.
Hunedoara | Punct: Grădina Castelului | Anul: 2004
Anul:
2004
Epoca:
Epoca bronzului;Latene;Epoca medievală timpurie (sec. X - XIII);Epoca medievală (sec. XIII -XVIII)
Perioade:
Epoca medievală mijlocie;
Epoca bronzului;
La Tène
Categorie:
Apărare (construcţii defensive);
Religios, ritual şi funerar
Județ:
Hunedoara
Localitate:
Hunedoara
Comuna:
mun. Hunedoara
Punct:
Grădina Castelului
Sector:
Platou
Persoane implicate și instituții:
Nume Prenume Rol Instituție
Cerişer Nicolae Muzeul Castelul Corvineştilor, Hunedoara
El Susi Georgeta Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti
Luca Sabin Adrian Universitatea "Lucian Blaga", Sibiu
Orlandea Eugen
Purece Silviu Istrate Universitatea "Lucian Blaga", Sibiu
Roman Cristian Aurel Muzeul Castelul Corvineştilor, Hunedoara
Sîrbu Valeriu responsabil Muzeul Brăilei
Soficaru Andrei Institutul de Antropologie "Francisc J. Rainer" Bucureşti
Cod RAN:
Raport:

Zona cu descoperiri se află pe un platou din calcar dolomititc (dom stâncos), cotă maximă 290 m, situat în grădina Castelului Corvineştilor. Au fost cercetate un număr de 13 suprafeţe: S18, 21, 22, 30 = 4x4 m; S20, 26, 27 = 4x3 m; S19 = 4,5x4 m; S23 = 3x3 m; S 24 = 4x3,8 m; S 29 = 6x3 m; S 28 = 5x5 m; S 25 = 6x3 m. Există ridicare topografică, iar materialul este recoltat şi notat, pe pachete ori individual, ...cu un singur număr de identificare. În campaniile 2001-2002 săpăturile s-au efectuat în secţiuni şi casete, iar din 2003 se execută suprafeţe, de obicei de 4x4 m. Locul unde se află vestigiile este reprezentat de un "dom stâncos" din dolomită, cu aspect accidentat, datorită acţiunii factorilor naturali de-a lungul epocilor geologice, uneori stânca ajungând la suprafaţă. Platoul este brăzdat de fracturi tectonice cvasiparalele pe două direcţii diferite şi are numeroase cuvete, unele cu forme aproape regulate, datorită dezagregării muntelui de dolomită. Ca urmare a factorilor naturali, stratigrafia geologică, peste stânca nativă din dolomită, prezintă trei straturi, menţionate de bază spre suprafaţă: a) strat de roci dolomitice sfărâmate, mai albicioase spre bază, datorită conţinutului de calcar din roca nativă, amestecate cu pământ, b) strat de pământ cu mici fragmente de rocă dolomitică şi c) strat "vegetal", format din sol şi praf industrial. Grosimea maximă a acestor depuneri, acolo unde stânca nu ajunge la suprafaţă, poate atinge 0,6 m, desigur date valabile pentru zona săpată până acum. În antichitate platoul se prezenta, foarte probabil, ca o zonă foarte accidentată, formată din piscuri, cuvete şi dolomită sfărâmată, neacoperită de strat un vegetal continuu, cu depuneri de pământ doar în locurile adâncite. Surprinzător e faptul că în cuvetele naturale cele mai adânci, unele de 0,4-0,5 m, şi cu forme aproape regulate pe anumite laturi, nu s-au înhumat copii, deşi acestea erau cele mai propice. De asemenea, pentru nici una dintre înhumările de copii nu s-a săpat vreo groapă. Observaţiile de până acum indică faptul că înhumările de copii s-au făcut în acest strat de dolomită sfărâmată, ele fiind apoi acoperite tot cu rocă spartă. Întrucât nu există suprapuneri şi nici întretăieri între aceste înhumări, fie ele s-au făcut într-un interval foarte scurt, fie au existat anumite semne la suprafaţă. În campania din 2004, au fost identificate 18 complexe, după cum urmează: cultura Coţofeni – 1, cultura Basarabi – 6, epoca dacică – 10, epoca medievală – 1. Complexul 40, Aglomerarea 1, S20-C, epoca dacică (sec. I p. Chr): aglomerare de oase de animale, de mamifere mici şi mari, unele cu urme de tăiere, găsite într-o amenajare de dolomită spartă, de formă aproape rotundă (diametru = 0,8 m), aflată la adâncimea de -0,23-0,26 m. Complexul 42, Depunerea 7, S21-D, cultura Basarabi: depunere de formă neregulată, pe o suprafaţă de cca. 0,4x0,25 m, aflată la adâncimea de -0,15–0,25 m, constituită din vase şi fragmente de vase Basarabi, unele sparte