.
Mahmudia | Judeţ: Tulcea | Punct: La Cetate [Salsovia] | Anul: 2004
Anul:
2004
Epoca:
Epoca romană târzie (sec. IV - VIII);Epoca medievală timpurie (sec. X - XIII)
Perioade:
Epoca bizantină
Categorie:
Apărare (construcţii defensive)
Județ:
Tulcea
Localitate:
Mahmudia
Comuna:
Mahmudia
Punct:
La Cetate [Salsovia]
Persoane implicate și instituții:
Nume Prenume Rol Instituție
Bogdan Doru Birkbeck College, University of London, UK
Diaconescu Alexandru Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca
Haynes Ian Birkbeck College, University of London, UK
Topoleanu Florin George responsabil Institutul de Cercetări Eco-Muzeale Tulcea
Cod RAN:
Raport:

Săpăturile arheologice din cetatea Salsovia sunt parte dintr-un proiect mai amplu al ICEM Tulcea împreună cu Birkbeck College, University of London şi UBBCluj. Acest proiect îşi propune studierea zonei nord-dobrogene (Marea Neagră–Gurile Dunării) şi stabilirea modului în care acest areal a fost locuit în diverse perioade istorice de către diferite populaţii, precum şi mişcările şi interacţiunea acestora din urm...ă cu formele de relief şi mediul înconjurător. Aceste obiective pot fi atinse doar printr-o cercetare interdisciplinară, care să îmbine metode specifice arheologiei moderne cu aportul altor ştiinţe. Cetatea de la Salsovia este aşezată pe un promontoriu la baza căruia se află braţul Sf. Gheorghe fiind de presupus că apele Dunării ajungeau până la baza cetăţii în antichitate. Zona a fost afectată până în prezent atât de factori naturali eroziunea apei către N, cât şi de factori antropici sondaje efectuate de către echipa condusă de Vasile Pârvan şi numeroase tranşee, în timpul celui de-al doilea război mondial. La S de cetate, pe un întins platou, în epoca romană se afla o aşezare civilă apărată din trei părţi de văi naturale, cu maluri abrupte. Pentru a avea o imagine cât mai completă asupra acestei important aşezări cercetarea preliminară s-a făcut cu metode moderne. Astfel, în primăvara anului 2003, s-a procedat la o ridicare topografică executată de un specialist al Museum of London Archaeology Service fiind folosită o staţie totală şi coordonate luate de la bornele Oficiului de Cadastru pentru stabilirea reperelor din zonă. Ulterior, cu ajutorul unui aparat GPS profesional s-a creat o foarte detaliată reprezentare digitală a terenului (DTM), pe care toate rezultatele cercetărilor ce vor urma pot fi localizate cu acurateţe. Următorul pas a fost realizarea unui set complet de fotografii aeriene care să releve eventuale structuri arhitectonice ce nu puteau fi observate de la sol, obiectiv realizat prin eforturile ICEM Tulcea. Seria de metode de cercetare nonintrusive, de suprafaţă a fost continuată cu o periegheză sistematică şi posibilitatea de analiză statistică a datelor. Pentru aceasta s-a trasat un transect de 1 x 2 km, împărţit în carouri de 4 x 4 m, iar materialul arheologic a fost colectat şi analizat separat pe carouri. (prin ridicare topo, aceste carouri au fost plasate pe harta digitală a zonei). În sfârşit, scanarea unei părţi din suprafaţa sitului cu rezistivitate electrică a fost făcută de către specialişti români de la Alba Iulia, dar şi de către o echipă mixtă formată din specialişti de la Birbeck College şi UBB Cluj. Deşi rezultatele nu au fost spectaculoase pe platoul din S s-au identificat trasele unor ziduri de locuinţe al unui segment din zidul de incintă şi al unei posibile străzi. Folosirea unui magnetometru pe întreaga suprafaţă a sitului s-a dovedit a fi mai reuşită în privinţa rezultatelor, astfel că, pe suprafaţa cetăţii s-a putut localiza cu precizie zidul de incintă şi trei turnuri circulare. Cum era de aşteptat, în partea de N a sitului, zidul de incintă lipseşte fiind probabil distrus de eroziune. În interiorul cetăţii au fost