestei culturi, fiind chiar surprinse şi relevate, parţial, locuinţe de suprafaţă de tipul colibelor utilizate sezonier (cel puţin două, L7/2003, L9/2003), situaţie ce confirmă informaţiile şi datele campaniilor anterioare, privitoare la locuirea de scurtă durată a acestei măguri, într-o perioadă secundară (Coţofeni III b-c), sub forma unor colibe succesive, distruse de regulă de incendii. Materialul arheologic recuperat, caracterizat prin prezenţa frecventă a ceramicii (decorată în tehnica împunsăturilor succesive, a inciziilor şi a reliefurilor plastice – butoni, toarte, brâuri alveolate etc.), a uneltelor din os (în special vârfuri ascuţite, utilizate la decorarea ceramicii), a resturilor faunistice şi a resturilor de chirpici ars şi de arsură, a provenit în special din jumătatea nord-estică a secţiunii (carourile 1 - 3), pe măsură ce se avansa spre SV (carourile 3 - 5) materialele devenind tot mai puţine, stratul arheologic fiind tot mai subţire şi dispărând aproape total în zona extremităţii din caroul 5. La adâncimea de 1,90 m în zona nord-estică (caroul 1) deoarece condiţiile nu au permis continuarea săpăturii, aceasta a fost conservată, urmând ca în campania următoare să se continue adâncirea şi atingerea sterilului arheologic. Această operaţiune va fi necesară cu atât mai mult cu cât, în caroul 2, a fost surprinsă la răzuire (raşchetare) o groapă Coţofeni (G 6/2003) probabil de genul celor surprinse în campaniile anterioare (de tip "clopot" sau "sac"), de regulă menajere sau pentru păstrarea alimentelor. Secţiunea VIII/2003 a fost executată pe direcţia NV – SE, perpendiculară pe direcţia anterior amintită a secţiunilor IV – VII, la aceeaşi distanţă de borna topografică. S-a dorit astfel realizarea celei de al doilea braţ al "magistralei în cruce". De la îndepărtarea nivelului vegetal s-a constatat lipsa materialelor arheologice şi/sau a stratului arheologic. Deoarece situaţia a continuat să se prezinte în acelaşi mod şi la următoarele două niveluri de săpare am acordat o mai mare atenţie părţii de SE a secţiunii (carourile 4-5) aflată în zona mai ridicată, din apropierea bornei topografice. În acest sens s-a dorit obţinerea unei sonde de control stratigrafic doar pe jumăratea mai ridicată a secţiunii, unde ar fi fost cele mai multe şanse să apară materiale şi contexte arheologice deoarece se afla mai aproape de arealul în care fuseseră deja sesizate - şi cercetate - depunerile arheologice. În ciuda adâncirii până la -1,60 m nu a apărut nici unul din elementele enunţate anterior, solul dovedindu-se a fi steril din punct de vedere arheologic. S-a relevat astfel faptul că deşi aflată la o distanţă relativ mică de S VII/2003 şi S IX (cca. 7,5 m), zona cu expunere vestică, nord-vestică a versantului măgurii Gorgan, expusă vânturilor şi uşor vizibilă dinspre valea Mureşului, nu există urme ale locuirii umane aparţinând epocii eneolitice (ca dealtfel nici unei alte epoci). Această informaţie se dovedeşte de o importanţă deosebită în perspectiva stabilirii dimensiunilor şi limitelor locuirii Coţofeni şi Tiszapolgar - Decea Mureşului de pe măgura Gorgan. Suprafaţa IX/2003 a fost executată în paralel, spre NV, cu suprafaţa VI bis/2001 - 2002, lăsându-se un martor stratigrafic de 0,50 m între ele. Principalul scop al acesteia a fost acela al dezvelirii integrale a unor complexe surprinse în campania anterioară în S VI bis (L 5 şi L 6, Coţofeni şi C 2, Tiszapolgar - Decea Mureşului) şi care se continuau spre NV. În primele niveluri săpate s-a confirmat situaţia stratigrafică surprinsă în S VI bis, cu specificaţia că în colţul de V al suprafeţei (cel mai apropiat de S VIII/2003) materialele erau mai rare iar stratul de cultură tot mai puţin consistent. La adâncimea de aproximativ 0,80 m s-a relevat continuarea locuinţei 6 (Coţofeni), surprinsă şi în S VI bis/2001 - 2002. Aceasta s-a prezentat sub forma unei lentile neregulate de fragmente de chirpici ars de culoare cărămizie, cenuşă şi fragmente ceramice, cu grosimi cuprinse între 0,02-0,10 m, ce evoluează în conformitate cu neregularităţile terenului de la acea vreme. Sub această locuinţă, la adâncimea de aproximativ 1 m s-a conturat