in situ, plus un vârf de săgeată din corn de cerb în curs de prelucrare. Complexul 44, Scheletul 21, S20-B, epoca dacică (sec. I p. Chr): într-o amenajare de formă aproape rectangulară (diametru = 0,45–0,25 m), aflată într-un strat de dolomită sfărâmată, formată din pietre rulate ori dolomită sfărâmată, mai mari în zona depunerii oaselor craniene, la adâncimea de 0,39–0,41 m, s-au mai păstrat un fragment de parietal dreapta şi un fragment de arc vertebral de Infans I. Este evident vorba de o amenajare în care s-au aflat doar oase dintr-un schelet de copil, deranjările ulterioare afectând doar partea superioară a complexului, în nici un caz aici n-a fost înhumare normală (la cca. 1 m N de complex s-au mai găsit două fragmente de craniu de la un copil mic (Infans I). Complexul 47, Scheletul 22, S18-A, epocă dacică (sec. I p. Chr): înhumarea s-a făcut aproape pe stânca nativă, dar pe un strat subţire de pământ, la adâncimea de -0,37-0,42 m, în jur fiind pietre masive, unele rulate, îndeosebi în zona capului şi a şirei spinării. Defunctul, copil de cca. 18 luni, a fost depus pe stânga, cu capul spre NNV, corpul uşor curbat, cu genunchii în faţă. Apreciem că a fost depus întreg şi în ordine anatomică, lipsa unor oase, îndeosebi din zona picioarelor, se datorează deranjărilor ulterioare. Inventar: mărgică alburie, lângă cotul drept. Ofrande (?): oase de la o ovicaprină şi o vită. Complexul 48, Depunerea 1, S28-D, cultura Coţofeni: pe o zonă de cca. 0,45x0,3 m, la adâncimea de -0,1–0,2 m, peste şi în stratul de dolomită spartă, s-au găsit părţi din două vase sparte in situ; este cert vorba de vase sparte pe loc, fapt observat stratigrafic, dar, din păcate, fiind aproape de suprafaţă şi în pantă, o parte din fragmente au fost dislocate şi au dispărut. Sunt două castroane mari, cu gura invazată, decorate cu impresiuni adânci, ovale, aranjate pe trei şiruri orizontale imediat sub buza vaselor. Complexul 52, Scheletul 25, S25-C-D, epocă dacică (sec. I p. Chr): înhumarea s-a făcut într-o cuvetă existentă în dolomită, înclinată de la N spre S, scheletul aflându-se acum la adâncimea de -0,35–0,4 m. Copilul, în vârstă de cca. 6 ani, a fost aşezat în decubit dorsal, cu capul spre E şi privirea spre N; avea picioarele flexate, cu tălpile duse spre spate. Complexul 53, Scheletul 26, S21-D, epocă dacică (sec. I p. Chr): înhumarea s-a făcut într-o alveolare existentă în dolomită, dar pe un strat de pământ cu dolomită fărâmiţată, acum scheletul aflându-se la adâncimea de -0,15–0,23 m. Copilul, în vârstă de cca. 5 ani, a fost depus în decubit dorsal, cu capul spre VNV, cu privirea în sus, mâinile, uşor îndoite din coate, aveau palmele pe şolduri, picioarele fiind uşor spre dreapta, cu genunchii puţin îndoiţi. Inventar: două fibule din bronz, aflate pe umeri, doi cercei din bronz la urechi şi trei mărgele în zona capului. În toate cazurile, după cum a rezultat din datele observate în teren, a fost vorba de înhumări de copii şi depuneri intenţionate de piese şi materiale. Până în prezent, deci în toate campaniile de săpături, pe platoul din Grădina Castelului nu s-a descoperit nici un complex de locuire in situ. De altfel, datorită aspectului extrem de accidentat al muntelui de dolomitiă, cu piscuri, cuvete şi roci dezagregate, pentru locuire erau necesare ample lucrări de amenajare, fie prin terasări, fie prin nivelări cu pământ adus, fapt ce nu s-a constatat nicăieri în zona săpată până acum. Trebuie menţionat că multe complexe au fost distruse, iar o parte din cele rămase au fost serios afectate de lucrările desfăşurate de-a lungul timpului întrucât descoperirile se află lângă castel. E de menţionat, însă, că toate complexele descoperite aici reprezintă depuneri intenţionate, întrucât ele nu provin din complexe de locuire in situ şi nici n-au putut ajunge aici întâmplător, adică prin rulare, alunecări, torenţi etc. Cultura Coţofeni. S-a descoperit, până în