identificate cantităţi mari de dărâmătură, printre acestea distingându-se cu claritate o stradă şi mai multe edificii. Cel mai bine păstrată pare a fi o clădire monumentală cu mai multe camere plasată în partea de vest a zonei intramurane. Săpătura arheologică efectuată în septembrie 2004 se încadrează în rândul cercetărilor preliminare, fără a fi o cercetare sistematică. Obiectivele acestei intervenţii au fost verificarea rezultatelor prospecţiilor de magnetometrie şi stabilirea stratigrafiei în anumite puncte ale sitului. Pentru atingerea acestor obiective s-a recurs la golirea unui segment dintr-o tranşee din al doilea război mondial prin îndreptarea malurilor acesteia şi la îndreptarea unui profil dinspre Dunăre creat prin eroziune naturală. Acest din urmă profil a avut 3 m lungime pe direcţie E-V şi o înălţime ce variază între 1-1,5 m. Aici s-a evidenţiat existenţa mai multor niveluri de locuire afectate însă de eroziune. Astfel încât nu se poate spune despre această zonă decât că a cunoscut mai multe faze de locuire, fără a preciza în acest moment cărei perioade istorice îi aparţine. În interiorul cetăţii a fost aleasă pentru golire o porţiune dintr-o tranşee pe care imaginile produse cu ajutorul magnetometriei o arătau ca secţionând zidul estic al clădirii monumentale mai sus amintite. Pentru că marginile şanţului s-au colmatat a fost necesară săparea unei secţiuni de 6 m pe direcţia E-V şi 3,5 m N-S. În mijlocul acestei secţiuni a fost expus şi golit traseul în formă de L pe o lungime de 5 m care coteşte spre S pe lungime de 2 m. Lăţimea acestuia este de cca. 1,2 m. Săpătura a început la o altitudine de 30,91 m de la nivelul mării, iar fundul traseului a fost atins la altitudinea de 28,6 m de la nivelul mării, astfel că adâncimea maximă a secţiunii a fost 2,31 m. În partea de N a săpăturii a apărut fundaţia unui zid de piatră cu lăţimea de 0,8 m secţionat şi distrus în urma intervenţiei militare din timpul războiului. Astfel, s-a dovedit că primul obiectiv al cercetării de aici a fost atins. Rezultatele magnotometrice fiind reale şi exacte. Cele două profile obţinute prin îndreptarea marginilor tranşeei au relevat existenţa a trei podele de lut cu substrucţii de piatră şi fragmente de cărămidă în interiorul edificiului monumental. Se dovedeşte astfel că avem de-a face cu mai multe faze de locuire ale edificiului, iar prezenţa nivelurilor de locuire sub şanţul constructiv al zidului demonstrează că zona a fost locuită şi înainte de ridicarea acestei construcţii. Tehnica de cercetare a fost aceea a Museum of London Archaeology Service şi anume aşa numita Single context Planing însemnând ca fiecare context a fost săpat şi înregistrat individual, tridimensional, urmând a fi transpus în formă digitală. Împreună cu notarea locaţiei exacte a fiecărui artefact prin trei coordonate şi cu interpretarea statistică a ceramicii, acestea vor construi o bază de date cu rol atât de arhivare a informaţiei, cât şi de instrument de lucru viitor. Stocarea informaţiei în acest fel este foarte utilă fiind compatibilă cu lucruri similare din toată lumea şi utilizabilă într-un sistem GIS, precum şi studierii rezultatelor săpăturii, putând fi interogată în ArcView, relevând astfel informaţii care nu sunt evidente la momentul excavării sitului. Pentru viitor colectivul şantierului Salsovia îşi propune cercetarea sistematică a cetăţii şi a aşezării civile de pe platoul din S pentru stabilirea cu exactitate a caracterului acestui habitat şi datarea sa. Proiectul mai larg al cercetării zonei de la Gurile Dunării va continua probabil cu investigarea arealului din jurul lacului Razim, inclusiv prin prospecţii subacvatice şi în Marea Neagră în zona Gurii Portiţa.

Sursa:
Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor:
CIMEC
Limba:
RO