Programul Naţional de Cercetare Arheologică "Autostrada" Cu ocazia perieghezelor pentru elaborarea proiectului de diagnostic arheologic şi istoric pe traseul autostrăzii Oradea-Braşov, pe terasa Văii Tăniei, Ioan Crişan şi Sorin Bulzan au descoperit fragmente ceramice provenind dintr-o aşezare de epocă romană. Situl se întinde de-a lungul terasei naturale a afluentului Barcăului pe o orientare NV-SV. Pe traseu...l autostrăzii fragmente ceramice au fost găsite de la panta terasei şi până la km. 19.200 al autostrăzii. Este adevărat că nu pe tot traseul au fost identificate complexe. Între km. 19.200 şi 19.250 nu a apărut nici un complex. Cu excepţia complexelor de epocă romană nu au fost identificate nici un alt fel de urme de locuire. Concluzia rezultată din cele 90 de secţiuni şi a celor 38 de casete săpate este că toate complexele, fără excepţie, au fost tăiate de stratul de arătură medio-modern şi de cel contemporan. Prin urmare, din punct de vedere stratigrafic, se poate afirma că nu există un strat de cultură al aşezării, şi că obiectivele epocii romane apar sub stratul de arătură medio-modern. Stratul actual de arătură apare, este adevărat, ceva mai afânat, dar din punct de vedere arheologic el nu trebuie diferenţiat de nivelul arăturilor mai vechi. Pentru complexele identificate stratigrafia internă variază de la caz la caz. Nu există decât două cazuri de suprapunere a două complexe diferite. Prin urmare stratigrafia orizontală este mult mai relevantă decât cea verticală. În cazurile aglomerărilor de complexe, de obicei acolo unde au apărut locuinţe, s-a delimitat şi un strat din care acestea se adânceau care ar putea fi înţeles drept strat de cultură existent doar sporadic în cuprinsul aşezării. Locuinţele: doar şase complexe descoperite pot fi interpretate drept locuinţe. Ele au fost notate, potrivit ordinii numerice a sitului L1-L5. Cu excepţia L3, toate au o formă aprox. rectangulară cu colţurile rotunjite. Doar pentru locuinţa L3 au fost surprinse sigur gropile de stâlpi situate în afara conturului acestui complex, dar numai pe o latură. Având în vedere forma acesteia precum şi detaliile de construcţie ar putea fi cazul unui complex pentru depozitare şi nu de locuit. În apropierea L4 şi L5, tot în afara contururilor lor este posibil să existe stâlpi de lemn, dar aceştia, nu au fost surprinşi pe un aliniament. Cel mai mare dintre acestea a fost L2, cu laturile de 4,7 x 3,4 m. Locuinţa notată L4 este de formă rectangulară cu marginile uşor neregulate, dotată iniţial cu vatră realizată din piatră de carieră: gresie şi o rocă bazaltică. Ea era înzestrată, probabil, cu o vatră din chirpici ca şi cazul locuinţei L1. Aici au apărut fragmente ceramice de la oale de gătit lucrate cu mâna. Ca şi în L2 vatra pare să fi fost distrusă intenţionat, căci cu excepţia unei bucăţi de chirpic nu s-a păstrat nici un fragment constructiv in situ. Bucăţile de chirpic, răvăşite, s-au păstrat pe o mică porţiune din partea de NE a locuinţei. Groapa vetrei pare să se fi adâncit spre centru, la fel ca în L1, străpungând lutuiala aplicată pe fund. Informaţia cea mai interesantă oferită de această locuinţă rezultă din podeaua de lut, unde, spre colţul de NV a fost găsit un fragment de vas din pastă neagră fină, lucrat cu mâna care poate fi atribuit, culturii Przeworsk, şi probabil vandalilor amintiţi la frontierele Daciei începând cu războaiele marcomanice. Un fapt remarcabil este orientarea majorităţii locuinţelor în direcţia SSE-NNV, la fel ca şi gropile cu marginile arse, care puteau fi legate astfel de locuinţe. Este de remarcat însă că nici una din aceste gropi nu a apărut în apropierea vreunei locuinţe. Ipotetic, acestea puteau fi în legătură cu complexele de suprafaţă din care s-au păstrat doar gropile de implantare ale stâlpilor de lemn. Complexele gospodăreşti: În această categorie pot fi plasate mai întâi complexele de formă ovală întâlnite în preajma locuinţelor adâncite. Cel mai mare ca dimensiuni este un complex descoperit în caseta 28, de formă ovală şi diametrul maxim de 3 m. În interior s-au găsit fragmente de chirpic cu amprente de bârne de lemn şi împletitură de nuiele, aparţinând pereţilor prăbuşiţi. Tot aici a fost surprinse vase întregibile sparte pe loc aparţinând unor vase de provizii de dimensiuni mari şi medii, unor străchini şi căni, toate lucrate la roată, şi fragmente de vase lucrate cu mâna. Alături de acestea existau şi fragmente aparţinând unor râşniţe din gresie. Pe margini au fost descoperite gropile de pari aparţinând pereţilor. Majoritatea acestor complexe aveau fundul mult albiat. Ele variau ca dimensiuni între 2 şi 3 m. Un complex de această formă a fost dotat cu un cuptor menajer cu substrucţie din piatră de râu şi gresie. Gropile menajere sunt puţine şi nesigure ca utilitate pentru că nu au dimensiuni mari. Explicaţia acestei situaţii poate proveni chiar din existenţa complexelor de formă ovală de pe lângă locuinţe care puteau servi şi ca locuri de depozitare, căci în acestea au apărut fragmente