Nume | Prenume | Rol | Instituție |
---|---|---|---|
Boghian | Dumitru | responsabil | Universitatea "Ştefan cel Mare", Suceava |
Ignătescu | Sorin | Universitatea "Ştefan cel Mare", Suceava | |
Mareş | Ion | Muzeul Bucovinei, Suceava | |
Niculică | Bogdan Petru | Muzeul Bucovinei, Suceava |
Aşezarea de pe platoul structural din nord-estul satului Feteşti, unde a funcţionat în sec. al XIX-lea Schitul Feteşti este situată, pe dreapta pârâului Grigoreşti, afluent al Siretului, pe teritoriul satului Grigoreşti, com. Siminicea. Partea cea mai intens locuită a sitului se află în curtea bisericii "Sf. Nicolae", care funcţionează ca biserică a satului Feteşti, restul aşezării fiind acoperit de pădurea înc...onjurătoare şi de o livadă de nuci. Din anul 2000, de-a lungul celor cinci campanii arheologice întreprinse, cercetările au condus la identificarea unor nivele de locuire diverse: Cucuteni A, aspectul local Hăbăşeşti, Cucuteni B1 şi B2, Horodiştea – Erbiceni II, Latene timpuriu, medievale târzii, moderne şi contemporane. Nu întâmplător, fiind unul dintre cele mai complexe situri arheologice din Podişul Sucevei, aşezarea Feteşti La Schit a fost aleasă ca şantier arheologic – şcoală, unde şi-au desfăşurat practica de specialitate studenţii de la Facultatea de Istorie şi Geografie a Universităţii "Ştefan cel Mare" din Suceava. Unul din obiectivele campaniei la care ne referim, desfăşurată între 5 iulie şi 12 august 2004, a fost investigarea complexelor din carourile 2-4 a-b ale secţiunilor SI şi SII, a locuinţei semiadâncite Cucuteni A (B7), şi cercetarea altor suprafeţe, până la aleea de beton, adiacentă peretelui bisericii. Astfel, a început săparea parţială a şirului de casete G, cu lungimea de 27 m şi lăţimea variabilă, din cauza aleii de beton, cuprinsă între 2,4 m (cas. G1-2 şi capetele nordice ale SI şi SII) şi 3 m (cas. G4-8). Spre V, pentru a cuprinde toată suprafaţa până la pridvorul bisericii actuale, au fost trasate porţiuni din casetele A3 (1,4x1,6 m) şi G3 (1,4x2,4 m). De asemenea, a fost epuizată cercetarea gropii Gr16 surprinsă parţial în secţiunea SII şi în casetele B1 şi C1. Nivelul de locuire modern din casetele G1-3 şi A3 şi din capătul nordic al secţiunilor SI şi SII a fost bulversat de lucrările de construcţie şi reamenajare ale bisericii. Deranjamentul are forma unei gropi de mari dimensiuni săpată până la –0,4 m. În casetele G4 – G7 nivelul modern fost descoperit nederanjat, între 0 şi -0,2 m, în timp ce în caseta G8 acesta lipseşte. În caseta G4 şi în caroul 7 al casetei G5 au fost identificate elementele unui pavaj, de formă rectangulară, alcătuit din pietre şi cărămizi, continuând porţiunea observată anterior (2003) şi în secţiunea SVI. Structura amintită era orientată NV–SE, avea o grosime de cca. 0,1 m şi dimensiunile de 3x2,1 m. Considerăm că este vorba, probabil, de pavajul unei locuinţe sau anexe, pentru că au fost descoperite fragmente disparate de lemn, cuie şi fragmente de sticlă subţire, remarcându-se, în colţul de SE, al complexului un cui mare, cu capul ornamentat, care ar putea proveni de la uşă. În casetele G4 şi G5 (1-2, 4-5, 7-8), a fost descoperită continuarea bordeiului B5 aparţinând celei de-a doua epoci a fierului. Pe verticală, bordeiul se adâncea de la –0,2 m (pe margini) până la –0,75 m. Dimensiunile sale depăşesc, spre N, suprafaţa săpată. Din solul negru, cu cenuşă, din interiorul acestuia au fost recuperate materiale cucuteniene şi horodiştene, purtate, şi cele caracteristice Latene-ului: ceramică decorată cu brâie în relief, o brăţară din sârmă de bronz, oase de animale etc. La limita dintre carourile 