A. Piaţa Unirii. S1 trasat pe latura de Sud-Est a Pieţii Unirii a fost deschis în data de 3 august 1994, are o lungime de 30 m şi o lăţime de 4 m. În această secţiune la -2,30 m apar două ziduri paralele cu o structură foarte proastă alcătuită din pietre de râu şi carieră legate cu mortar. Din dărâmăturile primului zid provine un capitel, aceste ziduri fiind probabil urmele unor portice din ultima fază roman...ă. Pe această dărâmătură s-a descoperit ceramică databilă în secolele IV-VI d.Chr. Anterior acestor ziduri, la -2,70 m, a apărut o clădire romană. A fost surprinsă latura de vest, cu dimensiunile interioare pe direcţia Nord-Sud de 5 m; ea marchează a doua fază de construcţie în piatră. Prima fază este reprezentată de o clădire la care a fost surprinsă în totalitate doar latura de vest, cu o lungime interioară (N-S) de 5,60 m. Aceasta apare la -3,20 m. Ea funcţionează concomitent cu o anexă de lemn care a fost distrusă violent printr-un incendiu la un moment dat. Înaintea acestor construcţii romane din piatră avem o fază de lemn prezentă prin amprenta unei bârne şi a unor urme de stâlp. În partea de nord a secţiunii, de la metrul 0 până la metrul 4,50, avem un şanţ de apărare în formă de V. Şanţul începe la -3,80 m şi merge până la -5,60 m. Deasupra nivelelor romane apar straturi de locuire medievală. La -1,40 m a apărut temelia din piatră a peretelui din nord a unei clădiri medievale. Peretele estic are ductul pieziş faţă de profilul secţiunii. Clădirea avea o formă rectangulară cu dimensiunea pe axa Nord-Sud de 6,25 m în interior. În partea de nord a construcţiei, la -1,60 m se găseşte un pavaj din fragmente mărunte din gresie şi calcar. B. Strada Victor Deleu. Sorin Cocis, Adela Paki, Valentin Voisan, Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei S-a continuat cercetarea zonelor de Sud-Est şi Nord-Vest a suprafeţei A. Ca şi în anii precedenţi, stratele inferioare, neolitic şi Hallstatt, nu au putut fi cercetate datorită nivelului ridicat al pânzei freatice. In urma cercetărilor din anul 1994 s-au putut trage următoarele concluzii: Există trei faze de lemn puse în evidenţă prin: 1. Un nivel de cuptoare şi vetre; 2. Construcţii (locuinţe) de lemn; 3. Construcţii de lemn. Nu există urme de construcţii militare, ceea ce conduce spre ideea existenţei în această zonă a unui vicus. Cronologic prima fază aparţine colonizării traianice (pe baza materialului norico-pannonic), a doua perioadei Traian-Hadrian, iar a treia este hadrianică. Primele două sunt cu siguranţă aparţinătoare vicusului, a treia fază este, probabil, deja municipală. Construcţiile de piatră (care le suprapun pe cele de lemn), relativ bine păstrate, dovedesc existenţa a două clădiri dintr-o insula. În clădirea C1 au fost dezvelite patru camere iar în clădirea C2 tot patru camere, unele cu instalaţii de hipocaust. Construcţiile din piatră aveau cel puţin două faze, fiecare dintre ele având câte o etapă de refacere. Materialul arheologic este deosebit de bogat (fibule, monete, ceramică, obiecte de os, fier, bronz). Nivelul roman este suprapus de o locuire de sec. XI-XII, respectiv de sec. XIII-XV. C. Bulevardul Eroilor. Sorin Cocis, Valentin Voisan, Viorica Rusu-Bolindeţ, Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei Construirea Monumentului Memorandiştilor a necesitat săpături de salvare, efectuate în perioada 5 ianuarie - 25 mai 1994. În urma investigaţiei arheologice au fost delimitate mai multe nivele de locuire: medieval, roman, Hallstatt, neolitic. Nivelul de locuire roman, de cca. 1,50 m grosime, are mai multe faze dintre care, se distinge primul nivel unde a fost descoperit, aproape intact, un atelier de prelucrare a fibulelor, caz singular pe aria întregului Imperiu. Acesta se compune dintr-o construcţie de lemn cu trei cuptoare de topit bronzul, 6000 fragmente de tipare de lut, 70 de creuzete, 20 de fibule în diferite stadii de prelucrare, unelte, ceramică etc. Atelierul poate fi datat în epoca Traian-Hadrian. D. Piaţa Muzeului. Mihai Bădău-Witenberger, Victor Popa, Sorin Bulzan, Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei Săpăturile au vizat extinderea zonei cercetate în anii precedenţi (casetele 1 şi 2). Ca urmare, acestea au fost prelungite spre est printr-o nouă casetă, nr.5, cu dimensiunile de 7,5 x 5,0 m. În paralel s-au deschis două noi casete situate în sectorul estic al spaţiului verde din scuar. Prima casetă, nr.3, are dimensiunile de 8,0 x 7,0 m şi a fost cercetată până la nivelul fazei de lemn a aşezării romane. Cea de-a doua, caseta nr.4, are dimensiunile de 5,0 x 5,0 m, cercetarea sa urmând să continue. Caseta nr.5 a relevat extinderea clădirii cu paviment surprinsă de cercetările precedente, printr-o nouă încăpere prevăzută, de asemenea, cu o podea pavată cu elemente ceramice. Caseta nr.4 a relevat o încăpere a clădirii romane, prevăzută cu instalaţie de încălzire. În caseta nr.5 s-a ajuns la un nivel aparţinând, probabil sec. XI-XII, nivel care desfiinţează zidurile romane. În paralel s-au efectuat lucrări de restaurare-conservare care au vizat sectorul încăperii cu paviment surprinsă anii precedenţi.