Giurgeni | Judeţ: Ialomiţa | Punct: Piua Pietrii, Grind nr. 3 – Avicola, Grind nr. 9 | Anul: 2004
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Raport ID:
3133
Anul cercetarii:
Perioade:
Evul Mediu;
Epoci:
Epoca medievală timpurie; Evul Mediu;
Categorie:
Domestic; Religios, ritual şi funerar;
Tipuri de sit:
Tip neprecizat;
Cod RAN:
| 93655.02 |
Județ:
Ialomița
Unitate administrativă:
Giurgeni
Localitate:
Giurgeni
Punct:
Piua Pietrii, Grind Nr. 3 – Avicola, Grind Nr. 9
Toponim:
Orașul De Floci
Localizare:
| 93655.02 |
Fără Ilustrații
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Iacovache | Laura | participant | Grupul Industrial "Constantin Brâncuşi" Bucureşti |
| Matei | Gheorghe | participant | Muzeul Judeţean Ialomiţa |
| Păunescu | Anca | responsabil | Muzeul Naţional de Istorie a României |
| Oţa | Silviu Ion | participant | Muzeul Naţional de Istorie a României |
| Vasile | Sandu Gabriel | participant | Muzeul Naţional de Istorie a României |
| Găbudeanu | Roberta | participant | Universitatea "Ovidius", Constanţa |
Raport:
Sector Grind nr. 3 – "Avicola"
Silviu Oţa, Gheoghe Matei
În anul 2004 cercetarea a continuat pe grindul nr. 3, fiind deschise trei casete (C1-3) şi în partea sa de E, la S de săpătura efectuată în anul 2001 de către Emilia Corbu (MJ Ialomiţa). Noile casete deschise au avut dimensiunile de 4x4 m şi au fost orientate pe direcţia N-S. Martorii dintre ele au avut lăţimea de 0,5 m. Faţă de C1, C2 a fost trasată la S de ea, iar C3 la V de prima. Fiecare casetă a fost împărţită în patru carouri, fiecare cu dimensiunea de 2x2 m. Descrierea complexelor se va face de jos în sus.
Locuinţa nr. 1
Suprapune o groapă menajeră (Gr2/2004) în colţul de SE al C2/2004 şi Gr1/2004, în colţul de SV al aceleiaşi casete. A fost identificată în C1/2004. Din întreaga locuinţă nu s-au mai găsit decât câteva resturi de podea incendiată suprapuse de chirpic ars şi o vatră adâncită, cu diametrul de 0,47 m. Dimensiunile reale şi orientarea, datorit situaţiei stratigrafice, nu se pot preciza cu exactitate.
Locuinţa este suprapusă de o depunere de pământ maro, cu grosimi variabile. Peste acest strat de pământ, a fost găsită o amenajare de lemn, incendiată. Aceasta suprapune Gr2/2004 şi un colţ al Loc1/2004. În partea de E a casetei 2/2004, lemnul a fost aşezat direct pe nivelul de pământ steril. Rolul acestei amenajări, în acest stadiu al cercetării nu poate fi precizat. Peste ea este un alt strat de pământ maro, suprapus la rândul său de o amenajare similară, de lemn incendiat, cu grosimea de 2 cm, observabilă pe profilele de N şi de E ale C2/2004.
Locuinţa nr. 2
A fost surprinsă în C1/2004 şi în C2/2004. Locuinţa, orientată NV-SE, cu dimensiunile de 4,75x4,2 m, constă într-o podea de lut (a fost observată cu unele întreruperi, şi avea o grosime de 0,04-0,08 m) peste care au fost montate podele de lemn (grosimea lor este variabilă, între 0,02-0,04 m). Acestea din urmă au fost incendiate. Pereţii locuinţei erau construiţi pe tălpi din lemn, din chirpic şi nuiele. Tălpile din lemn au fost fixate pe alocuri pe pietre. Elevaţia incendiată a fost găsită căzută peste podele. Peste locuinţă exista un strat de pământ maro cu fragmente de lemn carbonizat şi cirpic ars.