prezent, un singur complex din această epocă (C48) şi acela distrus în mare măsură, astfel că nu se pot face nici un fel de consideraţii de ordin general. Cultura Basarabi. S-au descoperit 6 complexe din această perioadă, trei sub forma unor aglomerări de oase de animale şi fragmente de vase, într-un caz şi cu rare bucăţi de vatră (C39, C41 şi C49), unul de fragmente de vase (C54), unul de vase sparte in situ, plus un vârf de săgeată din corn în curs de prelucrare (C42), plus o alveolare (C56). Menţionăm că în campania din 2003 aici au fost descoperite depuneri de vase întregi ori sparte in situ, uneori cu bucăţi de vetre cu gardină, în două cazuri fiind şi oase umane izolate, neincinerate, de astă dată de maturi. E de menţionat că, spre deosebire de epoca dacică, numărul vaselor şi fragmentelor de vase de tip Basarabi este mai numeros. Din păcate, nivelul cu depuneri Basarabi a fost puternic afectat de cel de epocă dacică şi de distrugerile ulterioare. Epoca dacică. Ca şi în campaniile anterioare, cele mai numeroase şi mai importante descoperiri aparţin acestei epoci, perioadă din care s-au identificat 10 complexe: înhumări de copii – 7, aglomerări de materiale – 2, depuneri de piese – 1. În toate cazurile este vorba de copii mici (Infans I), de la nou-născuţi până la cei cu vârsta de 5-6 ani, aşa cum rezultă din analizele preliminare efectuate de Andrei Soficaru şi Adriana Stan. Este vorba, de obicei, de înhumări de copii întregi şi în ordine anatomică, dar nu s-au sesizat reguli de depunere şi orientare. În două cazuri, însă, s-au găsit doar câteva fragmente de cranii şi câteva oase post-craniene, în depuneri precis delimitate, astfel că lipsa restului scheletului nu poate fi pusă doar pe distrugerile ulterioare (C43 şi C44). De regulă, în cazul înhumărilor de copii întregi şi în ordine anatomică s-a găsit inventar, anume podoabe şi accesorii vestimentere (fibule, mărgele, pandantive), lipsind total, ca şi în campaniile anterioare, vasele ceramice. Pe baza inventarului, toate descoperirile de copii se datează în sec I p. Chr. S-a descoperit şi o depunere de piese de podoabă, inclusiv fibule din fier, de astă dată, însă, din sec II a. Chr (C46). Amintim că aici s-au mai descoperit depuneri de piese, toate pe marginea de SE a zonei cu înhumări de copii şi datând din sec. I p. Chr, de obicei podoabe şi accesorii vestimentare, care nu sunt în legătură directă cu vreo anume depunere umană. Caracterul intenţionat al acestor depuneri de bunuri este indiscutabil, el fiind demonstrat atât de modul cum s-au găsit ele, cât şi de compoziţia lor. Vrem să precizăm că în zona cu înhumări de copii nu s-au găsit, cu câteva excepţii, vase ori fragmente de vase ceramice din epoca dacică.

Rezumat:
The enclosure with the deposits is on the highest part of a dolomite limestone plateau, partially destroyed by the works for constructing Corvinesti Castle. The dead seem to have been laid down in nuclei, on the SE-NW direction, set apart not only in topographic terms, but also by the inventory. Inhumation was the funerary rite exclusively used.
It was not possible to establish the exact position of some skeletons because of the advanced degradation, caused by the early age of some dead. Several children were laid down on the back, while others were curled up on the left or the right side, sometimes covered with stones. The skeletons head in various directions, in fact, towards all cardinal points. The rule is that each fitting contains one dead, but there are some exceptions. Since in most cases we are talking about very small children, namely fragile bones, the skeletons suffer of advanced decay, all the more so as they were close to the surface the environmental factors took their toll on them. In some cases, it is obvious that the skull or other skeleton parts are missing. Based on the anthropological analyses, we can say we are dealing here with babies and infants.
