Nume | Prenume | Rol | Instituție |
---|---|---|---|
Apostol | Virgil | Muzeul Naţional de Istorie a României | |
Bâltâc | Adela | Muzeul Naţional de Istorie a României | |
Bocan | Ionuţ | Muzeul Naţional de Istorie a României | |
Bottez | Valentin Victor | Muzeul Naţional de Istorie a României | |
Damian | Paul | responsabil | Muzeul Naţional de Istorie a României |
Dumitru | George | Universitatea "Ovidius", Constanţa | |
Elefterescu | Dan | Muzeul Dunării de Jos, Călăraşi | |
Nedelcu | Nicoleta | Muzeul Naţional de Istorie a României | |
Ologu | Ani | Muzeul Naţional de Istorie a României | |
Ştirbulescu | Christina | Muzeul Naţional de Istorie a României |
Situl este amplasat paralel cu şoseaua Bucureşti–Călăraşi–Constanţa în dreptul km 132,100, la aproximativ 150 m S de malul braţului Ostrov. Punctul se situează la cca. 2–2,5 km aval de castrul legiunii a XI-a Claudia, cantonată la Durostorum1. Cercetările perieghetice efectuate în acest perimetru au pus în evidenţă mai multe vestigii arheologice (cuptoare, ziduri, morminte, fragmente ceramice diverse, fragmente... arhitectonice, monede etc). Tot în această zonă s-a descoperit şi inscripţia, care atestă singurele canabae din Imperiul roman ce poartă gentiliciul imperial - Aeliae. Începând din 1955 până în prezent au fost cercetate 19 cuptoare ceramice2, iar din 1997 a început cercetarea sistematică a aşezării propriu-zise. Pe baza datelor perieghetice şi a cercetărilor de teren se poate afirma că perimetrul locuirii antice însumează o suprafaţă de 24 ha3. Întreaga zonă a aşezării a fost puternic afectată de cultura viţei de vie, astfel unele dintre vestigii sunt într-o stare foarte precară de conservare. Investigaţiile arheologice din perioada 1997–20034 au pus în valoare cel puţin două edificii, dintre care unul cu caracter termal. Rezultatele cercetărilor arheologice din ultimii ani au pus în evidenţă, dacă mai era nevoie, importanţa aşezării de la Durostorum, şi pot aduce contribuţii la stabilirea statutului juridic. Datorită unor condiţii favorabile5 anul acesta a fost posibilă reluarea cercetării şi în sectorul II. Astfel, cercetările din această campanie s-au desfăşurat pe cele două sectoare: Thermae şi Edificiul nr. 2. Sectorul I —Thermae Cercetările din ultimi ani au pus în evidenţă un edificiu termal de epocă romană suprapus, în partea vestică, de o necropolă de sec. IV. Reamintim că edificiul termal (datat în sec. II–IV p. Chr.), orientat SSE–NNV, cu o suprafaţă estimată de 500 m2, este compartimentat în şase încăperi, dintre care trei prevăzute cu instalaţie de hypocaust. Menţionăm că edificiul se găseşte într-o stare foarte precară de conservare, suferind diverse intervenţii încă din antichitate, până în epoca contemporană. De asemenea, au fost surprinse trei faze de funcţionare, însă starea precară în care se găsesc unele dintre ziduri (uneori demantelate până la nivelul fundaţiei, fiind surprinse doar amprentele lăsate) ne împiedică deocamdată să stabilim elemente de planimetrie şi funcţionalitate ale edificiului în cele trei faze. Obiectivele urmărite în campania din acest an au fost elucidarea unor probleme legate de stratigrafia aşezării şi ale cronologiei edificiului termal, precum şi cercetarea unor trasee de zid surprinse în campania precedentă în suprafaţa deschisă spre V (ceea ce pare a fi un nou edificiu). Astfel, investigaţia a fost continuată în suprafeţele deschise în campaniile anterioare (C1–5, C13), trecându-se chiar la desfiinţarea unora dintre martori stratigrafici (între suprafeţele C1–2, C2–3, C3–4, C1–5), precum şi prin deschiderea unei noi suprafeţe spre V, C14 (orientată N–S, paralel cu C13 dimensiuni 30 x 4 m). Edificiul termal — din păcate nici cercetările din acest an nu au adus elemente concludente în ceea ce priveşte limitele de V şi N ale edificiului termal în nici una dintre