Locuinţa nr.3
A fost identificată în C1/2004 şi este cercetată parţial. A avut două faze de refacere. Constă în podele de lemn montate pe straturi de lut. La colţuri existau meloane de dimensiuni mijlocii pentru fixarea tălpilor locuinţei. Orientarea era similară cu cea a locuinţei precedente.
Locuinţa nr. 4
Orientată pe direcţia NV-SE, a fost găsită peste stratul de pământ maro, depus peste complexele precedente şi este observabilă în C1/2004 şi C2/2004. Între această locuinţă şi precedenta este un strat de pământ maro cu grosimi variabile, între 0,08-0,12 m. Locuinţa constă într-o podea subţire de lut (0,02 m–0,08 m); pe unele profile, peste lut, se observă un strat de pământ cenuşiu cu urme de chirpic şi lemn carbonizat. În partea de NE a complexului a fost găsită o vatră în forma literei C (0,44x0,54 m, la o adâncime de -0,47 m), cu deschiderea spre SV. Din elevaţie nu s-a mai păstrat nimic. Din datele obţinute în urma cercetării, pare a fi mai degrabă un complex cu o durată foarte scurtă de folosire. Dimensiunile sale aprox. sunt de 5,25x7 m.
Locuinţa nr. 5
A fost orientată NV-SE şi este surprinsă în C1/2004 la adâncimea de -0,21 m până la -0,42 m, imediat sub pământul arabil. În profilul estic este o piatră, care a avut probabil rolul de a susţine talpa. Podeaua constă într-un strat de lut (cu grosimi variabile de 0,03-0,13 m), peste care au fost montate scânduri de lemn (grosimea lor a fost de 0,02-0,04 m). Aceasta a fost sesizată în zona m.3 (pe profilul nordic) şi se adânceşte în colţul casetei deoarece o parte a ei suprapunea Gr3/2004. Pe profilul estic este observabilă până la 1,74 m, unde a fost tăiată de Gr5/2004. Aceasta porneşte de sub pământul arabil, taie chirpicul din elevaţia locuinţei şi podeaua acesteia. Pereţii au fost construiţi din chirpic şi stâlpi de lemn (unul, cu grosimea de 0,1 m, a fost identificat la adâncimea de 0,23 m, în afara podelei carbonizate). Grosimea stratului de chirpic este variabilă, o parte a sa fiind distrusă de lucrările agricole recente (mai bine păstrat este acolo unde a suprapus groapa menajeră). Complexul a fost incendiat, iar pereţii erau căzuţi peste podeaua de lemn.
Locuinţa nr. 6
Este observabilă la adâncimi variabile (-0,26-0,36 m) pe profilul de N şi de V al C1/2004 şi în planul C3/2004, imediat sub stratul de pământ arabil. Aceasta constă într-o amenajare de lut (cu grosimea de 0,02-0,08 m, întreruptă pe alocuri) peste care au fost montate scânduri de lemn, tălpi din lemn fixate pe pietre, o sobă de cahle, elevaţie din chirpic şi o amenajare de pietre şi cărămizi în colţul de SV. Locuinţa a fost distrusă prin incendiere. Podeaua incendiată este sesizabilă la adâncimi variabile şi are o grosime de 0,02-0,05 m. Urme din ea au fost înregistrate şi în C2/2004, pe profilul nordic (între 1,1 m şi 2,93 m, de la V la E) şi în plan (urme de cenuşă în C1/2004 şi pământ ars şi cenuşă în C2/2004). Elevaţia este arsă şi căzută peste podea; a fost bulversată în mare parte în urma lucrărilor agricole. Soba a fost amenajată pe un paviment de fragmente de cărămizi. Din zonă au fost recuperate fragmente de cahle diverse, dintre care unele decorate cu Sfântul Gheorghe, iar altele traforate. Ca amplasament, se găsea în camera cu podea de lemn. Amenajarea cu lut, prin întindere, coroborat cu zona ocupată de podeaua de lemn, care o suprapunea doar parţial, demonstrează faptul că a fost o locuinţă cu două încăperi şi probabil un cerdac. Dimensiunile complexului, orientat NV-SE, au fost de 4x5,5-6 m.
