Obiectivul campaniei l-a constituit clădirea comandamentului, principia, singura clădire de piatră rămasă necercetată în cadrul săpăturilor sistematice derulate aici începând cu anul 1980. Em. Panaitescu a publicat în perioada interbelică planul castrului, în care figurează şi principia, dar la o scară foarte mică şi fără nici un detaliu. Scopul nostru a constat în abordarea cercetării clădirii din punct de ved...ere stratigrafic, pentru a identifica eventuala existenţă a unei faze de lemn. Au fost săpate în suprafaţă sau prin secţiuni, faţada (latura de nord), cele două curţi interioare şi latura de sud a edificiului. Săpăturile de pe latura nordică au confirmat faptul că via principalis a funcţionat pe acelaşi traseu în ambele faze de existenţă ale castrului, cunoscând însă diferite operaţii de refacere, vizibile pe profile. De-a lungul stradelei au fost dezveliţi 6 piloni dreptunghiulari, situaţi simetric faţă de deschiderea clădirii, lată de 4,20 m şi orientată pe axul aedes-ului, de pe latura sudică. În ceea ce priveşte faţada, cercetările au relevat existenţa a două etape constructive, argumentul constituindu-l tehnica folosită: dacă zidul încăperii din colţul de NE este îngrijit lucrat şi cu o temelie mai adâncă, cel al faţadei de la vest de zidul de compartimentare este construit rudimentar, cu foarte puţin mortar, liantul fiind lutul galben-deschis. Prin constrast, colţul de NV este în întregime scos, traseul temeliei putând fi identificat doar la radere. Secţiunile S1 şi S2 prin cele două curţi au confirmat faptul că săpăturile interbelice au dislocat mari cantităţi de pământ, înlăturând practic nivelul roman şi postroman, singurele elemente păstrate, fiind patru postamente dreptunghiulare, care despărţeau cele două curţi. Stratigrafia surprinsă pe profilul nordic al S1 relevă existenţa unui singur nivel de călcare, dispus peste un strat compact şi gros de pământ conţinând material ceramic preistoric (bronz târziu). Spre est apar trei gropi de par umplute cu pietricele, cărămidă sfărâmată, pigmenţi de mortar şi arsură, dovezi izolate ale unei amenajări mai târzii ale celei de a doua curţi. Săpăturile de pe latura sudică au dovedit că atât încăperea centrală (aedes), cât şi cea de la vest de ea sunt subsoluri, neidentificându-se nici un nivel de călcare roman. Cercetarea colţului de SV a scos la iveală o cameră cu hypocaust împărţită în două printr-un canal în formă de "T". Stratigrafia verticală a încăperii surprinde succesiunea straturilor de arsură, cărămidă calcinată şi cenuşă. În plan orizontal, s-a constatat prezenţa a nouă gropi. Dispunerea şi poziţia lor stratigrafică în raport cu nivelurile de călcare şi canalul pomenit, relevă apartenţa la faza de construcţie anterioară a încăperii, care nu este neapărat faza de lemn. Un coridor în care nu s-a constat nici o stratigrafie, desparte camera cu hypocaust de tribunal. Stratigrafia acestuia a fost afectată de săpăturile interbelice. Cercetările în ansamblu au permis clarificarea tehnicii de construcţie a edificiului. Astfel, principia este un dreptunghi cu dimensiunile de 30,85 m x 25,80 m. S-a confirmat însă existenţa unor inadvertenţe între planul vechi şi realitatea din teren: nu există nici zidul în formă de "L" din exteriorul aedes-ului, nici cei doi contraforţi înspre cea de a doua curte. Spre deosebire de situaţia stratigrafică din celelalte zone ale castrului, în principia nu a fost identificată existenţa fazei de lemn: fie clădirea din piatră se suprapune întocmai peste cea de lemn (puţin probabil), fie a fost construită direct în piatră. Certă este păstrarea unui singur nivel de locuire romană, dispus peste nivelul preistoric. Cercetările au mai confirmat existenţa unor compartimentări pe laturile lungi ale clădirii. Se remarcă totodată tehnica deosebită de construcţie a unor porţiuni din edificiu, în sensul că cea mai mare porţiune a laturii vestice nu are practic temelie, iar elevaţia este mai rudimentar construită, cu puţin mortar. Materialul arheologic descoperit constă din monede, diferite obiecte de bronz (o fibulă, un donarium, o piesă ornamentală cu motiv floral) şi fier (arme şi piese folosite în construcţie), ceramică romană în cantitate mică. În schimb, datorită nederanjării nivelului de locuire preistoric, a rezultat un bogat material ceramic aparţinând unui orizont din bronzul târziu.