cele trei faze de funcţionare. Desfiinţarea martorului stratigrafic dintre suprafeţele C3–4 a pus în evidenţă limita de E a unuia dintre bazinele edificiului, cercetat parţial încă din prima campanie6, într-o stare de conservare total diferită de cea cunoscută anterior. Astfel, au fost descoperite in situ doar două cărămizi (24 x 14 cm) şi un fragment din tencuială de pe peretele de N. S-au putut face observaţii în ceea ce priveşte maniera de construcţie a acestuia. Astfel pe o amenajare formată din fragmente tegulare pisate legate cu mortar hidrofug (de culoare roz) sunt fixate, tot cu mortar hidrofug, cărămizile. Pereţii bazinului sunt tencuiţi7. Bazinul este delimitat la E, N şi S de ziduri construite din pietre legate cu mortar (fin din var şi nisip), demantelate din antichitate. Nu excludem posibilitatea ca bazinul să fi funcţionat doar în prima şi / sau a doua fază a edificiului termal. Au mai fost făcute unele observaţii de ordin stratigrafic, în unele puncte sondajele au ajuns şi la cote de –2,00 m, nivel la care este surprins un strat de lut galben, probabil nivelul steril din punct de vedere arheologic. Cercetările din campaniile precedente au surprins, în partea nordică a suprafeţei C13, porţiunii din traseele a patru ziduri8 (denumite convenţional Z29–32), care defineau trei încăperi. În suprafaţa (C14) deschisă spre V se observă că zidurilor Z29 şi Z30 continuă, iar un nou zid (Z33, dimensiuni surprinse lungime = 8 m, lăţime = 0,30 m, înălţime = 0,10 m), construit în aceeaşi tehnică opus caementicium, închide spre V două dintre încăperi. În stadiul actual al cercetării suntem în măsură să afirmăm că ne aflăm în faţa unui nou edificiu cu o suprafaţă surprinsă de 64,9 m2, compartimentat în cel puţin trei încăperi, doar în încăperea de la E (nr. 3) fiind surprins un nivel de călcare. Reamintim că în una dintre încăperile de la V (nr. 1) a fost surprins şi cercetat parţial un mormânt9 (M3). În campania de anul acesta în aceeaşi încăpere a fost cercetat un nou mormânt (M7), iar în încăperea nr. 2 a fost surprins şi cercetat parţial un alt mormânt (M4). Menţionăm că din acest edificiu a fost recoltat un foarte bogat material ceramic (de lux şi uz comun) cel mai mult din încăperea nr. 3. Necropola de sec. IV. În campaniile anterioare, la S de edificiul termal au fost cercetate două morminte de inhumaţie, datate în cursul celui de-al doilea şi al treilea sfert al sec. IV10. Anul acesta au fost cercetate parţial sau în întregime M3 (reperat în campania precedentă) şi patru noi morminte (M4, M5, M6 şi M7). M3 – mormânt de inhumaţie. Este amplasat în suprafaţa C13, caroul 14c, la 0,24 m de Z32. Groapa a fost surprinsă parţial (aceasta intră în profilul de V), la cota de –0,74 m. Orientare: V–E. Dimensiuni: lungime surprinsă = 0,63 m, lăţime = 0,59 m. Din corpul defunctului au fost surprinse doar tibiile şi aproximativ 0,1 m din femur. Nu a fost descoperit inventar. M4 – mormânt de inhumaţie. Este amplasat în suprafaţa C13, caroul 13c, la 0,25 m de Z32 şi la 2,53 m de Z29. Groapa mormântului a apărut la cota –1,1 m, în raport cu nivelul actual de călcare, şi a fost surprinsă doar pe o lungime = 1,1 m (intră în profilul de V). Orientare: V–E. Au fost surprinse doar picioarele defunctului integral şi o parte din bazin. Nu are inventar. M5 – mormânt de inhumaţie, amplasat în suprafaţa C14, caroul 10d. Groapa mormântului, de formă dreptunghiulară, a apărut la cota –0,55 m, în raport cu nivelul actual de călcare. Orientare: V–E. Dimensiunile gropii: lungime = 1,77 m, lăţime = 0,63 m. Scheletul defunctului este foarte bine conservat, o parte a craniului intrând în profilul de V al casetei. Nu are inventar. M6 – mormânt de inhumaţie, amplasat în suprafaţa C14, caroul 10d, la 0,6 m N de M5, fiind paralel cu acesta. Orientare: V–E. Groapa, de formă dreptunghiulară apare la cota