Groapa nr. 1
Identificată în colţul de SV al C2/2004. Cercetată parţial, a fost săpată în steril. Adâncimea era de -0,21 m de la nivelul de călcare medieval. Dimensiunile nu se pot încă preciza.
Groapa nr. 2
În colţul de SE al C2/2004. A fost cercetată parţial şi este săpată în steril. Adâncimea este de -0,6-0,64 m de la nivelul de călcare medieval. Dimensiunile nu se pot preciza.
Groapa nr. 3
În partea de NE a C1/2004. Cercetată parţial. A tăiat Loc2 şi 3/2004.
Groapa nr. 4
În partea de N a C1/2004. Cercetată parţial. A tăiat Loc2 şi 3/2004.
Groapa nr. 5
În estul C1/2004, pornea imediat de sub stratul de pământ arabil fost cercetată parţial.
Groapa nr.6
În sud-vestul C3/2004; conţinea o mare cantitate de ceramică.
Pentru a putea plasa în timp utilizarea acestor complexe, vom folosi cronologia relativă şi cea absolută. Cronologia relativă este oferită în special de fragmentele ceramice de import (de tip Miletus şi Iznik). Cea absolută este dată de o singură monedă emisă în anul 1586, la Riga, în timpul lui Ştefan Bathory1. Moneda, prin poziţia sa stratigrafică, indică faptul că stratul de pământ maro care suprapune locuinţele 1, 2 şi 3/2004 se poate data la sfârşitul sec. XVI. Aceasta înseamnă că în porţiunea de E a grindului nr.3, în zona cercetată, locuinţele care stratigrafic sunt deasupra acestor reziduri menajere, trebuie datate în sec. XVII.
Fragmentul ceramic de tip Miletus, a cărui producţie a încetat în jur de 14702, poate data Loc2/2004 probabil în ultimul sfert al sec. XV. Pe acelaşi grind, în partea sa de N, a mai fost descoperit un fragment ceramic de acelaşi tip3 care provenea dintr-un strat de pământ care a suprapus o locuinţă incendiată. De asemenea, Loc1/2004, Gr1 şi 2/2004 sunt anterioare acestei date.
Loc3/2004, conform stratigrafiei, este posterioară Loc3/2004, deci poate aparţine cel mai probabil primei jumătăţi a sec. XVI. Zona cu stratul de pământ cu reziduuri menajere care le suprapune s-a format până la sfârşitul sec. XVI sau începutul veacului următor. În aceeaşi vreme se pot data Gr3/2004 şi Gr4/2004
Ceramica de Iznik, datorită faptului că a fost descoperită în diverse poziţii stratigrafice, aparţine unor perioade diferite precum şi datorită faptului că aceasta este în cele mai multe situaţii amestecată, nu poate constitui un indiciu cronologic foarte exact. Ceea ce putem spune în acest stadiu, este că predomină ceramica decorată cu motive pictate cu albastru şi verde închis şi deschis. Smalţul este atât mat, cât şi lucios. Din punct de vedere al formelor, s-au descoperit boluri, căni şi un fragment de farfurie. Cronologic, această ceramică se poate data de la sfârşitul sec. al XV-lea, până la începutul sec. XVII.
