Geoagiu | Judeţ: Hunedoara | Punct: Biserica Rotondă | Anul: 2004
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Raport ID:
3131
Anul cercetarii:
Perioade:
Evul Mediu;
Epoci:
Epoca medievală timpurie; Evul Mediu;
Categorie:
Religios, ritual şi funerar;
Tipuri de sit:
Tip neprecizat;
Cod RAN:
| 89570.04 |
Județ:
Hunedoara
Unitate administrativă:
Geoagiu
Localitate:
Geoagiu
Punct:
Biserica Rotondă
Localizare:
| 89570.04 |
Fără Ilustrații
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Scrobotă | Paul | participant | Muzeul de Istorie Aiud |
| Petrov | Gheorghe | responsabil | Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei, Cluj-Napoca |
Raport:
Cercetările arheologice din complexul medieval situat în oraşul Geoagiu, jud. Hunedoara, au fost începute în anul 1993, fiind continuate, an de an, până în prezent. Majoritatea campaniilor din anii precedenţi au fost întreprinse mai mult prin eforturile noastre personale, fiind conştienţi de importanţa deosebită a sitului aflat în acel loc, situaţia reglementându-se oarecum în ultimii doi ani (2003-2004), când am beneficiat, în sfârşit, de anumite alocaţii bugetare, care ne-au ajutat să nu ne pierdem speranţa şi să ne continuăm munca. Situl arheologic este situat pe un teren delimitat astăzi de împrejmuirea curţii casei parohiale reformate din localitate (str. Independenţei nr. 7), ceea ce nu înseamnă că el nu depăşeşte, pe anumite direcţii, această limitare spaţială. În acest perimetru se află două biserici şi un cimitir. Primul monument este reprezentat de o biserică medievală timpurie, de tip rotondă, un unicat în cadrul arhitecturii medievale cu caracter religios din Transilvania. Al doilea monument este un lăcaş de cult refăcut din temelie în anul 1930, pe fostul amplasament al unei biserici gotice demolate tot atunci, noua construcţie fiind ridicată în întregime cu materialele recuperate de la vechiul lăcaş. În sfârşit, toată zona este acoperită de un mare cimitir, în care, până în prezent, au fost depistate, dezvelite şi cercetate, un număr de 172 de morminte. Primele înmormântări din cuprinsul cimitirului sunt practicate în cursul sec. al XI-lea, în vremea regelui maghiar Ladislau I (1077-1095), iar ultimele, cu o cronologie stabilită, sunt înhumări din sec. al XVIII-lea.
Cel mai important obiectiv îl reprezintă Biserica-rotondă, care este o construcţie de zidărie mixtă (piatră de carieră şi de râu, cărămidă romană), alcătuită dintr-o navă circulară cu diametrul interior de 5,5 m, continuată spre răsărit cu o absidă semicirculară lungă de 2 m, şi care are o deschidere spre navă de 3 m între umerii sanctuarului. Lungimea construcţiei pe axa E-V este de 6,88 m în interior şi de 9 m la exterior. Edificiul este singura rotondă din ţară, în această variantă planimetrică, care se mai păstrează conservată integral, de la temelie şi până la acoperiş, cu unele modificări constructive intervenite de-a lungul timpului.
În campaniile din anii anteriori (1993-2002) au fost executate şi cercetate 18 unităţi de săpătură, după cum urmează: Suprafaţa I, în partea de răsărit a casei parohiale, cu scopul de a se descărca terenul respectiv de sarcină istorică în vederea extinderii în acea parte a imobilului menţionat; S1, pe latura estică a absidei bisericii refăcute în anul 1930; S2–S17, în partea de cimitir situată în vecinătatea bisericii-rotonde.
