Cercetările din punctul "Livada boierului" au făcut parte din planul de săpături de mai mare amploare iniţiat de Universitatea de Stat a R. Moldova cu sprijinul Institutului Român de Thracologie. S-a urmărit cunoaşterea aprofundată a hiterlandului "Odorheiul Vechi" în epoca fierului şi cea a evului mediu. Investigaţiile de teren efectuate cu această ocazie au contribuit la descoperirea a aproximativ 10 aşezări.... O încadrare culturală exactă a lor, în stadiul actual, nu este posibilă, dat fiind caracterul perieghetic al cercetărilor. Spaţiul în cauză a fost populat mai intens, în a doua epocă a fierului şi în evul mediu.  Cercetările s-au limitat la sondarea uneia dintre cele mai întinse aşezări (aproximativ 10 ha) depistată la circa 2,5 km sud, sud-vest de satul Măşcăuţi, pe o vale cu pantă domoală şi plină de izvoare. Pentru determinarea stratigrafiei şi a caracterului monumentului, pe latura central-nordică a aşezării, a fost trasată o secţiune însumând o suprafaţă de 72 m².   Prin acest sondaj s-a constatat că nivelul de locuire are o grosime de 0,40 - 0,60 m, adâncindu-se în zona complexelor, până la 1,00 - 2,80 m. Deşi pe suprafaţa monumentului sunt prezente şi fragmente ceramice datând din sec. IV - III a.Chr., în sondajul practicat nu s-a putut distinge un nivel de cultură geto-dacic aparte. Aceasta a fost, probabil, complet înlăturat de amenajările ulterioare ori de lucrările agricole, care s-au practicat intens pe suprafaţa monumentului. Nivelul în cauză este mult mai bogat în ceramică geto-dacică pe latura de sud a aşezării, ocupată în prezent, de ogoarele locuitorilor satului. Locuirea medievală este marcată de un singur strat, întinzându-se pe întreaga suprafaţă a sondajului. Materialele ce au ieşit la suprafaţă plasează cronologic această parte a aşezării în sec. VIII - IX. A fost surprinsă o locuinţă de tipul celor adâncite în sol; în colţul de N-E al acesteia au fost dezvelite resturile unei instalaţii pentru foc, constând dintr-o vatră înconjurată de mulţi bolovani de piatră spartă, unii aranjaţi într-o anumită ordine. Din interiorul complexului, menţionăm, în primul rând, obiecte din metal, din os, unul cu ornamente în linii incizate în val. Cea mai numeroasă categorie o constituie ceramica lucrată cu mâna, remarcându-se în special, tipul de vas-borcan. Unele fragmente, sunt ornamentate pe muchia buzei, cu amprente digitale, altele cu striuri drepte sau vălurite aplicate pe suprafaţa exterioară. În colţul se sud-vest al secţiunii, la numai 0,40 - 0,55 m adâncime, probabil, pe suprafaţa antică de calcare, a fost descoperit un (cuptor ?) pietrar.  Cele peste 240 fragmente ceramice lucrate cu mâna, neornamentate, se încadrează în seria ceramicii caracteristică lor secolelor VII - IX. Bazându-ne pe datarea ceramicii descoperite, atribuim ambele complexe orizontului caracteristic evului mediu timpuriu. Cele câteva observaţii, pe care le vom prezenta, poartă un caracter de ordin preliminar. O schemă mai largă a tabloului istoric al aşezării va putea fi schiţată în urma unor cercetări mult mai ample şi pe suprafeţe mult mai extinse.