În colectivul de cercetare în anul 2004 a fost cooptat şi Radu Coman, restaurator la MJ Ialomiţa. Cele trei secţiuni trasate, orientate N-S, perpendiculare pe marginea terasei, împreună cu cele câteva casete necesare cercetării complexelor arheologice, au însumat cca. 200 m2 suprafaţa cercetată. Ele au fost amplasate în vecinătatea drumului comunal care asigură accesul dinspre râul Ialomiţa spre satul Bucu, u...rmărindu-se, pe cât posibil, salvarea vestigiilor arheologice puse în pericol de gropile practicate de săteni pentru prelevarea lutului. Deoarece în două dintre cele trei secţiuni au fost descoperite gropi moderne de mari dimensiuni, care au adus modificări serioase ale situaţiilor anterioare, aprecierile noastre s-au limitat la cele constatate într-o singură secţiune. Stratul de resturi menajere contemporane oscilează între câţiva centimetri grosime şi cca. 0,5 m spre marginea terasei şi suprapune un strat de pământ negricios amestecat cu resturi menajere contemporane, gros de 0,15-0,3 m. Următorul strat de pământ, de culoare cenuşie – negricioasă, cu granulaţie mare, a cărui grosime este cuprinsă între 0,2-0,3 m, are în amestec bucăţi de chirpic, fragmente ceramice din prima şi a doua epocă a fierului, oase de animale şi prezintă o slabă pigmentare cu roşu. Pământul cenuşiu-negricios suprapune un strat de pământ de culoare cenuşie-gălbuie, cu o grosime cuprinsă între 0,1 m şi 0,25 m, de asemenea, pigmentat cu roşu, în special în vecinătatea complexelor arheologice. Inventarul arheologic descoperit în acest strat, nu prea bogat, se compune din fragmente ceramice din prima epocă a fierului dar şi câteva fragmente de vase din bronzul târziu, cultura Coslogeni, fapt explicabil, deoarece aşezarea din prima epocă a fierului suprapune o locuire sporadică din această perioadă de timp. Ultimul strat de pământ, de culoare galbenă, este steril din punct de vedere arheologic. Adăugăm la cele prezentate observaţia că stratul de pământ cenuşiu-negricios a suportat în ultimii ani răzuieli parţiale sau chiar totale în timpul evacuărilor periodice ale resturilor menajere contemporane, executate cu mijloace mecanice. Aşezarea din prima epocă a fierului. Bordeiul nr. 11 Are formă rectangulară, orientarea NV-SE şi dimensiunile laturilor de cca. 3x2,5 m. Pe secţiunea pe care a fost descoperit s-au aflat şi resturile unor cuptoare moderne de ars cărămida, stratul de cultură fiind distrus pe suprafeţe considerabile odată cu săparea acestora. Groapa bordeiului conţinea multă cenuşă, chirpic, oase de animale şi inventar ceramic specific primei epoci a fierului. Unele bucăţi de chirpic aveau suprafaţa netezită şi impresiuni de nuiele. Bordeiul suprapunea o groapă cu inventar arheologic tot din prima epocă a fierului, timpul nepermiţând cercetarea sa exhaustivă. Locuinţa de suprafaţă În campaniile arheologice ale anilor 1991-1994 în partea central-vestică a suprafeţei investigate au fost descoperite şi resturile a nouă locuinţe de suprafaţă, în general păstrate într-o stare destul de precară. Ulterior, dată fiind agresiunea asupra sitului pentru obţinerea lutului pentru satisfacerea nevoilor gospodăreşti, cât şi din cauza folosirii terenului din vecinătatea drumului comunal pentru depozitarea resturilor menajere din gospodăriile ţărăneşti, cercetările arheologice s-au concentrat în această direcţie. Ca o concluzie, în partea central-vestică, unde s-au făcut primele investigaţii, au fost descoperite resturi ale unor locuinţe de suprafaţă, cele unsprezece bordeie aflându-se pe secţiunile din partea estică unde s-a putut stabili şi limita aşezării hallstattiene, fără ca inventarul arheologic descoperit să permită o departajare din punct de vedere cronologic, cel puţin în această etapă a cercetărilor, care, de altfel s-ar putea să nu existe. Ca şi în cazul altor locuinţe de suprafaţă cercetate şi această ultimă locuinţă s-a conturat sub forma unei lentile de pământ amestecat cu multă cenuşă, bine pigmentat cu roşu şi negru, destul de bogată în inventar arheologic, care suprapunea o mică suprafaţă de pământ bătătorit. Datorită slabei conservări forma, orientarea şi dimensiunile pot fi presupuse, coeficientul de eroare fiind destul de ridicat. Analizând situaţia în funcţie de dispoziţia şi dimensiunile lentilei de pământ de culoare cenuşie deschisă, locuinţa pare să fi fost orientată NNE-SSV şi modestă ca dimensiuni care ar putea fi apreciate ca înscriindu-se între cca. 3x2,5 m. Groapa de cult Are formă tronconică, gura ovală cu diametrele de 0,8x0,65 m orientată NV-SE. S-a conturat la baza unui cuptor modern de ars cărămidă, la cota de –1 m raportat la nivelul actual de călcare, coborând cu cca. 1,4 m în pământul galben al terasei. Fundul gropii, uşor alveolat în partea centrală, avea forma relativ circulară