În cursul campaniei din anul 2003 s-a intervenit în interiorul rotondei, prin practicarea unei secţiuni (S18) în jumătatea nordică, latura sudică a acesteia, lungă de 6,88 m, fiind pe axa construcţiei; lăţimea secţiunii a fost de 2,75 m în punctul maxim de curbură al elevaţiei, iar adâncimile de săpătură au coborât, în unele locuri, până la 2,45 m. În campania din anul 2004 s-au continuat investigaţiile din interiorul rotondei, zona vizată fiind întreaga jumătate sudică a lăcaşului. Au fost practicate două secţiuni arheologice, S19 şi S20, ambele la S de S18, între latura sudică a acestei secţiuni şi laturile nordice ale celorlalte fiind păstrat un martor de pământ cu o lăţime de 0,4 m. De asemenea, între latura de V a lui S19, secţiune amplasată în spaţiul sanctuarului şi parţial în cel al navei, şi între latura răsăriteană a lui S20, secţiune poziţionată exclusiv în spaţiul navei, a fost păstrat un alt martor de pământ cu o lăţime de 0,4 m. S19 a avut latura nordică lungă de 3,93 m, iar latura de V, care a căzut pe traseul curbat al elevaţiei în colţul dinspre răsărit al deschiderii intrării, a avut lungimea de 2,29 m. Cealaltă secţiune, S20, a avut latura de N lungă de 2,46 m, iar latura estică, care a intrat în golul intrării până la pragul de lemn al uşii actuale, a avut dimensiunea de 2,84 m. În S18 au fost dezvelite şi cercetate un număr de 27 de morminte (M173–M199), iar în S19 şi S20 au mai fost depistate şi cercetate alte 19 morminte (M200–M218). Numerotarea mormintelor din interiorul rotondei s-a făcut în continuarea celor descoperite în unităţile de săpătură practicate în exteriorul monumentului, numărul acestora, menţionat deja mai spre începutul raportului, fiind de 172 de morminte. Aşadar, totalul mormintelor descoperite în interiorul rotondei este de 46, toate fiind înmormântări practicate mai ales în cursul evului mediu. Interesant este faptul că foarte multe schelete aparţin unor copii mici, unii fiind chiar nou născuţi. S-au descoperit multe oseminte umane împrăştiate aiurea, care provin de la anumite morminte deranjate parţial sau în întregime de către înmormântări ulterioare. În ceea ce priveşte inventarul funerar recuperat, fie de la mormintele descoperite neatinse ori provenit de la cele distruse sau deranjate parţial sau integral, acesta constă în monede medievale (multe de epocă arpadiană) şi moderne, accesorii vestimentare, resturi de vestimentaţie şi obiecte de podoabă, în special inele digitale, unele dintre acestea fiind confecţionate din aur. Toate materialele şi obiectele descoperite au fost restaurate de către specialiştii Laboratorului de specialitate, care funcţionează în cadrul MNIT instituţie, care este şi păstrătoarea întregului lot de materiale arheologice provenite din săpăturile noastre de la Geoagiu.
Pe baza datelor obţinute din cercetările anterioare efectuate numai în exteriorul monumentului, am susţinut că cronologia începuturilor rotondei poate fi plasată, cu unele rezerve, în perioada de început a sec. al XII-lea (?). Aşteptăm însă cu interes determinarea cronologiei tuturor monedelor descoperite anul trecut în interiorul lăcaşului, pentru a putea corobora astfel toate informaţiile obţinute şi a fi în măsură să stabilim anumite concluzii lipsite de orice incertitudini. Pentru rezolvarea problemelor complexe, pe care situl încă le ridică, cercetările arheologice vor trebui să continue cu noi investigaţii în imediata apropiere a rotondei, apoi pe locul fostului lăcaş medieval de cult, pentru a putea vedea, care este relaţia acestuia cu mai vechea rotondă, precum şi în cuprinsul cimitirului, în acest caz fiind necesară stabilirea întinderii acestuia cel puţin pe anumite direcţii unde se mai poate interveni.
Rotonda de la Geoagiu este unul dintre cele mai vechi edificii de cult conservate pe teritoriul naţional, fiind, din multe puncte de vedere, un unicat în cadrul arhitecturii medievale religioase din România. Având în vedere vechimea şi unicitatea monumentului, considerăm că ar fi cazul ca autorităţile cu competenţe în domeniul protejării monumentelor istorice să intervină, pentru a include rotonda aceasta într-un program de reabilitare urgentă, care se poate materializa fără costuri deosebite, dacă instituţiile centrale ale statului vor colabora în acest sens cu autorităţile locale şi cu proprietarul bisericii (Eparhia Reformată din Ardeal). Starea de degradare continuă a edificiului, remarcată de către noi numai în ultimii 12 ani, reclamă insistent luarea unor măsuri în consecinţă, dar repetatele noastre demersuri făcute în decursul timpului nu s-au bucurat nicăieri de receptivitate. ... Vezi mai mult Vezi mai puțin
Bibliografie: