Cercetările din acest complex arheologic de tip funerar, s-au desfăşurat în perioada 2.08.2004-31.8.2004, conform Autorizaţiei de săpătură arheologică preventivă, nr. 159/2004, emisă de MCC, Direcţia Monumente Istorice şi Muzee. Tumulul, amplasat pe terenul proprietatea S.C. MOBEL AUTO S.R.L., este situat pe raza comunei Blejoi, jud. Prahova, la E de DN 1 (Bucureşti-Braşov), în dreptul km 66, la 6 km N de ora...şul Ploieşti, în zona de câmpie de la poalele dealurilor subcarpatice. Finanţarea lucrărilor a fost asigurată de S.C. MOBEL AUTO S.R.L., Ploieşti. Cercetarea arheologică preventivă a fost necesară deoarece societatea comercială care este proprietara terenului intenţionează să construiască, în imediata vecinătate a tumulului, un magazin destinat comercializării autoturismelor. Tumulul urma să fie afectat prin trasarea unui drum de acces şi construirea unei zone destinate expunerii autoturismelor. Obiectivele cercetării au fost următoarele: - stabilirea dimensiunilor tumului - cercetarea mormântului (mormintelor) care existau în tumul - stabilirea stratigrafiei tumulului şi a etapelor în care a fost înălţat acesta - obţinerea a cât mai multe date cu privire la ritul de înmormântare - datarea complexului funerar Metoda de cercetare a fost adaptată situaţiei existente pe teren şi necesităţii de a descărca terenul de sarcină arheologică într-un timp relativ scurt. Ţinând seama de faptul că trebuia excavată o cantitate impresionantă de pământ am optat pentru săparea tumulului cu mijloace mecanizate, în cererea de solicitare a autorizaţiei de săpătură fiind specificată această intenţie. Lucrările de taluzare a martorilor stratigrafici şi de răzuială a grundis-ului au fost executate manual. Pentru a avea un control stratigrafic cât mai riguros cu putinţă şi pentru a putea stabili dimensiunile şi structura tumulului, am prevăzut realizarea a trei martori stratigrafici. Primul dintre martorii stratigrafici, numit de noi martorul magistral, a fost trasat aprox. pe centrul tumulului, urmărindu-se obţinerea profilului zonei celei mai înalte a acestuia. Martorul stratigrafic magistral, gros de 0,8 m, a avut orientarea VNV 330°-ESE 120°, aprox. paralel cu DN 1, fiind amplasat la 32 m de faţada clădiri S.C. MOBEL AUTO S.R.L. Al doilea martor, numit de noi martorul estic, a fost trasat paralel cu primul, la distanţă de 8,5 m de acesta. Al treilea martor, numit de noi martorul vestic, a fost trasat paralel cu martorul central, la 6 m de acesta. Martorii stratigrafici - estic şi vestic - au avut grosimea de 0,5 m. Deoarece cercetarea tumulului a fost făcută cu utilaje mecanizate nu am putut trasa martori stratigrafici dispuşi ,,în cruce", însă prin trasarea celor trei martori stratigrafici am reuşit să stabilim diametrul tumulului şi evident să facem observaţii stratigrafice care să ne conducă spre stabilirea corectă a modului şi etapelor în care s-a făcut înălţarea acestei amenajări de tip funerar. Menţionăm că măsurătorile au fost făcute având ca reper un punct 0, amplasat la cota maximă a movilei, aprox. în centrul acesteia. Observaţiile făcute, înainte de începerea cercetării propriu-zise, au condus la stabilirea unor dimensiuni ale monumentului funerar care s-au dovedit a fi diferenţiate faţă de cele oferite de observaţiile stratigrafice şi planimetrice ulterioare. Măsurătorile iniţiale indicau un diametru maxim de cca. 50 m şi o înălţime de 1,9 m. Dimensiunile reale ale tumulului sunt însă de 25,7 m diametrul maxim şi 1,65 m înălţime de la