În perioada 5 iulie–7 august 2004, s-a desfăşurat a patra campanie de cercetări arheologice în necropola de tip Costişa-Komarov de la Adâncata1. În lipsa finanţării din partea Ministerului Culturii şi Cultelor şi din păcate şi a celei de la bugetul local, săpăturile au avut un caracter restrâns şi s-au desfăşurat în cadrul organizat al unui şantier-şcoală, la care au participat studenţi practicanţi ai Facultăţi...i de Istorie şi Geografie (UŞtcM Suceava), specializările Istorie-Geografie, Istorie-Engleză, Istorie-Filozofie şi Istorie-Franceză şi membri ai Cercului de Istorie Veche şi Arheologie (UŞtcM Suceava). În mod deosebit, ţinem să amintim sprijinul permanent oferit de Primăria Adâncata, prin dl. primar Dorel Filip, care a contribuit la organizarea unei baze de studiu, a oferit spaţiul necesar cazării studenţilor şi specialiştilor şi a pus la dispoziţie terenul necesar desfăşurării săpăturilor pe imaşul comunal. Sistemul de săpătură utilizat a fost acelaşi ca în campaniile precedente, respectiv cu martorii centrali (trasaţi N-S şi E-V) având lăţimea de 0,5 m şi secţiunile orientate N-S, cu lăţimea de 2 m, cu martori de 0,5 m între ele. Au fost efectuate, cu succes, cercetări interdisciplinare (geomorfologice, geologice, pedologice, antropologice şi antracologice) – au fost prelevate în continuare probe, în unele cazuri rezultatele acestor preocupări fiind deja publicate sau comunicate. Obiectivele principale ale cercetărilor noastre au fost acelea de a identifica mormântul central din T8/2003 (tumul cercetat parţial în anul precedent), şi a celui din T9/2004, precum şi analizarea detaliilor de rit şi ritual funerar. În cursul campaniei din anul 2004 au fost cercetaţi T8/2004 şi T9/2004. T8/2004 Movila este amplasată la aprox. 300 m NE de T6/2002, T7/2003 şi T2/2001, pe partea stângă a drumului comunal Adâncata–Feteşti, în apropierea pădurii Feteşti. Are un diametru de 20 m şi înălţimea de 0,5 m. În vederea identificării mormântului central, presupus a fi situat în vecinătatea complexului ceramic (notat complex C1), au fost trasate următoarele secţiuni: S.I NE şi S.I SE, ambele orientate N-S, cu lungimea de 5 m şi lăţimea de 3 m, cu martorul central E-V al T8 inclus între ele. Stratigrafia T8/2004: - până la –0,1–0,15 m, sol vegetal, cenuşiu deschis; - de la –0,1–0,15 m până la –0,3–0,4 m, strat de pământ nisipo-argilos, de culoare cenuşie (sol de pădure evoluat); - mantaua T8/2004, se dezvoltă între –0,3–0,4 m şi solul antic de călcare aflat la –0,75–0,8 m şi este alcătuită dintr-un strat de pământ de culoare negricioasă/cenuşiu-negricioasă, compact, cu mici lentile de lut galben pe alocuri, având uneori un aspect afânat; - de la –0,75–0,8 m se dezvoltă solul brun-gălbui, steril din punct de vedere arheologic. Dacă toţi cei şapte tumuli cercetaţi până în 2003 prezentau acelaşi tip de manta, trebuie să subliniem faptul că, pentru prima dată, în cadrul necropolei de la Adâncata, culoarea şi structura mantalei este complet diferită. Mantaua T8 este compactă, prezentând rareori mici lentile de lut galben, având uneori un aspect afânat. De asemenea, dacă toţi tumulii cercetaţi până în prezent aveau o poziţie joasă, T8/2003 se află poziţionat pe o mică înălţime. Notăm aici şi faptul că este cel mai apropiat, alături de T9/2004, de aşezarea contemporană necropolei. Spre deosebire de ceilalţi tumuli, de această dată, mantaua este extrem de bogată în materiale arheologice. Astfel, remarcăm o numeroase materiale ceramice cucuteniene, nepictate şi unelte întregi şi fragmentare din silex. O situaţie asemănătoare, dar la scară redusă, a fost semnalată şi în T2/2001 şi T6/2002, la acea vreme fiind