ceramice, uneori în număr mare. Complexele de suprafaţă: Un obiectiv prioritar a fost stabilirea planurilor complexelor de suprafaţă al căror inventar a fost ras de plug. Până acum nu a putut fi precizat nici un edificiu complet, dar în cadrul gropilor de pari pot fi precizate mai multe categorii. O primă categorie este a celor cu amprenta de lemn păstrată. A doua le încadrează, evident, pe cele fără amprente. Complexele de acest fel sunt cele mai numeroase. Uneori gropile sunt unite prin amprente mai puţin adânci. Faptul indică existenţa unor structuri de lemn liniare. Ca dimensiuni acestea variază între 0,5 m, cele mai puţine, şi 0,2 m. Cele mai multe par a avea în jur de 0,3 m, fiind umplute cu cenuşă. Probabil din inventarul unui complex de suprafaţă provine un chiup spart pe loc şi căzut într-o groapă de stâlp. El a apărut în caseta 21 în apropierea unui complex şănţuit. Gropile de formă rectangulară cu pereţii arşi. Cele 12 complexe denumite astfel par a face parte distinctă în aşezările de epocă romană din nord-vestul României şi pe Tisa Superioară. Utilitatea lor nu a fost încă lămurită, deşi observaţii privitoare la acestea au fost deja făcute. Ele sunt umplute cu cenuşă şi cărbune, adesea împreună cu bucăţi de chirpici. Unele, mai puţin arse, sunt umplute cu pământ şi chirpic. În inventar apar adesea mici fragmente ceramice. Uneori apar şi fragmente de lipitură netezite pe o parte. Ele sunt orientate întotdeauna SSE-NNV, cu mici deviaţii. Cele bine arse au pereţii vitrifiaţi şi pe fund bucăţi de cărbune. Complexe asemănătoare unor şănţuiri: Acestea au fost orientate fie SV-NE fie SE-NV. Fundurile au fost relativ drepte sau uşor alveolate. Ele nu se adâncesc mai mult de 0,2 m şi conţin de obicei ceramică şi chirpici. Lăţimea lor variază între 0,5 şi 1 m, fiind, uneori, terminate în nişte gropi mai mari. Ca utilitate ele ar putea fi orice altceva decât şanţuri de drenaj. Fântâni ? Intuibilă cu această utilitate pare a fi o groapă cu diametrul de 1,5 m, adâncită 1,5 m. Ea a fost descoperită înspre valea Taniei într-un loc unde pânza freatică ar fi trebuit să fie mai aproape de suprafaţă. Aceasta a fost umplută cu pământ brun roşcat şi chirpici, care pare să fi căzut într-o dâră de la suprafaţă. Pe fund însă apar lentile de chirpic, alternând cu cele ale unui fel de mâl care conţinea pigment de chirpic. Ceramica: Se împarte ca de obicei în aşezările de epocă romană din barbaricum în cele două categorii principale: cea lucrată cu mâna şi cea confecţionată la roată. Proporţia lor pare egală, bineînţeles cu diferenţe de la complex la complex. Cea lucrată la roată este confecţionată, adesea, din pastă fină şi mai puţin din pastă semifină, în acest ultim caz amestecată cu cioburi pisate. Doar vasele de provizii au fost lucrate uneori din pastă nisipoasă spre zgrunţuroasă. Cele mai multe fragmente sunt cenuşii, apoi negricioase, urmate de cele roşii-portocalii. Puţine sunt fragmentele brune cu miezul cenuşiu, asemănătoare cu cele de epocă Latene, celtică. O categorie aparte este reprezentată de ceramica romană de import, precum ceramica cărămizie stampată asemănătoare cu cea descoperită în provincie la Cristeşti, şi terra nigra stampată. Doar un singur complex a oferit ceramică stampată de tip porolissens. Formele cuprind tot repertoriul cunoscut, de la vase din serviciul de masă, străchini, castroane, oale, la cele de băut, căni, ulcioare, până la cele de provizii. Ceramica lucrată cu mâna variază prin compoziţia pastei de la cea nisipoasă asemănătoare cu aceea a Latene-ului dacic, până la cele zgrunţuroase. Cele mai multe sunt vase de gătit, dar apar şi străchini joase sau chiar tăvi. Ca decor se remarcă, mai puţin, cel specific dacic, cum este brâul alveolar, şi mai frecvent alveolele executate cu degetul în pasta moale. Sunt de remarcat şi câteva fragmente, puţine, lucrate cu mâna din pastă neagră fină, uneori lustruită, forme puternic carenate, specifice mediului Przeworsk. Piese din metal: Acestea sunt, deocamdată, exclusiv din fier: cosoare, cuţite, cuie etc. Piese din piatră: Remarcabilă este prezenţa pieselor de silex descoperite chiar în complexe. Alături de acestea apar râşniţele tăiate din tuf sau gresie. Tot din gresie sunt lucrate şi cuţitele de ascuţit. Osul - s-a păstrat extrem de fragmentat şi deteriorat, probabil datorită acidităţii solului. Adesea a fost greu de recoltat fiind friabil. Sunt documentate, deocamdată bovinele şi ovicaprinele. Singurele elemente de datare sunt oferite de ceramică. Pe de o parte prezenţa sporadică a ceramicii negre de tip Przeworsk lucrată cu mâna, încadrarea aşezării la sfârşitul sec. II şi prima jumătate a sec. III p. Chr. Sfârşitul aşezării se poate situa în momentului apariţiei ceramicii cenuşii stampilate. Importurile romane o încadrează pe parcursul existenţei atelierelor provinciale din Dacia. Prin urmare, din punct de vedere cultural, probabil şi etnic aşezarea conţine atât artefacte de origine dacică asemănătoare cu cele Latene, cât şi de origine Przeworsk, probabil vandalice.