1-2, 4-5 ale casetei G5, pe fundul bordeiului, a fost observată o pată de arsură, care ar putea reprezenta urmele unei instalaţii interioare de încălzit. Materiale izolate, aparţinând celei de-a doua epoci a fierului, au fost descoperite şi în caseta G6. Nivelul horodiştean era nederanjat doar în casetele G4–G8, prezentându-se sub forma urmelor unei structuri uşoare de locuire de suprafaţă (colibă ?) şi a materialelor ceramice specifice. Se remarcă câteva gropi circulare, dintre care una înconjurată cu gresii, care marchează locul unde au fost îngropaţi stâlpii pentru susţinerea acoperişului. Un aliniament de trei astfel de gropi, orientat NE–SV, aflat în casetele G6-7, indică, probabil, unul din pereţii construcţiei. Aceste descoperiri par a fi legate de cele din carourile 8–10 a şi 9–10 b ale secţiunii SVI. În carourile 3 a-b şi 4 b ale secţiunii SI, la adâncimea de –0,95 m a fost identificat un al doilea şanţ de fundaţie al locuinţei L1. Acesta era adânc de cca. 0,20-0,35 m şi avea o lăţime variabilă de 0,25-0,47 m. Şanţul era plin cu resturi de lemn carbonizat şi lipituri de lut arse roşii sau negre cenuşii. A fost deranjat în partea de NV de Gr33, iar la SE de B1/2000. O suprafaţă dintr-o altă locuinţă Cucuteni B, numită L 5, a fost identificată la N de L1, în extremitatea secţiunilor SI–SII, parţial carourile 1, 4, 7 ale casetei G4 şi 1-2 a-b ale secţiunii SVI. S-a păstrat sub forma unei aglomerări masive de lipituri arse, deranjată de şanţurile de îngropare a curentului electric spre V, de fundaţiile bisericii către N, de bordeiul B5 la E şi de Gr33 şi B1 la S. Lipiturile păstrate sunt masive, dar extrem de bulversate. Cercetarea acestei structuri va fi finalizată în campania viitoare. Vatra 9 se afla între SI, SVI şi SVII, la –0,40 m de la suprafaţă. Era ovală, cu axul lung de 1,10 m, pe direcţia E-V. La demontare, s-a observat că aceasta este posterioară locuinţei L6. Ca mod de construcţie, peste lipiturile L5, a fost amenajat un pat de lut cu o grosime de cca. 0,08-0,1 m. Peste acesta a fost aşezat un strat de fragmente ceramice Cucuteni B şi abia apoi a fost aplicată lutuiala vetrei, care avea o grosime de aprox. 0,04-0,05 m şi era realizată din argilă amestecată cu nisip fin, în urma utilizării căpătând o culoare gălbuie. În casetele G1-3 şi A3, încă de la –0,2 m s-au descoperit materiale, parţial deranjate, caracteristice nivelului Cucuteni B. La decaparea suprafeţei, s-a putut stabili că este vorba de o altă porţiune de locuinţă cucuteniană, fără a se putea preciza dacă face parte din L5. De aceea, am preferat să o denumim L6, cu speranţa că baza nivelului Cucuteni B, din această zonă, poate nederanjată de şanţurile pentru cabluri electrice, ne va putea oferi informaţii cu privire la relaţia dintre cele două complexe. Dacă, pentru partea superioară a complexului, nu putem fi siguri în privinţa păstrării sale intacte, instalaţiile de la nivelul podelei par să se fi păstrat mai bine. În caroul 8 al casetei G2, la –0,5 m, în L6, a fost identificată o vatră cu trei niveluri de refacere, notată V11. Prima vatră, V11 a, era de formă circulară şi avea diametrul de aprox. 