şi diametrul de 1,75 m. Stratigrafia complexului se prezenta astfel: strat cu o grosime de 0,4 m cu multă cenuşă bine pigmentată cu roşu şi negru; strat de pământ galben gros de cca. 0,05–0,08 m care acoperea aproape în întregime groapa; strat de umplutură cu mult chirpic mărunţit, cărbune, pigmenţi de culoare roşie şi neagră care suprapunea o cantitate destul de mare de chirpic, de această dată fragmentele fiind de dimensiuni mai mari, unele cu o faţă netezită şi impresiuni de nuiele. La cota de –2 m, relativ central, a fost descoperit un vas miniatural cu trei picioare conice aşezat în poziţie culcată cu gura spre N. Vasul este lucrat din pastă grosolană cu cioburi pisate în compoziţie, arderea oxidantă, înălţimea de 2,5 m şi diametrul gurii de 0,48-0,05 m. Către baza complexului, pământul de umplutură de culoare negricioasă şi afânat, era amestecat cu mult cărbune, pigmenţi de culoare roşie şi neagră şi bucăţi mari de lipitură arsă, multe cu o suprafaţă netezită purtând amprente din timpul operaţiunilor de făţuire şi de la scheletul de nuiele cu diametre cuprinse între 0,01-0,02 m. Pe fundul gropii, în partea centrală, pare a fi fost depozitată o cantitate destul de mare de chirpic. Exceptând vasul miniatural din inventarul ceramic al complexului arheologic nu au mai făcut parte decât trei fragmente ceramice hallstattiene. La cota de –2,35 m, lângă peretele nord-vestic, a fost descoperit un animal de mici dimensiuni, posibil câine, aflat în primele luni de viaţă, aşezat în poziţie culcată pe partea dreaptă cu craniul orientat în direcţia nord-vestică. Fusese depus pe un pat de pământ amestecat cu cărbune mărunţit şi slab pigmentat şi avea sub membrele posterioare şi sub craniu câte o bucată de lipitură. Din inventarul gropii a mai făcut parte si o vertebră de animal de talie mare. Gropi menajere În cursul cercetărilor din anul 2004 au fost descoperite şi câteva gropi menajere având o formă tronconică sau relativ cilindrică, modeste ca dimensiuni şi inventar arheologic. Inventarul arheologic. Ca şi în anii anteriori, majoritatea materialelor descoperite ilustrează repertoriul ceramic al comunităţii din prima epocă a fierului de la Bucu–Pochină. Cele mai multe vase erau lucrate din pastă amestecată cu cioburi pisate, fie din categoria vaselor de uz comun, fie cele încadrabile într-o categorie intermediară, care face trecerea spre olăria de bună calitate, reprezentată de fragmente de ceşti cu toarte supraînălţate. Din prima categorie au fost descoperite fragmente ale unor vase de formă tronconică sau cu un profil arcuit, arse oxidant, miezul de culoare cenuşie sau cenuşie negricioasă. Decorul acestor vase constă în benzi alveolate aplicate sub forma unui brâu întrerupt de apucători simple sau cu o alveolă pe mijloc sau din benzi alveolate aplicate pe corp începând de sub brâul orizontal. Câteva fragmente au pe marginea tăiată oblic un şir de mici alveole la exterior. Din categoria vaselor lucrate dintr-o pastă mai bună, având , de asemenea, cioburi pisate în compoziţie, suprafeţele lustruite, de culoare gălbuie, cenuşie- gălbuie sau neagră, au fost descoperite fragmente de vase bitronconice şi de străchini cu marginea arcuită interior şi decorate cu caneluri oblice pe ea. Din inventarul gropii suprapusă de bordei face parte şi o strachină fragmentară, cu suprafaţa exterioară de culoare gălbuie–cenuşie şi neagră în interior, lustruită şi decorată cu grupe de câte două mici proeminenţe pe buză. Menţionăm această piesă deoarece este prima strachină cu fund inelar şi marginea arcuită interior descoperită în aşezarea hallstattiană de la Bucu–Pochină unde cercetările au debutat în anul 1990. Tot în această categorie se încadrează şi un vas miniatural de formă bitronconică, cu gâtul înalt şi gura evazată, de culoare gălbuie şi lustruit. Este posibil ca pe diametrul maxim să fi fost decorat cu mici proeminenţe Un vas miniatural lucrat din pastă destul de grosolană, cu cioburi pisate, uşor lustruit exterior, pereţii inegali în grosime, pare a fi, mai curând, o lingură de turnat. În complexele arheologice cercetate au fost descoperite şi câteva fusaiole de formă bitronconică şi un mic craniu de animal cu coarnele şi botul retezate, ce pare a-şi fi găsit o utilizare practică, analiza sa urmând să aducă un plus de informaţii. Aşezarea medievală(sec.XVI-XVIII) A fost descoperit şi cercetat parţial un singur bordei de mici dimensiuni, orientat NE-SV. Cuptorul, parţial cotlonit, destul de bine păstrat, era amplasat în apropierea colţului sud-vestic al locuinţei. De asemenea, podeaua, din pământ negricios, bătătorit, era destul de bine conservată. Din inventarul arheologic aparţinând aşezării medievale, menţionăm fragmente de căni cu torţi şi străchini smălţuite cu smalţ de culoare verde şi brună.