The inventory is quite rich and varied, but with certain characteristics, depending not only on the individuals, but also on the nuclei of dead people. The location of the inventory in the tomb is varied as well. Some of the adornments and clothing accessories were in the normal positions, while others, from the same category of items, were found around the skeleton. Moreover, one found isolated groupings of items on the settlement’s south-eastern-side, but obviously connected to the dead deposed here.
The clothing accessories and the adornments consist of strong-profile fibulae, beads, pendants, earrings, rings, bracelets, appliqués, chain links etc. The weapons are made up of spearheads, a dagger and arrowheads, but there are also tools and instruments.
According to a narrow dating – the fibulae and the coin, the deposits were probably made over a short span of time: second half 1st century – beginning of the 2nd century AD, namely before the Romans conquered Dacia (106 BC). It is obvious that the deposits are pre-Roman because of the rituals performed, as well as of the whole of the types of items found here so far.
We did not find any unitary norms for the manner in which the dead were oriented or laid down, since the skeletons are in various positions and head in all directions. The inventory deposited here, although numerous and varied, belongs only to certain categories of goods (it is worth mentioning that, save for one exception, there is no ceramic vessel). Most of the items are body inventory – clothing accessories and ornaments. The surprising thing is the presence of weapons at babies or very small children.
The burials so far – 26 deposits, holding over 30 individuals, have some unique characteristics, which are rather odd in the field of human bones findings in the Geto-Dacian world: a) all the dead are babies and children (Infans I), b) one did not find unitary norms for laying down or orienting the dead, c) inhumation was the only practice, d) there are skeletons with missing parts (skull, lower members etc.), e) they did not dug pits in the stone but used the existing cavities, f) the apparent paradox between the rich body inventory (fibulae, adornments) and the lack of ceramic vessel, g) deposing weapons next to the very small children.
Since we could not find any dwelling complexes or household constructions in the area with dead people, the few fragmented vessels found in the area point to certain ritual practices performed on the occasion of children burials.
We hope future research will clear out at least some of the problems raised by these findings. However, for the time being, these discoveries hold precious information, strange so far, about some beliefs and children-depositing practicers in the Geto-Dacian world, the causes of which remain to be identified.
Cotofeni Culture. A single complex dating from this period has been found, and it was damaged, thus we could not make any general considerations.
Basarabi Culture. 15 complexes dating from this period have been unveiled, usually shaped as agglomerations of vases fragments and animal bones, seldom with complete vases or other types of pieces.
English Abstract:

The enclosure with the deposits is on the highest part of a dolomite limestone plateau, partially destroyed by the Corvineşti Castle construction works. The dead seem to have been laid down in nuclei, on the SE-NW direction, set apart not only in topographic terms, but also by the grave goods. Inhumation was the funerary rite exclusively used. It was not possible to establish the exact position of some skeletons because of the advanced degradation, caused by the early age of some of the dead. Several children were laid down on the back, while others were curled up on the left or the right side, sometimes covered with stones. The skeletons head in various directions, in fact, towards all cardinal points. The rule is that each fitting contains one dead, but there are some exceptions. Since in most cases we are talking about very small children, namely fragile bones, the skeletons suffer of advanced decay, all the more so as they were close to the surface the environmental factors took their toll on them. In some cases, it is obvious that the skull or other skeleton parts are missing. Based on the anthropological analyses, we can say we are dealing here with babies and infants. The grave goods are numerous and varied, but with certain characteristics, depending not only on the individuals, but also on the nuclei of the dead people. The location of the goods in the tomb is varied as well. Some of the adornments and clothing accessories were in the normal positions, while others, from the same category of items, were found around the skeleton. The clothing accessories and the adornments consist of strong-profile fibulae, beads, pendants, earrings, rings, bracelets, appliqués, chain links etc. The weapons include spearheads, a dagger and arrowheads, but there are also tools and instruments. According to a narrow dating – the fibulae and the coin, the deposits were probably made over a short span of time: second half 1st century – beginning of the 2nd century AD, namely before the Romans conquered Dacia (106 BC). It is obvious that the deposits are pre-Roman because of the rituals performed, as well as of the whole of the types of artifacts found here so far. Since we could not find any occupation complexes or household constructions in the area with dead people, the few fragmented vessels found in the area point to certain ritual practices performed on the occasion of children's burials. Coţofeni Culture (Bronze Age). A single complex dating from this period was found, and it was damaged, thus we could not make any general considerations. Basarabi Culture (Iron Age). 15 complexes dating to this period were uncovered, usually shaped as agglomerations of sherds and animal bones, seldom with complete vases or other types of artifacts.

Sursa:
Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor:
CIMEC
Limba:
RO