nivelul de la care a început construcţia ringului din jurul defunctului. Diferenţele sunt constituite din depuneri vegetale, eoliene etc. cu grosimi de cca. 0,2 m în vârful movilei, ajungând până la 1,5 m în ariile periferice, datorită lucrărilor agricole cu efecte de nivelare a terenului, prin deplasarea pământului spre poalele tumulului. În solul purtat a fost surprinsă prezenţa unor fragmente ceramice contemporane, ceramică, obiecte de plastic etc. După săparea tumulului şi realizarea profilelor stratigrafice am putut constata următoarea situaţie arheologică, prezentată aici succint: - tumulul a fost înălţat pentru a acoperi un singur individ. - înainte de depunerea defunctului a fost amenajat un "ring", de formă circulară, din pietriş amestecat cu nisip, având diametrul maxim la exterior de 4,9 m şi diametrul maxim la interior de 2,7 m, înalt de 0,2-0,35 m. - defunctul a fost aşezat pe un "pat" de pietriş gros de cca. 0,04-0,06 m. Nu a fost făcută groapă pentru inhumare. Corpul neînsufleţit a fost aşezat în zona sud-vestică a ringului, în poziţie ghemuit pe partea dreaptă, cu capul orientat pe direcţia SSV 195° şi picioarele spre NNE 15°. - după amenajarea ringului şi depunerea defunctului a fost începută înălţarea tumulului, mai întâi prin acoperirea cu pământ a corpului uman şi ringului - pământul aşezat peste mormânt a fost luat din zonele învecinate tumulului. Am observat două etape de depunere. În prima etapă de depunere a pământului s-a urmărit acoperirea ringului care îngloba şi corpul decedatului. A fost depus un nivel de pământ a cărui înălţime maximă este de 1 m şi diametrul de cca. 12 m. Probabil că această activitate a fost făcută în perioada de timp imediat următoare depunerii corpului neînsufleţit. Peste acest "nucleu" al tumulului, a fost depus pământ, până la înălţimea de 1,65 m. şi diametrul maxim de 25,7 m. La acoperirea "nucleului" depunerea s-a făcut cu precădere în aria sudică a movilei, astfel că, în final, mormântul era plasat uşor excentric faţă de amplasamentul monumentului funerar. Putem afirma cu certitudine că înălţarea ultimei părţi a tumulului a fost făcută pe durată mai mare de timp, deoarece cantitatea de pământ dislocată şi adusă pentru înălţarea tumulului a fost mare, fapt ce a presupus un efort fizic şi logistic considerabil. Pământul din care a fost înălţat tumulul are culoarea maroniu închis şi este amestecat cu pietriş. La acelaşi nivel cu mormântul, în imediata vecinătate a ringului, la 3,5 m SSV de acesta, au fost descoperite urme ale unor activităţi umane databile în aceeaşi perioadă cu amenajarea tumulului. A fost descoperită o mandibulă ce provine de la un animal ierbivor de talie mare, urme de arsură şi mai multe fragmente ceramice. Două dintre fragmentele ceramice sunt decorate, unul cu barbotină organizată paralel şi celălalt cu un brâu decorat cu crestături verticale. Pasta ceramică din care sunt lucrate fragmentele ceramice este de calitate medie şi este amestecată cu nisip, pietricele şi mică. Aceste fragmente aparţin epocii în care a fost ridicat monumentul funerar. Defunctul a fost depus pe spate, cu picioarele şi mâinile îndoite moderat spre partea dreaptă, cu capul orientat pe direcţia SSV 195° şi picioarele spre NNE 15°. Scheletul a fost descoperit integral în conexiune anatomică. Spatele şi coloana nu erau îndoite. Braţul stâng suprapunea braţul drept, iar palmele ambelor braţe au fost poziţionate în dreptul feţei. Unghiul format între trunchi şi humerusul braţului stâng este de aprox. 