0,5-0,6 m, sau, poate, atât s-a păstrat din suprafaţa iniţială, plană. Vatra 11 b o suprapunea direct pe prima, dar era puternic deranjată, zona centrală fiind cu cca. 0,1 m mai jos decât marginile. Suprafaţa acesteia o depăşeşte pe a primei, ajungând până la 1 m în diametru. Denivelarea s-a păstrat şi în cazul vetrei 11 c, chiar dacă aceasta a fost construită în cea mai mare parte, pe un pat de fragmente ceramice, aplicat peste 11 b, provenind, în majoritate, de la un pahar. În carourile 5-6 ale aceleiaşi casete, G2, în L6 a fost descoperit un complex de tip casetă, cutie pentru cereale, şi un siloz. Deşi locuinţa 6, în ansamblul ei, nu prezintă platformă suprafaţa podelei din apropierea acestor instalaţii a fost lutuită. Caseta avea fundul adâncit în platformă, ca o alveolare lutuită, pereţii lipsind, poate pentru că au fost din lemn şi împletituri unse cu lut, care au ars înăbuşit, căpătând o culoare neagră. Silozul cvasicilindric a fost construit în nord-vestul casetei dreptunghiulare, făcând corp comun cu aceasta. Poziţia lipiturilor de la partea superioară a silozului ne fac să credem că acesta a ars în incendiul locuinţei şi apoi a fost lovit sau împins de la NV spre SE, încât o parte din acestea au căzut înăuntru şi o parte în afară. Pe marginea ramei exterioare estice a casetei a fost descoperită o statuetă antropomorfă feminină întreagă, cu faţa în jos şi orientată cu capul spre SE. La marginea nordică a casetei a fost descoperită o râşniţă cu frecător, probabil asociate casetei şi silozului, într-un complex de măciniş. O altă vatră, desemnată vatra V12, a fost parţial dezvelită în carourile 1, 4, cas. G2, şi 2, 4, cas. G3. Din păcate, această vatră a fost puternic fărâmiţată şi răvăşită, încât nu s-au putut obţine prea multe informaţii cu privire la construirea şi utilizarea ei. Totuşi, considerăm că trebuie să fi fost folosită în activităţi gospodăreşti, legate de apropierea de vatra 11 şi caseta cu siloz. Vatra 13 aparţine probabil aceluiaşi complex gospodăresc, fiind amplasată în carourile 1-2, 4-5 ale casetei G1. Aceasta a fost construită pe un pat de fragmente ceramice provenind de la vase de mari dimensiuni. Forma era aprox. ovală, cu diametrele de aprox. 1,1x1 m. Se pare că a funcţionat o perioadă de timp mai scurtă, decât celelalte vetre ale complexului, dat fiind faptul că lutuiala era arsă superficial. Se păstra un fragment de gardină în zona de NV. În ceea ce priveşte G16, conturul ovoidal neregulat (cu diametrele 3x2,1 m, pe direcţiile NV–SE şi, respectiv, SV–NE) a fost identificat la adâncimea de –0,7 m, în carourile 4-9 ale casetei B1 şi 1-3, 5-6 ale casetei C1. În jurul gropii principale, adâncă până la –1,97 m, au fost săpaţi trei lobi: unul vestic, unul sud-estic, ambii adânciţi până la –1,2 m, şi unul nord-vestic, până la –1,3 m. Profilul E-V al gropii ne-a oferit o imagine a evoluţiei acesteia. Astfel, au fost identificate opt niveluri de umplere ale gropii, diferite fiecare ca densitate a inventarului, culoare şi consistenţă. Cel mai consistent nivel era cel de-al şaselea, între –0,9 şi -1,2 m, plin cu cenuşă, în care au fost aruncate fragmentele mai multor vase întregibile, cochilii de melci, plastică fragmentară etc. În ceea ce priveşte datarea gropii, arătăm că marea majoritate a materialelor aparţin fazei Cucuteni B (plastică, ceramică pictată în stilul ?, de tip "C" etc.). Puţinele materialele Cucuteni A3 au fost antrenate în groapă, probabil accidental, la săparea acesteia, prin intersectarea respectivului nivel de locuire. În carourile carourile 1-3 a ale secţiunii SI şi 1-3 b ale secţiunii SII, a fost descoperită o groapă Cucuteni B, de formă relativ circulară, denumită Gr33, cu diametrul de cca. 1,7 m. Fundul gropii atingea adâncimea de –1,35 m. Observaţiile atente făcute, ne permit să arătăm că groapa 33 este posterioară locuinţei L5., penetrând prin aceasta. Gr33 avut trei niveluri diferite de umplere. Cel mai vechi, care se afla la partea inferioară, între –1,10 şi –1,35 m, era de culoare cafenie şi conţinea materiale ceramice, o statuetă antropomorfă şi lutuieli