Ceramica (de uz comun, smălţuită şi cea de import) recuperată provine în cea mai mare parte din afara locuinţelor sau din gropile menajere. Au mai fost recuperate scoabe, cuie, potcoave de încălţăminte, un cuţit, fragmente de sticlă provenite de la pahare sau alte tipuri de recipiente. [Silviu Oţa]
Cercetările arheologice s-au continuat pe S1/2003 şi caseta adiacentă trasată pe latura de N a secţiunii, impuse de cota de adâncime (0,6 m) la care s-a ajuns în campania anterioară, când nu a fost finalizată cercetarea stratului de cultură identificat. Secţiunea 1/2003 avea o lungime de 40 m şi cu lăţimea de 2,5 m, iar caseta A trasată pe latura de N în dreptul carourilor 10-16 avea dimensiunile de 14x6 m2. Lângă latura vestică a secţiunii 1/2003, în carourile 1-9, la adâncimea de -0,9-1,2 m, s-au mai descoperit şi cercetat 14 morminte de inhumaţie, care aparţin necropolei nr. 3, cercetată în campanile anterioare, datată în sec. XVI-XVII. Orientarea mormintelor este E-V, cu mici abateri şi erau dispuse în şiruri paralele, pe direcţia N-S. Majoritatea mormintelor aparţin unor adulţi. Unele morminte (M76-78) au fost deranjate de gropi de provizii sau suprapuse de locuinţe (L1/2003). Inventarul funerar descoperit este relativ sărac şi se compune din două inele (M67, 74), o monedă otomană (M78) şi o cataramă (M70)
Inelele sunt lucrate dintr-o sârmă de argint torsionată cu o montura formată dintr-o pastilă aplatizată, de formă rombică, cu colţurile rotunjite, decorată prin incizie cu un motiv în formă de soare cu raze. Prin analogie, aceaste piese pot fi datate la începutul sec. al XVI-lea.
Locuinţele
Locuinţa 1/2003 a fost identificată în campania precedentă, între carourile 6-9. Stratigrafic, s-au constatat trei nivele de refacere ale podelei. Cel mai vechi nivel al podelei locuinţei s-a aflat la adâncimea de 0,9 m, iar ultimul nivel de refacere s-a aflat la adâncimea de 0,5 m faţă de nivelul actual de călcare. Locuinţa 1/2003 suprapune mormintele din zona estică a secţiunii 1/2003. Aceasta a fost cercetată parţial
Locuinţa 2/2003 era situată în partea de N a secţiunii, între carourile 10 şi 14 şi în caseta A. S-a păstrat podeaua din lut, cu dimensiunile laturilor de 5,5x5,4 m, delimitată de bârnele din lemn în care se fixau parii verticali care susţineau pereţii. În colţul de NE s-au găsit două pietre folosite la fixarea bârnei-talpă. Tot în această zonă s-a păstrat, la nivelul podelei (-0,75 m) şi vatra instalaţiei de încălzit şi prepararea hranei, amenajată pe un pat de pietre de râu.
Locuinţa 3/2004, situată tot în caseta A, suprapune locuinţa 2/2003, fiind departajată de aceasta printr-un strat de nivelare din lut galben cu grosimea de 0,3 m. Podeaua locuinţei a fost surprinsă la adâncimea de 0,5 m faţă de nivelul actual de călcare. Orientarea laturilor (7,5x4 m) este EV-NS. Pentru consolidarea fundaţiei s-au folosit pietre găsite în colţul de NV şi SE şi pe traseul bârnei talpă al laturii de NE. În unele zone s-au mai păstrat resturile unui pavaj din cărămizi.
Locuinţa 4/2004 se afla la N de locuinţa 2/2003, la adâncimea de 1 m, delimitată parţial pe latura vestică prin bârne, iar spre E printr-un grupaj de bârne,
Locuinţa 5/2004, descoperită în partea estică a casetei A, poate fi o anexă a locuinţei 3/2004.
În privinţa încadrării cronologice a acestor complexe locuinţa 2/2003 ar putea fi datată în prima jumătate a sec. XVI, cu ajutorul unei monede (ducat polonez, 1541) descoperit pe podeaua ei. Aceasta este suprapusă de locuinţa 3/2004, care poate fi datată în a doua jumătate a sec. XVI.
Tot în secţiunea 1/2003, în caroul 20, la adâncimea de 1,1 m a fost surprinsă bârna de la podeaua altei locuinţe ce urmează să fie cercetată în campaniile anterioare. Tot în această secţiune au fost descoperite şi cercetate două gropi pentru reziduuri menajere, în carourile 6-7, suprapuse de locuinţa 1/2003. Inventarul arheologic al acestor gropi se compunea din fragmente ceramice, un vârf de săgeată, un cârlig pentru pescuit.
