.
Ciulniţa | Judeţ: Ialomiţa | Anul: 1995
Anul:
1995
Epoca:
Neolitic, eneolitic, tranziţie la bronz
Categorie:
Religios, ritual şi funerar
Tipuri de sit:
Mormânt tumular
Județ:
Ialomiţa
Localitate:
Ciulniţa
Comuna:
Ciulniţa
Persoane implicate și instituții:
Nume Prenume Rol Instituție
Marinescu Bîlcu Silvia responsabil Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti
Matei Gheorghe Muzeul Judeţean Ialomiţa
Rența Elena Oficiul Judeţean pentru Patrimoniu Cultural Naţional Ialomiţa
Vlad Florin Muzeul Judeţean Ialomiţa
Cod RAN:
Raport:

  Cercetările arheologice de salvare de la Ciulniţa, desfăşurate în anul 1995, au avut acelaşi scop, ca şi în anul precedent, eliberarea terenului pentru constituirea uneia din carierele de pământ ale autostrăzii "Transeuropa N-S".  Din punct de vedere stratigrafic, distingem două situaţii: SXIII, SXIV, SXV, SXVI, SXVII şi SXVIII au fost amplasate pe terenul deja afectat de excavaţiile începute de c...onstructor, anterior începerii cercetărilor arheologice, şi doar SXIX, SXX, SXXI şi SXXII ne oferă stratigrafia completă a zonei cercetate. Referindu-ne la aceste ultime secţiuni, distingem un prim strat de pământ cenuşiu-negricios-granulos care suprapune un al doilea strat de pământ cenuşiu; urmează un strat de pământ castaniu-cenuşiu în care au fost descoperite mici fragmente ceramice Boian, aşchii de silex, pigment roşu şi mici bucăţi de chirpic şi care, la rândul lui, suprapune pământul galben-nisipos-lutos, steril din punct de vedere arheologic. Din aşezarea aparţinând culturii Boian, faza Giuleşti, au fost descoperite şi cercetate 4 bordeie şi câteva gropi. Dintre acestea, mai bogate în inventar au fost bordeiele. Toate cele 4 bordeie au fost suprapuse de tumulul nr. II. Ele au forma dreptunghiulară cu colţurile rotunjite sau ovală şi laturile variind între 3,50 m şi 2,15 m. Nu s-au păstrat podinele şi numai în bordeiul nr. 6 se mai păstrează resturile unei vetre amplasată relativ central. Au mai fost descoperite resturile a două locuinţe de suprafaţă (ulterioare bordeielor) constând dintr-o mare cantitate de chirpic cu impresiuni de nuiele provenind de la pereţii locuinţelor, fragmente ceramice Boian, oase de animale şi o parte din mozaicul vetrei păstrate în situ. Materialul ceramic descoperit în complexe şi în stratul de cultură este reprezentat de: 1. vase lucrate din pastă grosolană cu cioburi pisate şi nisip cu granulaţie mare în compoziţie. În această categorie se încadrează fragmentele de la vasele mari de provizie, de formă tronconică, unele decorate cu brâu alveolat dispus imediat sub buză şi fragmentele de capace discoidale. 2. Din pasta semifină, având în compoziţie cioburi pisate mărunt şi nisip, au fost descoperite fragmente ceramice de la vase de dimensiuni mari, tronconice, fructiere de dimensiuni variabile cu picior inelar, strecurători, vase cu corpul globular, gât cilindric şi capace. Întâlnim decorul excizat, caracteristic culturii Boian, faza Giuleşti, constând din meandre, "dinţi de lup" şi "tablă de şah", uneori cu urme de încrustaţie cu pastă albă. 3. Vase lucrate din pastă de bună calitate, cu nisip fin în compoziţie, castroane, străchini, pahare tronconice, acoperite cu slip lustruit la suprafaţă şi frumos decorate în exterior cu pliseuri orizontale, grupuri de benzi oblice "în căpriori" sau organizate în formă de triunghi. Din aşezarea Boian, provin şi numeroase aşchii din silex, lame şi fragmente de lame din silex, toporaşe din piatră. Au continuat lucrările şi în tumulul nr. II păstrat în proporţie de cca. 20%. Au fost descoperite un nr. de 11 morminte de înhumaţie. Dintre acestea, 8 sunt morminte secundare cu defuncţii aşezaţi în poziţie chircită, pe partea stângă, M34, M35 şi M37 şi chircit pe partea dreaptă, M32, M33, M36, M38 şi M42. 5 schelete au orientarea E-V şi SE-NV. M.42 deranjat nu i s-a putut determina poziţia şi orientarea. O situaţie aparte a fost constatată la M33, care prezenta o amenajare funerară deosebită de restul mormintelor descoperite: groapă rectangulară de dimensiuni mari (3 m x 2,20 m) de la baza căreia s-a practicat o altă groapă, mai mică decât prima (2,40 m x 1,80 m), cu treaptă între ele şi o a treia groapă, căreia nu i s-au putut determina forma şi dimensiunile cu exactitate, dar, cu certitudine, mai mică decât precedenta. A treia groapă constituia, de fapt, groapa propriu-zisă a scheletului, orientat E-V, aşezat în poziţie chircită pe partea dreaptă şi cu ocru în zona craniului. Pe baza analizei microscopice (nivelul maroniu-prăfos, gros de 0,2 - 0,5 cm, constituit din materie organică pe baza fibrelor vegetale păstrate) se presupune existenţa unei rogojini sau a unei amenajări a fundului gropii cu scoarţă de copac. După acoperirea scheletului cu pământ, groapa a fost acoperită cu 6 blăni de lemn dispuse pe axul lung, sprijinite cu capetele pe treptele special crutate în pământul galben.  Pe baza tipului de construcţie funerară analizat mai sus, încadrăm mormântul nr. 33 în categoria monumentelor de tip Srubnaia, atestate şi pe teritoriul ţării noastre.   Descoperirea unui vas de tip Monteoru, sub nivelul de calcare antic, ne determină la o încadrare culturală largă a tumulului nr. II, contemporan cu această cultură sau la o dată ulterioară.

Sursa:
Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor:
CIMEC
Limba:
RO