arse, provenind, probabil, dintr-o porţiune a locuinţei L5, pe care a distrus-o. Nivelul următor, între –0,8 şi –1,1 m, conţinea foarte puţine materiale, aruncate într-un strat de culoare galbenă, aproape asemănător cu orizontul C al solului. Partea superioară a gropii, –0,5 şi –0,8 m, prezenta materiale Cucuteni B, aflate într-o umplutură cu caracteristici foarte asemănătoare cu nivelul nederanjat al acestei perioade. În carourile 3-4 a-b ale secţiunilor SI şi SII la –0,68 m adâncime a putut fi identificat conturul părţii nordice a gropii Gr6. S-a confirmat astfel că forma gropii este circulară neregulată, cu axul E-V de cca. 2,1 m, şi cu o adâncime de –1,15 m în jumătatea vestică. Capătul vestic al gropii a fost deranjat de şanţul unuia din cablurile de electricitate şi cel estic de al doilea şanţ de fundaţie al L1/2000. Conţinutul acesteia era alcătuit din fragmente ceramice Cucuteni A, pictate şi incizate, cărbune şi cenuşă. La săparea porţiunii nordice a Gr6 a fost intersectată Gr34, amplasată parţial în carourile 3-4 a ale SI şi în martorul dintre SI şi SII; avea un contur circular (diametrul 0,65 m) şi o formă de trunchi de con cu baza în sus. Identificată la –0,91 m, a fost săpată până la –1,3 m, fiind atribuită nivelului Cucuteni A pe baza câtorva fragmente ceramice de factură grosieră. Groapa 39, circulară, cu un diametru de cca. 0,60 m, descoperită în carourile 4 şi 7 ale casetei A1, nu a putut fi atribuită, deocamdată, cultural, inventarul lipsind. O serie de alte gropi, descoperite în aceeaşi casetă A1, la –0,95 m, au diametrele cuprinse între –0,2 şi –0,3 m, reprezintă, probabil, gropile unor stâlpi ai unor structuri de locuire. Acestea sunt grupate pe trei aliniamente, dispuse NE–SV: Gr40–Gr41 şi Gr35–Gr36–Gr37–Gr38 sau NNE–SSV: Gr42–Gr43. Analizând raportul acestora cu nivelele superioare, am constatat că Gr36, cel puţin se suprapune peste un deranjament, care a penetrat prin cuptorul 4 din locuinţa L1. Aşadar, putem presupune că şirul de gropi, din care face parte şi Gr36, este postcucutenian. În campania următoare ne propunem să cercetăm sectoarele începute în anii 2003-2004 şi rămase neterminate: SVI, casetele G1-G8, carourile 1 a-b ale secţiunilor SI şi SII şi, dacă va fi posibil, extinderea cercetărilor, măcar sub forma unor sondaje informative, în afara curţii bisericii.
In this short report, the authors present the results of the 2004 archaeological campaign at Feteşti "La Schit". The Late Middle Ages level was disturbed in the G1-3 areas, but in the G3-4 we discovered an aboveground dwelling from that period, identified the previous year in the 6th trench. Another complex discovered in 2003 and studied during this campaign too was sunken-floored building no. 5 from the second Iron Age. A Horodiştea level aboveground dwelling was uncovered. From the Cucuteni A level we identified: the northern half of pit no. 6 and pit no. 34. The excavations in the north ends of the first and second trenches proved that the first dwelling (Cucuteni B) had a second foundation trench, that marks the north-west wall. Two parts of dwellings from the same period were discovered. Dwelling no. 5 was destroyed almost entirely by the electrical underground installations, the church, sunken-floored building nos. 1 and 5, pit no. 33. The portion from dwelling no. 6 had a domestic use. In the areas G 1-3 we discovered three kilns (11-13), one cereals box and a grinding stone. Two domestic pits from the Cucuteni B period were excavated: 16 and 33. Several stake pits were discovered in the A1 area, but no certain chronology is possible for the occupation level.