45°, iar unghiul format între trunchi şi humerusul braţului drept este de aprox. 40°. De asemenea, s-a putut observa că, în cazul braţului stâng, unghiul format de humerus şi oasele antebraţului este de 90°, iar în cazul braţului drept acelaşi unghi este de aprox. 80°. Picioarele sunt îndoite moderat, femurele formând cu bazinul un unghi de aprox. 120°, iar unghiul dintre femur şi oasele gambei (tibia şi peroneul) este de 80°. Ambele picioare sunt strânse în acelaşi mod, fiind aprox. paralele între ele. Oasele trunchiului şi bazinul defunctului au fost aplatizate datorită presiunii exercitate de pământ. Mandibula era orientată spre cutia toracică. Coloana vertebrală a fost descoperită în poziţie anatomică şi nu a fost îndoită. Este de menţionat că maxilarul şi coastele de la partea superioară a corpului au culoare roşiatică şi nu excludem posibilitatea ca acest fapt să fie rezultatul unei depuneri de ocru. Acest lucru se va stabilii cu exactitate după realizarea analizelor antropologice. Starea de conservare a scheletului în momentul dezvelirii era relativ bună. Datorită acizilor humici şi condiţiilor de zacere, oasele au devenit extrem de friabile la contactul cu aerul. Inventarul mormântului este format dintr-un vas ceramic şi un fragment ce provine probabil de la o brăţară de cupru. Vasul de lut a fost descoperit în dreptul călcâiului piciorului stâng. Este un vas de mici dimensiuni, cu înălţimea de 0,82 cm, diametrul fundului de 0,61 m, diametrul maxim de 0,108 m, diametrul gurii de 0,106 m. Vasul are fundul reliefat, uşor înălţat, corp bitronconic cu umărul rotunjit, cu gât înălţat şi marginea răsfrântă spre exterior. Buza, profilată trompetiform, este trasă spre exterior. Este decorat cu patru perechi de pastile, dispuse aprox. simetric, în zona în care gâtul se îmbină cu corpul vasului, această zonă fiind marcată de un "prag". Pastilele, de dimensiuni mici, au fost aplicate pe corpul vasului. Vasul a fost modelat la mână, din lut de calitate bună, omogen, ce avea în compoziţie nisip fin. După modelarea vasului, pe toată suprafaţa lui, a fost aplicat un strat subţire de lut, un "slip", vasul fiind apoi atent finisat. Vasul are culoare cenuşiu-gălbuie şi prezintă urme de ardere secundară. Vasul a fost descoperit fragmentar, probabil s-a spart sub presiunea pământului depus la înălţarea tumulului. A fost restaurat şi se află în depozitul de arheologie al MJIA Prahova. Fragmentul de brăţară a fost descoperit între femurele scheletului la aprox. 0,08 m de genunchiul piciorului stâng. Observaţiile preliminare restaurării relevă prezenţa unui fragment dintr-o brăţară de cupru, de formă paralelipipedică cu capetele rotunjite. Fragmentul are 0,4 m lungime şi 0,1 m lăţime, iar starea lui de conservare este precară. Este puternic oxidat şi de aceea observaţiile care se pot face cu privire la acesta sunt reduse. În stadiul actual al observaţiilor, brăţara pare să fi fost lucrată din tablă de cupru, cu capetele unite la partea interioară. După modul de inhumare şi analogiile ceramice am putut stabilii că tumulul datează, fie de la sfârşitul eneoliticului, fie din perioada de tranziţie la epoca bronzului. În această etapă preliminară a abordării elementelor de inventar şi datelor de săpătură, analogiile cele mai apropiate pentru vasul descoperit în mormânt sunt cele de la Cîrlig-Aldeşti, jud. Iaşi1, încadrate culturii Horodiştea-Folteşti. Scheletul a fost recuperat în întregime şi urmează a fi analizat din punct de vedere antropologic.