Remarcăm prezenţa în locuinţele menţionate a greutăţilor de pescuit, dintre care una are pe suprafaţa ei incizate semne "runice", a fragmentelor de cahle decorate cu modele geometrice sau cu imaginea Sfântului Gheorghe, numeroase fragmente de ceramică nesmălţuită şi smălţuită. [Gheorghe Matei]
Sector Grind nr.9
În luna octombrie 2003, pe grindul nr. 9 in aria sitului de la Oraşul de Floci, s-au realizat prospecţiuni arheogeofizice de către personalul Laboratorului Mobil de Prospecţii Arheogeofizice al BCUM - Alba Iulia. Obiectivul principal a fost obţinerea unor informaţii cu privire la caracterul locuirii, cu o eventuală precizare a obiectivelor de interes arheologic. Cercetarea sistematică a grindului s-a făcut prin utilizarea a două metode de prospectare într-o manieră complementară: tomografia electrică a solului şi magnetometria. Paralel cu prospectarea arheogeofizică s-a realizat şi ridicarea topografică de detaliu, cu scopul de a poziţiona clar toate măsurătorile efectuate în teren.
Interpretarea datelor obţinute de echipa Laboratorului Mobil de Prospecţii Arheogeofizice a condus la concluzia existenţei pe acest grind a unei situaţii arheologice tipice unei aşezări de tip urban relativ dezvoltată, cu reţele stradale, clădiri din zid cu fundaţie de piatră şi un eventual zid de fortificare cu un presupus şanţ cu apă, pe latura sudică.
Pornind de la aceste concluzii foarte promiţătoare, în campania de cercetări arheologice din anul 2004, am întrerupt continuarea cercetării dispunerii locuinţelor de pe Grindul nr. 1 şi am trasat o secţiune de sondaj pe Grindul nr. 9 pentru verificarea informaţiilor furnizate de prospecţiunile arheogeofizice: reţele de drumuri, fundaţii din piatră, clădiri din cărămidă sau şanţ cu apă.
Aşa cum se constată atât în teren cât şi din ridicarea topografică, suprafaţa vetrei acestui oraş abandonat este formată din zone înalte-grinduri despărţite între ele de albia şi meandrele unui braţ mai vechi a râului Ialomiţa. Se presupune că legătura între ele era asigurată de existenţa unor poduri sau punţi. Cercetările arheologice întreprinse până în prezent pe grindurile 1, 3, 6, arată că zonele înalte ale acestor grinduri au fost intens locuite. Astfel se verifică observaţia că după distrugerile prin incendiere ale locuinţelor din acest oraş, locuitorii păstrau lotizările existente şi îşi refăceau casele peste urmele celor vechi, în linii mari păstrându-se planul lor.
Grindul nr. 9 are o formă triunghiulară cu vârful orientat spre E şi baza spre V. La cca. 50 m distanţă, spre V de acest vârf, am trasat o secţiune de sondaj (50x2 m) orientată N-S, pentru a surprinde mai ales zona în care, conform interpretării complexului de anomalii prospectate, se contura ipoteza existenţei unei construcţii cu rol aparte, înconjurată de un zid, cel mai probabil o biserică.
Secţiunea a fost trasată şi peste limita sudică a grindului, în valea care îl delimitează de grindul nr. 8, în zona unde prospecţiunile amintite indicau existenţa unui zid de apărare.
Profilul secţiunii indică o stratigrafie oarecum asemănătoare celor de pe grindurile investigate arheologic în campaniile anterioare.