presupusă aducerea unei părţi din pământul care constituia mantaua movilelor din zona unei aşezări cucuteniene eventual chiar din aşezarea de epoca bronzului, care suprapunea stratigrafic o aşezare cucuteniană. În primii 0,3 m a fost descoperită ceramică fragmentară aparţinând atât culturii Costişa-Komarov cât şi culturii Cucuteni (fază neprecizată, nu au fost identificate formele iar pictura nu s-a păstrat), bucăţi de lutuieli, de lipituri de vatră şi fragmente de unelte din silex (gratoare şi lame). Interesant este faptul că multe fragmente ceramice au fost vitrificate, în acest caz presupunând arderea lor secundară, eventual în contact cu rugul funerar. Aceste fragmente vitrificate aparţin ambelor culturi sus amintite, în egală măsură. În SI SE, în colţul de NV, la -0,38 m, la 0,4 m de profilul N şi 0,2 m de profilul V, a fost descoperită o ceaşcă de mici dimensiuni, cu o singură toartă supraînălţată, aşezată cu gura în jos, lucrată dintr-o pastă friabilă, cu silex/silicolit pisat ca degresant. Diametrul fundului este de 7 cm, toarta era orientată spre SSE. Sub umărul ceştii a fost observată o canelură oblică. Acest vas a fost descoperit în vecinătatea complexului de vase identificat în 2003. În SI NE, la -0,3 m, la 1,09 m de profilul V şi la 2,5 m de profilul S, a fost descoperită o lamă din silex cenuşiu. În SI NE, la -0,37 m, la 0,37 m de profilul E şi la 1,6 m de profilul N, a fost găsită o fusaiolă din lut de culoare cenuşie, cu nisip ca degresant. În SI NE, la -0,37 m, la 1,8 m de profilul N şi la 1,15 m de profilul V, a fost descoperit un fragment de castron cu o toartă tubulară, trasă din buză. Pasta este cenuşie, friabilă, cu miezul negricios, având ca degresant nisip grosier şi silex/silicolit pisat. În SI NE, la -0,47 m, la 0,85 m de profilul S şi la 1,3 m de profilul E, a fost descoperit un complex (notat complex C1), alcătuit din trei topoare din marnă cenuşiu-albicioasă. Ca tipologie ele se încadrează în eneolitic, dar maniera şi poziţia stratigrafică indică depunerea lor intenţionată de către membrii comunităţii Costişa-Komarov de la Adâncata. Topoarele au secţiunea longitudinală dreaptă, iar cea transversală rectangulară piesele fiind şlefuite în zona tăişului. Au fost depuse în manta grupat, cu axul lung orientat N-S, două cu tăişul orientat spre S, iar unul cu tăişul spre N. În SI NE, la -0,51 m, la 1,86 m de profilul S şi la 1,30 m de profilul V, a fost descoperită o piesă din marnă albicioasă, de formă rectangulară, cu şanţ median. În SI NE, la -0,55 m, la 0,66 m de profilul N, la 0,72 m. de profilul V, a fost descoperit un fragment de topor din marnă (?) negricioasă. În S.I SE, între adâncimile de -0,5 m şi -0,7 m, au fost descoperite numeroase fragmente ceramice aparţinând culturilor Cucuteni şi Costişa-Komarov. În ceea ce priveşte ceramica din epoca bronzului, amintim fragmente de la pahare, ceşti, străchini şi vase cu umăr, unele decorate cu caneluri şi incizii (liniare şi punctiforme), în general lucrate dintr-o pastă friabilă cu silex/silicolit pisat şi nisip grosier ca degresant. În centrul T8, în SI NE şi SI SE, cu intercalare în martorul central E-V al tumulului, a fost identificată groapa mormântului. Forma acesteia, aşa cum reiese din grundul care a fost efectuat la -0,8 m, adâncime la care de altfel a şi fost observată, era oval-circulară. Pe axul E-V, groapa avea lungimea de 1,7 m. iar pe cel N-S de 1,26 m. Fundul gropii a fost surprins la -1,3 m. În groapă (notată G1), a fost descoperit un schelet uman, relativ bine conservat, aşezat direct pe fundul gropii, fără vreun inventar. Craniul avea privirea spre S şi era amplasat în partea estică, a gropii, în timp ce picioarele se aflau în partea vestică. Defunctul a fost chircit pe partea stângă, cu laba piciorului drept deasupra celei stângi, cu genunchii apropiaţi orientaţi spre S. Pentru prima dată în această necropolă au putut fi observate şi prelevate vertebrele defunctului. Mâna dreaptă era îndoită din cot la 90o, deasupra bazinului, peste cea stângă, care era întinsă de-a lungul corpului. T9/2004 Movila este amplasată la 20 m V de T8/2004, fiind una din cele mai mici din necropola de la Adâncata. Are diametrul de 12 m şi înălţimea de 0,4 m, fiind probabil aplatizată în timp datorită lucrărilor agricole. Au fost trasate următoarele secţiuni: S.I NV şi SI NE, cu lungimea de 4 m şi SI SV şi SI SE, cu lungimea de 7 m, toate cu lăţimea de 2 m, cu martori de 0,5 m între ele. Pentru a putea decoperta groapa M2 din T9, a mai fost deschisă o secţiune, SII SE, cu lungimea de 7 m şi lăţimea de 2 m. Stratigrafia T9/2004: - până la –0,1–0,15 m, sol vegetal, cenuşiu deschis; - de la –0,1–0,15 m până la –0,3–0,4 m, strat de pământ nisipo-argilos, de culoare cenuşie (sol de pădure evoluat); - mantaua se dezvoltă între –0,3–0,4 m şi solul antic de călcare aflat la –0,75–0,8 m şi ca structură este identică cu cea a T8/2004. - de la –0,75–0,8 m se dezvoltă solul brun-gălbui, steril din punct de vedere arheologic. În manta au fost descoperite numeroase fragmente ceramice aparţinând culturilor Cucuteni şi Costişa-Komarov, gratoare şi lame întregi şi fragmentare din silex, lutuieli şi bucăţi de vatră. Ceramica de factură Costişa-Komarov a fost lucrată din pastă friabilă; ca forme au fost identificate ceşti, străchini, însă fragmentarea materialului nu permite reconstituiri. Dintre materialele mai importante amintim: - în SI SE a fost descoperit, la -0,35 m, la 0,75 m de profilul E şi la 2,6 m de cel S, un vas de formă tronconică, fragmentar, lucrat din pastă cu silex/silicolit pisat în compoziţie. A fost aşezat cu gura în jos. Notat V2. - în SI. SE, la -0,35 m, în profilul E, au fost descoperite fragmente provenind de la un alt vas de formă tronconică, cu muscovit în pastă. Diametrul fundului vasului este de 0,13 m. Şi acesta a fost depus cu gura în jos. Notat V1. În T9/2004 au fost descoperite două gropi de formă aprox. rectangulară, ambele orientate pe axul lung NE-SV. Au fost identificate în grund la aceeaşi adâncime, -0,65 m, delimitarea lor în solul steril arheologic, brun-gălbui, fiind clară începând cu adâncimea de -0,7 m. Groapa din SI SE şi SI SV, de mari dimensiuni, a fost notată G1. Ea avea lungimea N-S de 3,15 m şi lăţimea E-V de 2,05 m. În schimb, groapa din secţiunile SI SE şi SII SE, notată G2, avea dimensiunile de 2,5 m N-S şi 1,37 m E-V. Deasupra G1, la -0,5 -0,55 m, a fost descoperită o lentilă de cărbune de dimensiuni modeste (0,3 m diametru). În G1, în timpul exploatării, s-a observat faptul că a fost săpată în două trepte, cu o diferenţă de 0,15 m una de cealaltă. Adâncimea gropii "secundare" era de 0,17 m. În această groapă au fost descoperite o lentilă de oase calcinate, de culoare cenuşiu-albicioasă, o unealtă fragmentară din silex şi un vârf de săgeată din silex de culoare cenuşie, de tipul cu baza concavă. Şi în cea de a doua groapă, G2, a fost identificată o groapă "secundară", de formă rectangulară, pe fundul căreia au fost descoperite resturi de oase slab calcinate (eventual inhumate?) şi un topor din bazalt, cu lungimea de 0,099 m, de tipul naviform, cu orificiu transversal pentru fixarea cozii. În cadrul necropolei se mai cunoaşte un singur tumul aflat pe imaşul sătesc al satului Adâncata. Alte movile se află într-o zonă intens împădurită, cercetarea lor fiind dificilă.