de –0,66 m în raport cu nivelul actual de călcare şi are dimensiuni: lungime = 1, 65 m, lăţime =0,44 m. Scheletul defunctului pare deranjat de intervenţii ulterioare. Multe din oasele craniului, ale mâinilor şi ale piciorului drept sunt deranjate. Nu are inventar. M7 – mormânt de inhumaţie, amplasat în suprafaţa C14, caroul 15, la Sud de Z30. Groapa mormântului a apărut la cota de –0,35 m în raport cu nivelul actual de călcare. La 0,80 m S de Z30 au fost descoperite cinci cărămizi dispuse vertical, aproximativ paralel cu Z30, ceea ce ne face să credem că limitele gropii mormântului sunt marcate prin acestea respectiv Z30. Orientare: V–E. Dimensiuni: lungime = 1,97 m, lăţime = 0,78 m, înălţime = 0,24 m. După dimensiunile defunctului se pare că este vorba de un copil. Nu are inventar. Sector 2 – Edificiul nr. 2 Anul acesta a fost reluată cercetare Edificiului nr. 2, întreruptă în anul 2001. Edificiul nr. 2, este amplasat la aproximativ 10 m N de edificiul termal, cu o suprafaţă cercetată de 115 m2, din care au fost surprinse limitele de N, S şi E, din cele două faze de funcţionare11. Obiectivele din această campanie au fost surprinderea limitei de V, a unor detalii cronologice, precum şi relaţia dintre acest edificiu şi cel termal. Astfel, a continuat investigaţia în unele suprafeţe deschise anterior şi prin deschiderea a două noi suprafeţe la V (C8–9). Cercetările au pus în evidenţă prelungirea spre V a traseelor zidurilor de S (Z1, construit în tehnica opus incertum, dimensiuni surprinse lungime = 18,30 m, lăţime maximă = 0,65 m, înălţime = 0,42 m.) şi de N (Z3, construit în tehnica opus mixtum, dimensiuni surprinse lungime = 15,4 m, lăţime = 0,55 m.). Menţionăm că zidul Z3 are cele două paramente (interior şi exterior) construite din cărămizi şi pietre de mari dimensiuni legate cu mortar, iar miezul zidului este umplut cu pietre mici legate cu mortar şi reprezintă unul dintre puţinele ziduri ale edificiului nr. 2 din care se păstrează şi elevaţia. La N de Z3 a fost surprinsă o porţiune dintr-un pavaj (păstrat pe o suprafaţă de 1,3 x 1 m) realizat din fragmente tegulare, aşezate într-un pământ de culoare gri–cenuşiu. Acestea reprezintă primul nivel de călcare surprins în perimetrul edificiului nr. 2. A fost recoltată un foarte bogat material arheologic, în special ceramic, atât din interiorul edificiului, cât din suprafaţa C9, situată în exteriorul edificiului spre S.
The site is located parallel to the Bucharest–Călăraşi–Constanţa road at km 132,100, on the bank of the Ostrov branch of the Danube. The site is situated approximately 2–2.5 km downstream from the Roman camp at Durostorum (Silistra). Based on the data provided by the surveys and the research itself, one can state that the area of the ancient settlement covers a surface of 24 ha. The systematic researches of the civil settlement started in 1997. The 1997–2003 archaeological researches brought to light at least two buildings, one of which had a thermal function. This year’s research focused on the two sectors (Thermae and dwelling no. 2), and its objectives were the clarification of the settlement stratigraphy, of the chronology of the thermal buildings, the discovery of the west limit of dwelling no. 2 and some chronological details of the latter, as well as the relation between dwelling no. 2 and the thermal building. Thermae. This year’s research resulted in a deeper knowledge of some of the construction details of the thermal building and thus of its dating; it also brought new arguments for the existence of a new building west of the thermal one. Five inhumation graves were excavated in the 4th century AD cemetery that is located to the west of the thermal building. Dwelling no. 2. The research uncovered the extension of the building to the west, as well as a part of a brick pavement north of the building.