După îndepărtarea stratului de pământ vegetal cu o grosime medie de 0,3 m, urmează un strat de pământ cenuşiu granulat amestecat cu fragmente ceramice mărunte, neîntregibile, provenite de la vase de uz nesmălţuite, o mare cantitate de oase de animale, fragmente de chirpic şi de cărbuni. Spre centrul grindului, în mijlocul acestui strat, s-a surprins o linie de arsură, pe alocuri întreruptă, care anunţă un orizont de locuinţe incendiate. Grosimea stratului de locuire variază între 0,4-0,6 m. Pe o porţiune de cca. 7 m, acest nivel de locuire este întrerupt de un strat de pământ cenuşiu afânat, la baza căruia au fost surprinse în profil gropile a trei morminte de copii (infans II), care se adâncesc până în stratul de lut steril. Posibil ca aceste morminte să anunţe existenţa unui cimitir mai spre centrul suprafeţei grindului.
Profilul de pe panta sudică a grindului indică un strat gros de scurgere a materialului arheologic specific acestei nivel de locuire şi nu s-a identificat nici o urmă a unui presupus zid de fortificare, iar şanţul cu apă este de fapt albia unui braţ al Ialomiţei vechi care străbătea vatra oraşului în vechime.
Stratul se lut steril arheologic apare la adâncimea de -0,8 m dar sunt şi zone, mai ales spre centrul grindului, când acesta se ridică la cota de -0,5 m. faţă de nivelul actual de călcare.
În concluzie zidul presupus pe latura sudică a grindului nu există şi ar fi fost surprinzătoare existenţa lui într-un loc inundabil, cu atât mai mult cu cât construcţii din piatră în aria sitului, cu excepţia fundaţiilor de biserici, nu au fost descoperite în stadiul actual al cercetării. Trama stradală nu a fost surprinsă deoarece dărâmăturile rezultate în urma incendierilor au fost nivelate şi acoperite cu un strat subţire de lut nisipos.
În acest stadiu, ipotezele formulate prin prospectarea combinată a celor două metode mai sus enunţate trebuie verificate şi în cursul campaniilor viitoare. [Anca Păunescu]
Rezumat:
În suprafaţa cercetată de pe grindul nr. 3 a fost descoperită o locuinţă din care s-a păstrat parţial podeaua incendiată suprapusă de chirpic ars şi o vatră adâncită. Deasupra locuinţei, după o depunere de pământ a fost remarcată o amenajare din lemn, incediată, fără a i se putea preciza funcţionalitatea. Celelalte locuinţe descoperite (5 în campania din acest an) au aceeaşi orientare NV-SE, podeaua este realizată din lut, după care s-au montat podele de lemn; pereţii au fost construiţi pe tălpi din lemn, din chirpic şi nuiele. Tălpile din lemn au fost fixate pe alocuri pe pietre. Au fost cercetate câteva gropi care care au fost datate pe baza fragmentelor ceramice de import (de tip Miletus şi Iznik) şi de o monedă emisă în anul 1586, la Riga, în timpul lui Ştefan Bathory. Moneda, prin poziţia sa stratigrafică, indică faptul că stratul de pământ care suprapune locuinţele 1, 2 şi 3/2004 se poate data la sfârşitul sec. XVI. Fragmentul ceramic de tip Miletus, a cărui producţie a încetat în jur de 1472, poate data locuinţa 2 probabil în ultimul sfert al sec. XV. Ceramica (de uz comun, smălţuită şi cea de import) recuperată provine în cea mai mare parte din afara locuinţelor sau din gropile menajere. Au fost cercetate şi morminte de inhumaţie, care aparţin necropolei nr. 3, datată în sec. XVI-XVII. Orientarea mormintelor este E-V, paralele pe direcţia N-S. Majoritatea mormintelor aparţin unor adulţi. Locuinţele din această zonă au fost datate în sec. al XVI-lea şi au fost construite în aceeaşi manieră ca cele prezentate mai sus. Pe grindul nr. 9 in aria sitului de la Oraşul de Floci prospecţiunile arheogeofizice au relevat că pe acest grind se află o aşezare de tip urban, cu reţele stradale, clădiri din zid cu fundaţie de piatră şi un eventual zid de fortificare cu un presupus şanţ cu apă, pe latura sudică. În acest stadiu, ipotezele formulate trebuie verificate în cursul campaniilor viitoare.