o locuinţă similară (L 8/2003) care s-a prezentat sub aceeaşi formă şi aspect. În carourile 4, 6, 8, respectiv jumătatea sud-estică a suprafeţei, la adâncimea de aproximativ 1,20-1,40 m s-a conturat o nouă locuinţă de suprafaţă (L 10/2003), de data aceasta una cu o structură solidă, de formă rectangulară, caracterizată printr-un material arheologic deosebit de bogat (ceramică, unelte din piatră şi os, fragmente de mari dimensiuni de chirpici ars, pietre, cenuşă etc.). Complexul a sfârşit printr-un incendiu puternic, surprins anterior şi în secţiunile respectiv complexele aparţinând primei şi celei mai timpurii locuiri Coţofeni de la Gorgan (L 1/2000, L 4/2000-2002, L 5/2002). După relevarea integrală a complexului, respectiv desenarea şi fotografierea acestuia, din motivele mai sus amintite am fost nevoiţi să oprim activităţile specifice, locuinţa (ca dealtfel întreaga suprafaţă) fiind acoperită cu o folie de plastic, urmând ca demontarea ei, respectiv adâncirea pentru surprinderea complexului 2 Tiszapolgar-Decea Mureşului şi apoi a sterilului arheologic să fie continuate în campania anului viitor. Campania anului 2003, deşi îngreunată serios de condiţiile meteo prezente - care au împiedicat încheierea săpăturii în unele dintre unităţile de cercetare deschise - a adus informaţii preţioase cu privire la locuirile eneolitice (Tiszapologar-Decea Mureşului şi Coţofeni) de la Gorgan. Dacă în ceea ce priveşte succesiunile stratigrafice ale locuirilor s-au confirmat şi reconfirmat situaţiile surprinse în campaniile anterioare, date importante s-au obţinut cu privire la extinderea spre V şi N a locuirilor. În lumina acestor date putem afirma că actualul versant nord-vestic al măgurii nu a fost locuit în eneolitic. Versantul sudic şi sud-vestic însă, prin grosimea de aproape 2 m de depuneri Coţofeni, dovedeşte că această zonă, mai plană, a fost intens locuită de aceste comunităţi, urmând ca în curând să fie confirmată (sau infirmată) şi locuirea Tiszapolgar-Decea Mureşului. Termenul pe care l-am utilizat în acest raport pentru desemnarea celei mai timpurii locuiri eneolitice de la Gorgan (ante Coţofeni) necesită unele lămuriri. Dacă în anii trecuţi am utilizat în rapoartele şi studiile noastre termenii "de tip Tiszapolgar" sau "Tiszapolgar final" sau chiar "fază de trecere spre cultura Bodrogkeresztur" - bazându-ne în special pe prezenţa destul de frecventă a ornamentelor specifice acestei culturi vest-transilvănene - recente analize efectuate asupra facturii, formelor şi ornamentelor prezente pe vasele ceramice descoperite la Gorgan ne-au determinat să înclinăm tot mai mult în favoarea stabilirii unor analogii tot mai evidente cu inventarul funerar descoperit în prima jumătate a secolului trecut în necropola de la Decea Mureşului, văzut ca o infiltrare de tip stepic în mediul eneolitic mijlociu transilvănean. Utilizăm, deocamdată sub formă de ipoteză de lucru termenul Tiszapolgar - Decea Mureşului, fiind convinşi de faptul că situaţiile şi materialele ce vor fi descoperite în campaniile viitoare, coroborate cu informaţii suplimentare, provenind din cercetarea unor situri similare, contemporane, vor clarifica pe deplin apartenenţa culturală şi cronologică a primelor comunităţi ce au habitat măgura Gorganului de la şeuşa. Colectivul de cercetare a avut în componenţă şi studenţi ai specializării arheologie din cadrul Univ. Alba Iulia, şantierul având, şi în acest an, caracterul unuia de tip şcoală, cu baza materială aflată în imediata apropiere a sitului. Practic, toate operaţiunile de săpare, înregistrare, marcare şi prelucrare primară (inventariere, desenare, ambalare etc.) au fost efectuate de către studenţi sub directa îndrumare a cadrelor specializate. Cercetările arheologice de la şeuşa-Gorgan vor continua în campaniile următoare, prin definitivarea suprafeţelor deschise în acest an şi prin abordarea zonei centrale şi sud-vestice a măgurii prin deschiderea unor noi suprafeţe şi secţiuni de control stratigrafic. După cum se prezintă la ora actuală situaţia stratigrafică şi planimetrică, apreciem că s-a cercetat mai mult de 50-60% din aria totală a sitului arheologic de la Şeuşa-Gorgan.